De același autor
Figură relativ nouă în politică, Gabriela Firea face parte din categoria celor faţă de care nu poţi rămâne indiferent: ori eşti fan, ori nici nu poţi să auzi de ea. A început ca ziaristă, premierul Mugur Isărescu şi-a făcut-o purtător de cuvânt, s-a întors vedetă la Antene şi a devenit manager la firmele lui Dan Voiculescu şi una dintre favoritele lui. A fost recuperată de PSD. Ambiţioasă şi populară, are replică indiferent de situaţie şi dreptate, se foloseşte de un discurs demagogic, mizează pe cartea familiei şi a maternităţii, face paradă de credinţa orodoxă şi de cămăşile populare. Sfătuit sau nu, Liviu Dragnea a mizat pentru Primăria Capitalei pe acest profil „complex“, dar inadecvat poziţiei. Firea s-a ales la distanţă faţă de contracandidaţi, dar a obținut de fapt doar 14% din numărul total de alegători din Bucureşti. Jumătate dintre votanţii ei au fost persoane în vârstă de peste 60 de ani, nici măcar o treime nu aveau studii superioare.
După un an de mandat, Firea nu are realizări notabile, ba se poate lăuda că a încălcat termenele angajate pentru toate promisiunile cu impact major. Un exemplu relevant: din 600 de autovehicule cât anunţase că va achiziţiona primăria în 2017, abia vor fi cumpărate 2 tramvaie şi 10 autobuze. În schimb, Firea a înfiinţat un holding uriaş de 19 firme care să administreze Capitala, după modelul experimentat deja de soţul ei la Voluntari, cu destule suspiciuni de clientelism și sifonare de fonduri. În schimb, la televizor şi în media, se vede doar ce dă bine: organizează concerte (ce dacă la Universitate nu se mai pot ţine cursuri), decorează oraşul cu iepuri gigant (puţin kitsch prinde bine), lansează concursuri pentru logo-ul Capitalei (noroc că poporul e vigilent şi a sesizat plagiatul) sau pentru cea mai frumoasă faţadă, dă prime la căsătorie (cam cât ar costa asta bugetul e doar un amănunt ce preocupă opoziţia). Foarte grijulie cu imaginea sa, Firea se bucură de ajutorul neprecupeţit al televiziunilor prietene.
În faţa criticilor însă, Firea pare să-şi piardă firea. Pentru o persoană cu frica lui Dumnezeu, să ceri demiterea din funcţie a purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice sună prea puţin creştineşte. Dar, mai important, aduce a ameninţare şi abuz de putere. Iar ideea de a sfida – fie şi declarativ - o decizie definitivă a justitiţiei privind demolarea Cathedral Plaza dinamitează însăşi organizarea statului de drept.
Imaginea bine ambalată de politician grijuliu cu nevoile bucureştenilor, dar fără acoperire în fapte, un discurs cu accente naţional-ortodoxe şi agresivitatea ca răspuns la critici să fie oare cheia succesului? Dacă ar fi să dăm crezare unui recent sondaj Avangarde (al sociologului Marius Pieleanu, apropiat de Antena 3 şi Voiculescu), Firea este politicianul în care românii au cea mai mare încredere, iar dacă s-ar organiza alegeri prezidenţiale, s-ar alege, devansându-l pe Klaus Iohannis cu patru procente, adică exact marja de eroare a sondajului.
Nu există până acum vreo intenţie declarată a PSD de a o susţine pe Firea la preşedinţie. Inclusiv ea respinge posibilitatea. Cu un Dragnea în pierdere de viteză, nu doar la electorat (el nici măcar nu figurează în sondajul Avangarde), dar şi în partid, popularitatea a lui Firea se poate constitui în element de şantaj şi presiune asupra liderului PSD. În spatele ei s-ar putea alinia de altfel şi reprezentanţi ai coaliţiei de guvernare. Cu zâmbetul larg pe buze, Firea poate deveni portdrapelul unei noi grupări care să-şi încerce norocul acolo unde Dragnea până acum a eşuat: salvarea corupţilor de închisoare.
Că popularitatea lui Firea este reală, de conjunctură sau creată artificial, ceea ce îngrijorează este căderea unei părţi a electoratului în plasa unei demagogii ieftine, îndepărtarea de discursul liberal şi european şi creditarea unui naţionalism pernicios. În Bucureşti, acum un an, nu au fost cu adevărat mulţi cei care au căzut în mrejele lui Firea. Mobilizarea electoratului mai tânăr, educat şi orientat spre Europa presupune nu doar să arăţi cu degetul spre adversar şi să-l aştepţi să dezamăgească. Cât timp opoziţia nu se resetează şi nu vine cu un tip de ofertă diferit, şansa lui Firea sau a celor ejusdem farinae de a accede în funcţii înalte există.
