Antonescu, un candidat al sistemului PSD-PNL

Alegerile parlamentare și prezidențiale au fost expresia furiei oamenilor împotriva sistemului, a partidelor care formează establishmentul, a corupției, clientelismului și minciunii generalizate pe care acestea le-au patronat. Această elită de pradă, incompetentă și subordonată serviciilor secrete, care a disprețuit poporul – sintagmă pe care au crezut-o goală de conținut –, a fost penalizată la alegeri așa cum nu s-a mai întâmplat în 35 de ani.

Tot ceea ce se întâmplă de la alegeri încoace nu face decât să justifice furia electoratului, să o crească și s-o transforme într-un bulgăre de zăpadă, despre care analiștii se tem că ar putea lua forma unei „revoluții electorale”.

PSD și Marcel Ciolacu nu înțeleg esența votului din decembrie și nu sunt capabili să iasă din paradigma în care au funcționat ani întregi. Congresul de validare a candidaturii la prezidențiale a lui Crin Antonescu e o dovadă. De pildă, Marcel Ciolacu a lăudat „realizările” propriei guvernări – autostrăzi, spitale, pensii și salarii mărite – spunând că a greșit crezând că toate acestea sunt suficiente. A încercat iarăși și iarăși să-i păcălească pe oameni, mințind și deformând realitatea. Greșeala cea mai mare din cauza căreia au pierdut alegerile, susține nu pentru prima dată Ciolacu, a fost că PNL a trădat și nu a mai vrut să aibă liste comune la parlamentare și candidat unic la prezidențiale, așa cum era planul inițial prin care Alianța voia să se înstăpânească peste țară zece ani. „Ne-am umplut cu noroi unii pe alții și n-au mai contat realizările, pentru că am generat doar silă. Românii ne-au întors spatele și au îmbrățișat alternativa carismatică a unui fals-Mesia”, a spus Ciolacu. Nu, silă au produs chiar Ciolacu și Ciucă, minciunile pe care le-au turnat și sentimentul lipsei de alternativă.

Nici Crin Antonescu, candidatul expirat, dovada neputinței partidelor de a produce lideri, nu a fost mai breaz. A ținut un discurs dezlânat, plin de locuri comune, puternic conservator și dornic să mulțumească pe toată lumea. În primul rând pe Marcel Ciolacu, cel de care a depins candidatura sa. „Nimeni nu a vorbit așa frumos despre mine”, a mulțumit recunoscător Antonescu, declarând că PSD este „cel mai mare partid românesc” și un „partid istoric” care va avea în el un „partener” dacă va ajunge președinte. Normal, dealul cu Ciolacu este ca acesta să rămână premier.

Ciolacu și Antonescu au cântat în struna electoratului extremist, manipulând în stilul Georgescu & Simion. „Agresivitatea progresistă” europeană a alimentat revolta și în România. Am ajuns să vorbim în şoaptă, inclusiv în România, despre credinţele noastre, doar pentru a nu deranja”, a spus Ciolacu, susținut de Antonescu pe tema familiei tradiționale. Serios? Cozile la pupat moaște, hărțuirea sexuală din universități, bărbații care își snopesc în bătaie femeile, discriminarea homosexualilor (cunosc personal cazuri de gay cărora li se refuză angajarea din acest motiv), faptul că nu e legiferat parteneriatul civil, deși există o decizie CEDO, felul mizerabil în care se comportă statul cu persoanele cu dizabilități și învățămintele rusofilului popă Teodosie sunt semne ale progresismului? Există în România vreo urmă de mișcare woke? Să fim serioși! Ultraconservatorismul însă da.

PSD și PNL încearcă să convingă că votul antisistem este o gogomănie inventată de extremiști, încercând astfel să-și justifice proasta guvernare și eșecul în alegeri. Cu excepția clientelei politice și a activului partidelor, furia antisistem se găsește în tot electoratul, nu doar în cel suveranist. Până la urmă, Georgescu și Lasconi, cei care au intrat în turul doi, au fost exponenții acestei furii. Iar dacă nu ar fi extremiștii cu protestele lor, în stradă ar trebui să fie electoratul de centru- dreapta, cel care a protestat la OUG 13, la 10 august, electoratul care s-a revoltat împotriva corupției și și-a dorit reforme. Doar că acest electorat înțelege bine că, protestând acum, ar face jocurile lui Georgescu, așa că stă în casă. Asta nu înseamnă însă că el nu este la fel de furios pe sistemul reprezentat de coaliția PSD-PNL-UDMR.

Din punctul acesta de vedere, faptul că PSD și PNL au un candidat comun și că el se numește Crin Antonescu a fost o idee proastă, pentru că el este întruchiparea sistemului. Iar prestația acestuia la congresul PSD a confirmat din plin acest lucru. De aceea cred că Antonescu poate miza la prezidențiale cel mult pe voturile activului celor două partide și al privilegiaților sistemului, care îl vor continuat. Nu cred că poate coagula votul electoratelor liberal și social-democrat în totalitatea lui, așa cum speră artizanii ideii.

În electoratul liberal, mai ales zona antreprenorială, există o componentă antisistem destul de puternică, o nemulțumire față de iresponsabilitatea gestionării finanțelor publice, care se va orienta mai degrabă spre Nicușor Dan (sau chiar Elena Lasconi) decât spre „Casnicul” sistemului scos de la naftalină. În ce-i privește pe social-democrați, lucrurile sunt și mai complicate. În pofida îndemnurilor lansate de Ciolacu la congres, lipsa de entuziasm a baronilor era palpabilă – e totuși prima oară când PSD nu are candidat la prezidențiale, o umilință greu de acceptat. Mulți o spun cu voce tare. Se vor mobiliza aceștia pentru Antonescu? Greu de crezut. Ce ar avea de câștigat din moment ce guvernarea le este oricum asigurată datorită aritmeticii parlamentare? Social-democrații nu pot fi scoși din ecuație, indiferent dacă e vorba de o guvernare cu PNL-UDMR sau de una cu AUR. În al doilea rând, e vorba de Victor Ponta, care aproape și-a anunțat candidatura. Rămâne de văzut dacă aceasta va fi una independentă sau se va pune în fruntea unei părți a batalioanelor lui Georgescu dacă acesta nu va fi lăsat să candideze. Oricum va fi, Ponta va lua parte din electoratul PSD de la Crin Antonescu.

Peisajul politic este complicat de eșecul negocierilor dintre Nicușor Dan și Elena Lasconi, care se vor lupta pentru locul 3 la prezidențiale, dacă ambii rămân în cursă. Și ei sunt pe cale să-și dea demisia morală, așa cum a făcut întreaga elită politică.