De același autor
Pretextul e bugetar, dar e doar un pretext. La fel crede și Vladimir Tismăneanu, care a colaborat ani mulți cu studioul münchenez. „Decizia trebuie privită în contextul politicilor publice, inclusiv diplomația publică, ale Administrației Trump. Nu e vorba de izolaționism. Mai degrabă de o schimbare de focus și de o redirecționare a fondurilor. Vor exista programe americane, dar ele vor susține think tank-uri gen Danube Institute de la Budapesta. Varii inițiative suveraniste ori criptoputiniste. Vor exista beneficiari, dar ei vor fi exponenții Partidei Ruse”.
Am lucrat și eu în redacția română a Europei Libere din anii ‚90, i-am cunoscut pe „monștrii sacri” aflați pe atunci încă la München, am învățat de la ei: Mircea Carp, N. C. Munteanu, Emil Hurezeanu, Nicolae Stroescu-Stânișoară, Nestor Ratesh, Raluca Negreanu, Șerban Orăscu, Gelu Ionescu, Liviu Tofan ș.a. Pe Monica Lovinescu am văzut-o o singură dată, la Timișoara în 1993, însoțită de Virgil Ierunca și de Gabriel Liiceanu. După traininguri la München și la Praga, am fost vocea de la Timișoara oriunde a fost redacția și în orice formulă: radio sau multimedia. Păstrez și acum un reportofon negru Marantz cu care am făcut înregistrări peste tot: în Banat, pe Clisura Dunării în timpul embargoului, la Belgrad, la Budapesta. Europa Liberă a setat un standard jurnalistic pe care noi toți, seniori sau tineri, l-am respectat. Am asistat la mutări, închideri și redeschideri ale Europei Libere, după cum a bătut vântul politic în SUA și în România. „De la reînființarea din 2019 și până la închidere, în martie 2026, Europa Liberă România a publicat 52.341 de articole. Unele articole au dus la schimbări legislative. Altele au forțat autoritățile să dea răspunsuri. Altele au adus informații pe care nimeni nu le făcuse publice”, scrie Europa Liberă în ultimele sale apariții.
Mulți politicieni actuali sunt satisfăcuți de dispariția unei instituții de presă care nu putea fi cumpărată cu bani de la partide. România rămâne cu puține instituții media de acest nivel. Audiența merge spre tomberoanele presei, ca Realitatea Plus și RTV. Și Antena 3 e la fel, chiar dacă a „întors căputu’”, adăugându-și în coadă CNN. Așa-numitele podcasturi sau televiziuni minore unde se exhibă cristoii, turceștii, tucăloșii, ai lui Gușă și alte specimene deghizate în jurnaliști aruncă la fel de mult gunoi în spațiul public.
Direcția Antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) tocmai a descoperit că firmele lui Maricel Păcuraru, vreo 70, se joacă „de-a baba-oarba” cu banii, evitând de mulți ani să plătească datoriile la stat. Sunt enumerate fapte penale trecute cu vederea timp de decenii de aceeași instituție: falimente controlate, profituri suspecte după faliment, afaceri uriașe cu doar doi angajați, transferuri suspecte de bani între firme și persoane fizice, o singură semnătură pentru sute de contracte etc. Un exemplu spectaculos este o firmă cu doar doi angajați, dar cu o cifră de afaceri de 5.000 de lei care sare brusc la 61 de milioane de lei într-un singur an. Realitatea Plus este doar una dintre entitățile grevate de datorii nesfârșite, multe generate de amenzile primite de la CNA, majoritatea meritate de Anca Alexandrescu pentru dejecțiile difuzate în emisiunea „Culisele statului paralel”. Pentru aceste merite, numele emisiunii a fost înregistrat în 2023 la OSIM ca „marcă națională” de către fiul vitreg al lui Maricel Păcuraru, Păcuraru-Ionescu Cătălin-Paul. Geopol Internațional, firma mamă și tată a Realității, n-a plătit nici obligațiile de drept de autor către CREDIDAM. Există zeci de procese cu CNA deschise de Realitatea prin firma deținătoare. Din anul 2026, regimul juridic al amenzilor aplicate de CNA s-a schimbat prin legile 27/2025 și 29/2026. Amenzile se plătesc imediat, abia după aceea entitățile audiovizuale se pot adresa justiției. Dacă nu plătesc timp de 6 luni, li se poate retrage licența. Vechile prevederi din 2024 permiteau amânarea plății până la terminarea litigiului, astfel efectul editorial era zero. Noile reglementări promit un efect consistent, mai ales cu sabia retragerii licenței deasupra capului. Rău-platnicii încearcă diverse fandări adresându-se Curții Constituționale, cerere care suspendă judecata. Dar nu e o cale sigură de a scăpa. Cei care au dat în judecată postul au făcut bine: Radu Hossu, calificat drept „terorist” la Realitatea, a câștigat în primă instanță și are de primit 10.000 de euro daune morale, ca și partenera sa de viață. Totuși, cu aceste zbateri pentru igienizarea spațiului mediatic al căror final nu se întrevede, Realitatea Plus, RTV și alte toxine ale vieții publice rămân.
Europa Liberă se închide. E sigur că în România democrația rămâne sărăcită din 31 martie 2026.
