Cazul Ciprian Ciucu

Din toate punctele vedere Ciprian Ciucu avea biografia perfecta pentru postura de vîrf de lance a celor cheamți să dea la o parte vechea clasă politică românească, coruptă, clientelară, incompetentă și s-o înlocuiască cu una nouă, proaspătă, curată, profund atașată interesului public. Așa cum s-a cerut, nu-i așa, în stradă în cursul demonstrațiilor post-tragedia din clubul "Colectiv".

Alexandru Lazescu 28.04.2016

De același autor

 

Nu avea nici un fel de pete deranjante în trecut, ba, din contra, în calitate de președinte al Consiliului Național de Integritate, era un exemplu de manual pentru toți cei care ar fi aspirat la vreo demnitate publică. În plus, intra în alegeri din postura de candidat independent, deci neafectat de nici un fel de obligații pre-electorale, și era sprijinit de un partid nou-nouț, M10, neafectat nici el de decizii discutabile anterioare sau de oameni compromiși, așa cum era cazul partidelor tradiționale. Ce mai, aveam în față profilul unui candidat ideal, chiar dacă toți recunoșteau că fără șanse reale, dintre cei care trebuiau să promoveze "marea schimbare" în bine în politica românască. Tabloul era într-atît de fermecător încît nici candidatul cu pricina nu și-a putut înfrîna un puseu de entuziasm declarînd unui post de televiziune, cu două săptămîni în urmă, că "e cel mai bine pregătit din ce au scos partidele pînă acum". "Aduceți un candidat care să fie mai pregătit ca mine în administrația publică și o să fac un pas în spate".

 

    Ei bine, tot acest cadru idilic s-a risipit brusc atunci cînd cel în cauză a decis că e mai interesantă o propunere concretă, primul loc pe lista de consilieri PNL pentru Consiliul General al Municipiului București și o posibilă funcție de viceprimar, în locul unui profil public, lăudabil dar mult mai puțin tentant, de cavaler de tip Don Quijote care intră într-o bătălie doar de dragul unor principii nobile, chiar dacă șansele de izbîndă sunt practic nule. Ce e mai puțin clar e ce cîștigă pînă la urmă, cu adevărat, liberalii prin acest "transfer politic". Pentru că după ce M10 i-a restras sprijinul iar presa vorbește de un exemplu tipic de oportunism și traseism politic, specific "clasei politice tradiționale", prezumtivul avantaj de imagine pe care l-ar putea aduce Ciprian Ciucu e discutabil. El ar putea aduce mai degrabă deservicii partidului așa că nu ar fi deloc suprinzător dacă în perioada imediat următoare toate promisiunile generoase care i s-au făcut se vor evapora brusc. Altfel spus Ciprian Ciucu are toate șansele să cadă între scaune.

 

    Însă întîmplarea respectivă merită o discuție mai largă. Există o întreagă agitație în societatea civilă, mai ales în zona celor activizați în perioada demonstrațiilor care au urmat tragediei din clubul "Colectiv", pe tema înnoirii clasei politice autohtone. Conform acestei teorii ar trebui că mai toți vechii politicieni să se retragă pentru a face loc unor oameni noi, curați și, evident, mult mai pricepuți. Adică unor oameni care se încadrează foarte bine în profilul reprezentat perfect, pînă acum o săptămînă, de cineva ca fostul candidat independent Ciprian Ciucu. Demersul în sine este lăudabil iar cei care îl promovează sunt, mulți dintre ei, oameni admirabili, de bună credință. Numai că ideea de a plămădi un "om politic de tip nou" e la fel de utopică ca și conceptul de "om nou" din perioada Ceușescu. Pentru că ignoră cu desăvîrșire natura umană. În plus, clasa politică nu poate decît să fie expresia, cu bune și cu rele, a societății în ansamblu. Or, maniera laxă, extrem de "flexibilă", în care românii se raportează în practică, în mod concret, la valorile care se predică generic în spațiul public nu poate duce la alt rezultat decît cel pe care îl vedem zi de zi.

 

    Odată ajunși în anumite demnități publice, în poziții de influență, mulți dintre noii veniți capătă, de regulă, culoarea locului. S-a văzut asta în atîtea și atîtea rînduri. Semn că problemele fundamentale care grevează politica autohtonă nu au o soluție biologică, așa cum s-a spus la un moment cînd obstacolul ce trebuia dat la o parte erau vechii "dinozauri comuniști". Pe de altă parte, chiar oamenii animați de cele mai bune intenții intrati in politică din societatea civilă sau din mediul intelectual nu realizează cu adevărat cît de diferit e spatiul politic de cel din care provin. Un exemplu îl reprezintă, de pildă, dificultățile majore pe care le traversează partidul M10 al Monicăi Macovei. Poți coagula la un moment un grup de entuziaști, dispuși să lupte dezinteresat pentru o cauză. Asta s-a întîmplat, de exemplu, în perioada campaniei prezidențiale din 2014. Însă astfel de inițiative rezistă doar un timp scurt. Și nu sunt nici pe departe suficiente în cazul unor construcții politice la nivel național, sau chiar local.

 

    În acest caz e nevoie de resurse. Și nu doar financiare. Deși și asta a devenit o mare problemă în condițiile în care, datorită campaniei anti-corupție care a afectat pe scară largă establishmentul politic, tot mai puțini oameni de afaceri sunt interesați să sprijine un om sau un grup politic. Însă o formațiune politică trebuie să fie în stare să ofere si altceva, niște avantaje personale, precum poziții de consilieri, care prin comune sau chiar prin orașe au si o anumită miză financiară, poziții de conducere prin instituții publice sau regii locale sau naționale. E greu de crezut că vei găsi mulți doritori să-și rupă din timp, să se implice absolut dezinteresat într-o campanie electorală doar de dragul unor idealuri. Nicăieri prin lume nu se întîmplă asta. Or, multe dintre grupările politice noi avînd puține șanse să treacă pragul electoral nu prea au ce oferi din acest punct de vedere. Mai ales că inapetența generalizată pentru coagulare într-un pol alternativ consistent le va afecta masiv capacitatea de a scoate la vot un număr semnificativ de alegători care nu sunt parte a nucleelor dure ale partidelor politice principale. În plus, în mod paradoxal, ele sunt defavorizate și de noua lege electorală care este mult mai constrîngătoare din punctul de vedere al resurselor financiare și al mijloacelor de promovare care sunt acceptate legal. Astfel, fiind și fragmentate, ele nu izbutesc nici macar să se facă cunoscute în spațiul public. În schimb, partidele tradiționale, în special PSD, beneficiază de rețele de activiști extinse, bine organizate, capabile să atragă la vot măcar electoratul lor tradițional. Ceea ce înseamnă că speranțele că alegerile locale și generale din acest an vor aduce schimbări consistente pe scena politică românească au foarte puține șanse să se împlinească în practică.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22