Inteligența artificială, strategiile militare și competiția geopolitică

După alegerile din noiembrie anul trecut, Mark Andreessen, una dintre figurile legendare din Silicon Valley, cel care a creat Mosaic, primul Internet Browser, spunea că „este din nou dimineață în America”. El face parte din suita de antreprenori importanți din Silicon Valley, care in corpore votau tradițional cu democrații, dar deciseseră să se reorienteze politic către Donald Trump și Partidul Republican. Unul dintre cei mai cunoscuți dintre aceștia, David Sacks, care alături de alți doi antreprenori celebri, Elon Musk și Peter Thiel, a creat compania Pay Pal, s-a alăturat chiar noii administrații, devenind consilier special al președintelui Trump pentru inteligență artificială și criptomonede. 

Sunt mai multe motive pentru această schimbare radicală de atitudine, de pildă excesele woke încurajate de democrați, dar unul extrem de relevant a fost dezvăluit de Mark Andreessen într-un interviu acordat jurnalistei Bari Weiss, pentru podcastul acesteia, Honestly. În cursul unei întâlniri la Casa Albă în perioada mandatului lui Joe Biden, participanților, toți implicați în domeniul tehnologiilor digitale, li s-a spus că tot ce ține de inteligența artificială va trebui să fie ferm sub controlul guvernului. „Nu finanțați niciun fel de start-upuri, nu vom permite asta. Inteligența artificială va trebui să rămână strict domeniul de interes a două-trei mari corporații care vor lucra strâns împreună cu guvernul. Le vom proteja de competiție, dar vom controla tot ceea ce vor face”. Ceea ce pentru cei prezenți a fost un adevărat șoc, era ceva absolut inacceptabil.

Nu e nicio îndoială că inteligența artificială reprezintă o imensă provocare, din toate punctele de vedere, inclusiv în planul competiției geopolitice. „Inteligența artificială este viitorul, nu numai pentru Rusia, dar și pentru întreaga omenire… oricine devine lider în această sferă va stăpâni lumea”, spunea Vladimir Putin în septembrie 2017. În timp ce în China Xi Jinping a ținut și el să trimită un semnal în același sens, citind un discurs de Anul Nou, având în fundal, pe rafturile unei biblioteci, alături de „Capitalul” lui Marx, și un volum din scrierile lui Mao Zedong. Era o carte de referință din domeniul inteligenței artificiale scrisă de Pedro Domingos, „The Master Algorithm: How the Quest for the Ultimate Learning Machine Will Remake Our World”, care descria felul în care „mașinile inteligente” ne vor schimba viața în toate dimensiunile ei, în politică și afaceri, în economie, educație și știință, vor schimba guvernarea și felul în care vor duce războaiele.

Întrebarea este cea legată de maniera în care decidem să abordăm această competiție tehnologică globală: adoptând un model centralizat, strict controlat, de tip chinezesc, pe care se pare că îl aveau în vedere și cei din Administrația Biden, sau unul care să lase câmp liber inițiativei individuale într-o formulă de colaborare cu guvernul. Pare natural ca Occidentul să aleagă a doua variantă, însă asta ar presupune o schimbare radicală de atitudine în privința colaborării cu guvernul, sigur nu în forma descrisă mai sus, a mediului privat din domeniul tehnologiilor de vârf. Silicon Valley este mai degrabă reticentă, dacă nu chiar ostilă să facă asta. Cu câțiva ani în urmă, după protestele angajaților, Google a renunțat la o colaborare cu Pentagonul. Pentru că în mare parte elitele tehnologice de astăzi nu par doritoare să se implice în proiecte de interes național.

„Era digitală actuală a fost dominată de publicitate, de cumpărăturile online, de rețelele sociale și platformele de partajare video”, scrie Alex Karp, președintele Palantir, într-o carte recentă care a stârnit mult interes în America, „Republica Tehnologică”, al cărei subtitlu provocator face trimitere la Hard Power, la lipsa convingerilor și ambiției din spațiul occidental și la soarta Vestului. Mesajul principal al cărții este acela că provocările majore cu care se confruntă astăzi civilizația occidentală impun o schimbare radicală de atitudine.

Palantir, o companie care a avut în ultima perioadă o creștere spectaculoasă pe bursă (a raportat în 2024 venituri totale de aproape 6,8 miliarde de dolari SUA, o creștere de 27% față de anul anterior), a fost fondată în 2004, între alții de Alex Karp și Peter Thiel, și a lucrat încă de la debut pentru agențiile americane de apărare și informații în anii de după atacurile din 11 septembrie. Între altele, a contribuit indirect la lichidarea lui Osama bin Laden. A fost printre primele care au început să utilizeze programe de inteligență artificială, cu mult înainte ca Chat GPT să devină un nume cu rezonanță globală, pentru a analiza cantități enorme de date, ceea ce îi permite să propună soluții de optimizare substanțială a activității instituțiilor, private sau guvernamentale, care îi solicită serviciile. „O mare parte din ceea ce se numește astăzi inovare, din ceea ce atrage cantități enorme de talent și finanțare, va fi uitat înainte de sfârșitul deceniului”, crede Alex Karp. Într-adevăr, este o distanță enormă față de ceea ce s-a întâmplat în primele patru decenii ale perioadei postbelice, când o colaborare strânsă între mediul privat și structuri guvernamentale, ca DARPA, de pildă, a stat la originea unor realizări științifice și tehnologice extraordinare, de la microprocesoare, internet și fibre optice la explorările spațiale care au culminat cu misiunea Apollo 11, care a adus în iulie 1969 primii oameni pe Lună.

În etapa inițială, în Silicon Valley oamenii de știință și inginerii aspirau la soluții tehnologice menite să facă față provocărilor de importanță majoră, mai scrie Alex, urmăreau promovarea unui proiect național care să canalizeze ambiția colectivă a națiunii în diverse domenii, de la medicină și educație la securitatea națională. Între timp însă, lucrurile s-au schimbat radical din cauza „divergenței crescânde a intereselor și instinctelor politice ale elitei americane față de cele ale restului țării și distanței emoționale a unei întregi generații de ingineri de software față de provocările economice mai ample ale țării și amenințările geopolitice ale secolului.”

Departe de a fi intrat în post-istorie, așa după cum s-au iluzionat mulți, mai ales în Europa, ne confruntăm în prezent cu amenințări majore în materie de securitate. Se vorbește astăzi de o trezire la realitate, de un moment Sputnik, în special datorită ascensiunii inteligenței artificiale. „Am fi putut să ne descurcăm ani, dacă nu chiar decenii, evitând aceste chestiuni esențiale, dacă aceste tehnologii avansate, de la modele lingvistice de mari dimensiuni la viitorii roboți autonomi, nu ar fi amenințat să bulverseze ordinea globală”, observă Alex Karp.

În acest context au provocat un adevărat șoc în interiorul establishmentului militar mutațiile disruptive scoase în evidență de războiul din Ucraina, dar și de ceea ce se întâmplă în zona Golfului, unde grupările Houthis au reușit să dea peste cap întregul tranzit maritim prin canalul Suez utilizând, remarcă generalul McMaster, fost consilier pentru securitate națională în primul mandat Trump, arme care costă câteva mii de dolari SUA împotriva cărora consumăm rachete de un milion de dolari. La rândul lor, ucrainenii utilizează drone mult mai ieftine decât armamentul tradițional, utilizând fibre optice sau soluții de pilotaj autonome bazate pe inteligență artificială, pentru a evita sistemele de bruiaj rusești extrem de performante. Un alt exemplu este Siria, unde, cu sprijinul serviciilor secrete turcești și utilizând drone, grupările musulmane au pulverizat literalmente trupele regimului Assad sprijinit de ruși, dotate cu echipamente militare tradiționale.

Ne aflăm în plan militar într-un punct oarecum similar cu ceea ce s-a întâmplat în anii ’80, când întreaga infrastructură de calcul existentă atunci, bazată pe terminale conectate la minicalculatoare, a fost complet scoasă din uz de apariția computerelor personale. Avioanele de luptă sau rachetele nu vor dispărea, dar dronele relativ ieftine, armele cu laser – deja testate de armata israeliană, și mai ales sistemele care utilizează inteligența artificială, avioanele fără pilot sau platformele complexe de comandă, vor schimba radical felul în care vor opera armatele.

Toate aceste evoluții impun o revizuire fundamentală a manierei în care sunt abordate, din punctul de vedere al echipamentelor și al modului de operare, confruntările în plan militar. O provocare majoră pentru Pentagon, care a ratat ultimele șapte audituri consecutive, având probleme cu justificarea a 830 de miliarde de dolari SUA, iar faptul că o mulțime de oficiali de top se rotesc între poziții importante în Departamentul Apărării și consiliile de administrație ale marilor furnizori de echipamente militare ridică multe semne de întrebare privind conflictul de interese.

Proiecte majore de achiziții ale Pentagonului nu numai că ajung la sume absolut exorbitante, dar sunt și extrem de mult întârziate. De exemplu, cel privind avioanele F35 a ajuns la 1 trilion de dolari, iar construcția de nave și submarine a suferit și aceasta enorme întârzieri.

Însă ca să ieși din această buclă înseamnă să deranjezi interese majore. În acest context, nu e deloc întâmplătoare opoziția enormă din Senat față de numirea lui Peter Hegseth ca șef al Pentagonului, având în vedere intențiile declarate ale acestuia de a iniția o revizuire fundamentală a felului în care se fac achizițiile, inclusiv prin implicarea DOGE și probabil Palantir. Între altele, aceasta presupune stimularea competiției prin  abandonarea sistemului actual, în care există doar cinci mari furnizori de echipamente și sisteme militare pentru Pentagon. În timpul președinției lui Bill Clinton existau peste 50.

În opinia lui Alex Karp este esențial ca Pentagonul să utilizeze enormul potențial creativ existent în Silicon Valley, revenind la vechea tradiție de colaborare strânsă între industria tehnologică și guvern, să facă tranziția de la o instituție concepută să lupte și să câștige războaie cinetice la o organizație care poate proiecta, construi și achiziționa armament bazat pe inteligența artificială - drone fără pilot și roboți care vor domina viitorul câmp de luptă. „Secolul al XXI-lea este secolul software-ului. Iar soarta Statelor Unite și a aliaților lor depinde de capacitatea agențiilor lor de apărare și de informații de a evolua rapid în această direcție.” //