De același autor
Victor Ponta a văzut vizita chineză la nivel înalt de la București ca pe un fel de pom de Crăciun.
În timp ce la București premierul chinez Li Keqiang era primit în triumf (agenția de presă Xinhua nota că este pentru prima oară în ultimii 19 ani când se organizează la București o ceremonie de primire la aeroport cu gardă de onoare și cu tineri care oferă pâine și sare), în Marea Chinei de Est tensiunea creștea dramatic. Tot în aceeași perioadă, dar mult mai aproape de noi, aveam un alt gen de tensiuni: între UE și Rusia. Decizia președintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, de a renunța în ultimul moment, în urma presiunilor Moscovei, la semnarea la Vilnius a Parteneriatului Estic, cel mai ambițios proiect politic post-extindere al UE, făcea acordul în mare parte irelevant, cu toate că la el au aderat în final Republica Moldova și Georgia. Și asta după cinci ani de negocieri intense și 27 de vizite la Kiev ale oficialilor de la Bruxelles. Așadar, o lume complicată, cu crize în lanț, cu mutații geopolitice semnificative.
Li Keqiang a venit la București, în fruntea unei impresionante delegații comerciale, pentru a participa la forumul China - Grupul țărilor din Europa Centrală și de Est. Actualul guvern, primul ministru personal, au ținut să transforme prezența chineză la vârf într-un eveniment aproape epocal pentru România, cu accente care au frizat uneori ridicolul prin excesul de festivism și limba de lemn a discursurilor oficiale. Deși contextul este cu totul altul, motivele care stau la baza acestui tip de comportament nu sunt foarte diferite de cele care l-au făcut pe Ianukovici să prefere relația cu Rusia celei cu UE. Oficiali de la Bruxelles au lăsat să se înțeleagă că președintele ucrainean ar fi cerut ca în schimbul semnării Parteneriatului Estic să i se pună la dispoziție 15-20 miliarde euro fără niciun fel de condiționări, doleanță, evident, imposibil de îndeplinit.
În mare, cam asta își dorește și Victor Ponta de la chinezi: bani, fără tipul de controale și de condiționări venite din partea UE. În acest fel el vrea să sugereze Bruxellesului, dar și americanilor că există, iată, și soluții de rezervă. Nu are de ce să se conformeze automat tuturor solicitărilor incomode din exterior. Într-adevăr, China are o filosofie cu totul diferită față de cea occidentală, din acest punct de vedere. De pildă, în Africa. În schimbul accesului la petrol și gaze sau la alte resurse minerale și la terenuri agricole, Beijingul vine cu oferte de investiții generoase, de regulă proiecte de infrastructură, în niciun fel legate de cerințe de transparență, bună guvernanță sau drepturile omului.
O alternativă tentantă pentru noii lideri de la București. Pentru Victor Ponta e, bineînțeles, mult mai plăcut să ți se spună că ești „tigrul Europei“ decât să ți se scoată ochii cu Raportul MCV pe justiție, să-ți dea Barrosso o listă de sarcini sau să-ți atragă atenția Joe Biden la Washington că trebuie respectate principiile statului de drept. Iată de ce mai mulți lideri PSD au ținut să declare ritos în ultimele zile că „suntem tratați de China ca parteneri egali“. Din acest punct de vedere, primul ministru, guvernul USL în ansamblu s-au comportat aproape copilărește. De parcă în urma vizitei la nivel înalt din China ar urma să se reverse peste România daruri ca dintr-un pom de Crăciun și s-ar rezolva astfel, ca prin farmec, toate problemele economice ale țării. În realitate, potențialele beneficii economice sunt mai degrabă iluzorii. De ce să-i implici pe chinezi în mari proiecte de infrastructură, când ai la dispoziție, practic gratis, sume mult mai consistente de la UE pentru acest tip de investiții? Pentru tipul de proiecte despre care s-a vorbit în cursul discuțiilor româno-chineze nu de bani ducem lipsă, ci de capacitate de implementare.
Oricum, referitor la forumul de la București, pentru China nu miza comercială directă pare să fie în prim-plan. Volumul schimburilor comerciale dintre China și toate cele 16 țări participante nu depășește 50 de miliarde de dolari (doar 10 procente din totalul UE). Însă Beijingul a început să aibă probleme majore în ultimii ani pe piața europeană, pe două direcții: acuzațiile de dumping (cazul producătorilor de panouri solare) și de furt intelectual. De pildă, trenul de mare viteză despre care s-a vorbit ar avea la bază tehnologii copiate de la Siemens. Așa că, în schimbul unui efort minor de 10 miliarde de dolari (pentru o țară cu rezerve valutare de 3,6 trilioane), nivelul garanțiilor de stat pe care chinezii s-au arătat gata să-l ofere pentru investițiile din regiune, Beijingul speră să se poată baza pe sprijinul grupului de 11 state membre UE (din totalul de 16) când Bruxellesul va aborda chestiuni sensibile de tipul celor descrise mai sus. Iată de ce Comisia Europeană și-a arătat deschis îngrijorarea față de reuniuni de tipul celei de la București.
Cum va gestiona România chestiuni care pot deveni potențial conflictuale: relații cordiale cu China vs. apărarea intereselor economice europene în ansamblu? Poate și mai complicată, primordial pe dimensiunea de securitate, e relația cu Rusia. După Vilnius, climatul politic general din regiune va deveni mai tensionat. În plus, e de așteptat o creștere în viitor a intensității confruntărilor între lumea occidentală în ansamblu, China și Rusia. Iată o sumă de provocări majore la care liderii actualei puteri, în particular Victor Ponta, nu par capabili să formuleze răspunsurile adecvate. //
