Pe aceeași temă
Există câţiva comici ai scheciurilor TV care îl imită atât de bine în gestică şi în frazarea limbii de lemn, încât, atunci când îl vezi în realitate, zici că el, Ion Iliescu, e cel care îi imită pe comicii micului ecran şi că, în fapt, acest Ion Iliescu n-ar exista în viaţa noastră decât ca să ne facă să izbucnim în râs. Râs, pe naiba, bombăne lângă mine cineva. Poate în plâns, atunci când îl tot vezi pe patriarhul comunisto-fesenisto-pesedist, de peste 20 de ani, tablou pe perete, ca în coşmarurile lui Vasile Dâncu. De unde nu ezită să sară la momentul potrivit şi să despice cu interes partinic apele ţării. Procesele lui Năstase Adrian, moştenitorul privilegiat al unei mătuşi de poveste, sunt „făcături“ pentru Ion Iliescu şi, dacă ÎCCJ va îndrăzni să-i pună în ghetuţe protejatului său o sentinţă de condamnare, „cred că este de datoria noastră morală să-l sprijinim pe Adrian Năstase la greu, trebuie să fim solidari“.
„Eu sper că nu o să fie condamnat, pentru că, după toate datele şi din ce îmi povesteşte şi el, sunt nişte făcături care nu au suport juridic, iar noi trebuie să-l judecăm (pe Adrian Năstase, n.r.) aşa cum îl ştim noi, indiferent de decizie şi îl judecăm noi, adică după calităţile lui şi de membru de partid, şi de intelectual, şi de om politic“, a glăsuit de pe peretele PSD portretul, pe care, de altfel, îl lasă rece tot felul de judecăţi ale unora şi altora, când este vorba despre un om pe care-l cunoaşte (ca „arogant“, nu-i aşa?) şi în care are încredere. Şi nu ar recomanda partidului să ia o decizie de excludere, doamne păzeşte!, a lui Năstase din PSD. El nici cu Severin n-ar fi avut nimic, dacă nu s-ar fi înfuriat imperialiştii ăia de la Bruxelles, socialiştii din PE, cu care PSD ar fi, chipurile, rudă.
„Nu meritam să fiu hărţuit şapte ani“ - se plânge protejatul portretului şi portretul îi cântă în strună, uitând să spună cât a tras împricinatul de timp şi de proceduri, doar-doar mătuşa Tamara va fi îngropată definitiv, ca şi teroriştii revoluţiei. Cu care portretul s-a luptat atât de mult în decembrie ‘89...
