De același autor
Mai multe evenimente din ultima perioadă par să anunțe o accelerare a reconfigurării raporturilor de putere, la momentul marcării unui an de la alegerile prezidențiale. Păstrarea puterii guvernamentale de către respinsul de popor de acum un an rămâne un element de decredibilizare major pentru șeful statului și partidul său, care riscă enorm, dacă intră așa pe ultima turnantă a anului electoral 2016.
Săptămâna trecută, Istoria, cu I mare de la Iliescu, a fost convocată la Parchetul Militar și se anunță a fi corectată și rescrisă cu ajutorul judecătorilor. Impactul simbolic a fost major, pentru că Iliescu e, pe bună dreptate, văzut de majoritatea românilor drept fondatorul sistemului postcomunist. Pe lângă faptul în sine, salutar, un astfel de eveniment are inevitabil și consecințe asupra opiniei publice, căreia i-a fost reîmprospătată memoria cu privire la glorioasa tradiție a actualului PSD. Deși a urmat o rușinoasă închidere a „dosarului Revoluției“, putem bănui că această decizie va fi ulterior invalidată. În acest sens, președintele Iohannis are oportunitatea de a interveni public și de a culege laurii unei posibile reveniri a justiției asupra momentului zero al democrației noastre originale. În termeni de autoritate instituțională și de identitate politică, este un cadou primit la timpul potrivit.
Tot săptămâna trecută a explodat ceea ce se anunță una dintre cele mai spectaculoase anchete DNA, pe axa Udrea-Buzăianu, axă care, dacă se confirmă, ar putea aduce la suprafață o „verigă lipsă“ a conexiunilor din interiorul „Sistemului“.
Acestei accelerări de la nivelul actualității juridice i se adaugă și interesante gesturi politice. PSD, deși rezistă la guvernare, dă semne de oboseală. Atunci când continuatorul deghizat al PCR pare că vrea să condamne comunismul, mineriadele și încearcă inabil să se descotorosească de (re)fondatorul său istoric, nu dă un semnal de forță. Cu atât mai mult, cu cât aceste gesturi nu sunt rezultatul unui proces din interiorul partidului, ci acțiuni realizate sub imperiul urgenței, făcute cu puține ore înaintea deciziei Parchetului referitoare la dosarul 13-15 iunie, decizie amânată de mult timp. Declarațiile politice surprinzătoare de la Congresul PSD au devenit retrospectiv o dovadă că partidul de guvernământ are și utilizează informații confidențiale ale Parchetului, ceea ce constituie o gafă majoră.
În acest timp, guvernarea merge mai departe cu gesturile populiste, nefiind clar dacă o face pentru a supraviețui sau pentru a rămâne în memoria poporului drept unul dintre cele mai darnice guverne și pentru a asigura o povară pentru succesori. E, oricum, semnificativ că anunțata modificare a noului Cod Fiscal încalcă acordul politic care a dus la adoptarea textului a doua oară în parlament și la promulgarea de acum câteva săptămâni. Vom vedea cum reacționează opoziția și mai ales șeful statului la acest nou afront al Guvernului Ponta. Guvern care, în ciuda anunțurilor populiste bine exploatate mediatic (România TV anunța triumfalist: „Se ieftinește apa!“), a fost pus în fața unui moment dificil prin slăbirea generalului-stâlp al coaliției: accidentul tragic care a dus la moartea unui polițist. Până și Tăriceanu, din postura de al doilea om în stat, s-a arătat deranjat de „coloana“ lui Oprea, asta înaintea protestelor civico-politice. Semn că nimic nu mai este stabil într-o coaliție guvernamentală rămasă fără lideri credibili.
Deși venită în urma uni accident, fragilizarea lui Oprea nu este accidentală, este clar că are adversari de marcă, mulți chiar în PSD. Generalul Oprea le poate fi multora util, dar, dacă devine prea puternic, așa cum a fost cazul atunci când ocupa locul de premier interimar, deranjează pe toată lumea. Ne putem întreba dacă un Oprea în dificultate nu poate fi împins să nu-și mai țină promisiunea de a-l susține cu orice preț pe primul ministru Ponta. Câtă vreme rezistă, generalul rămâne piedica principală în calea unei schimbări guvernamentale, dacă este însă împins să plece din fruntea Internelor, se poate transforma în mod spectaculos într-o soluție pentru o nouă majoritate parlamentară, chiar dacă nu va face parte din noul guvern, din motive „de imagine“. Paradoxal, compromiterea și marginalizarea imagologică a lui Oprea va putea face din UNPR o soluție mai puțin imorală pentru o majoritate condusă de PNL.
De altfel, s-au întețit gesturile publice ale principalilor politicieni liberali, care par că vor să utilizeze oportunitatea deschisă de valul anti-Oprea. Nu este prima dată în ultimele luni când în aer sunt semnele că a venit momentul unei schimbări la nivel guvernamental. Un argument că de data asta e mai probabilă ține de implacabilul calendar, care spune că nu mai este mult timp și sărbătorim un an de la momentul alegerii lui Iohannis și al nealegerii lui Ponta, moment urmat în decembrie de borna unui an de mandat la Cotroceni. În 2014, oamenii au votat schimbarea, așa că bilanțul se va face plecând de la întrebarea „ce s-a schimbat?“. Dincolo de dimensiunea actualității juridice, politic vorbind, Iohannis nu are ce pune pe masă. Dacă în acest an a acumulat ceva putere, dacă cei care îl susțin vor să mai aibă în persoana sa un vector credibil, este clar că acum e ultimul tren pentru a putea pune conținut în necesarul răspuns prezidențial.