De același autor
„Jurnalismul nu e o infracțiune, iar a cerceta atent puterea nu este un act de terorism, ci un serviciu public“, declara zilele trecute Barbara Triomfi, director executiv al International Press Institute - IPI, după anunțul pedepsei cu închisoarea pentru 14 jurnaliști ai cotidianului turc Cumhuriyet. Regimul abuziv al președintelui Erdoğan a transformat instituțiile statului în instrumente de represiune, în disprețul legii, al regulilor de orice fel și sub orice pretext. Cumhuriyet este una dintre puținele publicații de opoziție rămase în picioare după ampla operațiune de epurare a societății turce, ocazionată de o lovitură de stat eșuată, ale cărei resorturi nu au fost niciodată clarificate. Pentru că a îndrăznit să chestioneze împrejurările puciului, ziarul a fost fixat pe lista neagră a dușmanilor, unde figura deja din momentul când s-a orientat spre centru-dreapta și a decis să apere valorile libertății și ale democrației. Fondat în 1924, ziarul a trebuit să facă față în 2008 unui atac cu „cocktail Molotov“ asupra redacției din Istanbul, iar în 2015 să se despartă de redactorul-șef Can Dündar și de corespondentul de Ankara, Erdem Gül, condamnați la închisoare pe viață pentru publicarea unei investigații considerate act de spionaj și trădare de țară. Jurnaliștii dezvăluiseră cu dovezi că Turcia transporta armament pentru rebelii din Siria.
Ziarul a fost premiat de organizația internațională Reporteri fără Frontiere și a primit Right Livelihood Award pentru curajul de a apăra libertatea presei în perioade negre de cenzură și persecuție politică.
După nouă luni de proces, aproape jumătate dintre jurnaliștii cotidianului au primit sentințe între doi ani și jumătate și șapte ani și jumătate sub acuzația că ar fi avut legături cu predicatorul Fethullah Gülen, emigrat în SUA, sau ar fi colaborat cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan.
„Nu eu, ci Turcia şi libertatea presei din Turcia au fost condamnate“, a declarat redactorul-şef Akin Atalay, citat de AFP, care a dezmințit pe întreg parcursul procesului acuzațiile. Ziariștilor li s-a interzis să părăsească Turcia și au dreptul la apel, însă șansele ca sentințele să se schimbe sunt minime, în condițiile în care justiția a fost subordonată de liderul autoritar, care a exterminat practic opoziția. „Noul totalitarism de la Ankara repune în scenă coregrafia stalinistă sau nazistă. Nu pedeapsa este importantă, ci pedagogia colectivă a terorii“, arată Ioan Stanomir pe contributors.ro. Jurnaliștii condamnați la închisoare de o instanță din Silivri fiind considerați „teroriști“ sunt: Akın Atalayî - 7 ani și 3 luni, Orhan Erinç - 6 ani și 3 luni, Bülent Utku - 4 ani și 6 luni, Murat Sabuncu - 7 ani și 6 luni, Kadri Gürsel - 2 ani și 6 luni, Güray Öz - 3 ani și 9 luni, Önder Çelik - 3 ani și 9 luni, Musa Kart - 3 ani și 9 luni, Hakan Kara - 3 ani și 9 luni, Mustafa Kemal Güngör - 3 ani și 9 luni, Aydın Engin - 7 ani și 6 luni, Hikmet Çetinkaya - 6 ani și 3 luni, Ahmet Şık - 7 ani și 6 luni, Emre İper - 3 ani și o lună.
Amnesty International a luat poziție față de sentințele profund nedrepte, arătând că „acuzarea a eşuat în a prezenta cea mai mică dovadă a activităţii criminale. Aceste condamnări motivate politic vizează în mod clar să insufle teamă şi să reducă la tăcere orice formă de critică“, iar organizațiile de media, precum și cele care apără libertatea presei și drepturile omului au condamnat guvernul turc pentru a fi încălcat convenții internaționale la care aderase. Cel mai recent Index al libertății presei, publicat de Reporteri fără Frontiere, plasează Turcia pe locul 157 din 180 pentru „vânătoarea de vrăjitoare declanșată de președintele Erdoğan împotriva jurnaliștilor critici“, arătând totodată că legea devine pe zi ce trece o amintire în Turcia: „Cenzura website-urilor, a presei online și a rețelelor sociale a atins un nivel fără precedent“, subliniază analiza organizației Reporteri fără Frontiere. Devenită „cea mai mare închisoare pentru jurnaliști“, Turcia demonstrează că, în absența unor sancțiuni drastice ale societății împotriva abuzului de putere, libertățile dispar. România, așezată mult mai bine în Indexul RSF pe 2018, pe locul 44, are însă de apărat liberatea de exprimare amenințată de politizarea excesivă, mecanisme financiare corupte în mass-media, politici editoriale subordonate intereselor patronale și de infiltrarea redacțiilor de către serviciile secrete.
