De același autor
În noul dosar Ponta-Ghiță e vorba, pe scurt, de cumpărarea locurilor pe listele parlamentare, practică românească uzuală, de spălare a unor bani ilegali proveniți de la Ghiță (sau de la terți) printr-o fundație a PSD patronată de consilierii Sultănoiu și Teodorescu pentru achiziționarea unei vizite a lui Tony Blair, în scopul creșterii cotației pontiste la bursa popularității. Miră pe careva? Nu, pentru că afacerea se potrivește profilului actorilor implicați și epocii. Să nu uităm că era anul de grație 2012, când în exact aceste laboratoare se punea la cale preluarea guvernării (s-a vorbit atunci de sume descumpănitoare pentru cumpărarea la bucată a trădătorilor din parlament), o epocă în care „intangibilii“ beneficiau din plin de statutul lor privilegiat, inclusiv în fața justiției, crezând că-și pot permite chiar orice. Afacerile sulfuroase de acest gen au fost mereu o practică la ordinea zilei, cum recunosc cu detașare numeroși politicieni.
Un articol al lui Dan Tăpălagă dezvăluie că în 2014, în campania pentru prezidențiale, o altă firmă controlata de Ghiță, Federal Media Partner (aflată sub sechestru, fiind suspectată de spălare de bani), a plătit 300.000 de dolari companiei americane de lobby Podesta Group pentru promovarea lui Ponta, încercând să convingă presa internațională de proamericanismul acestuia. Evident, suma nu apare înregistrată ca sponsorizare de campanie, așa cum cere legea, și gândul zboară imediat la o spălare de bani, ca și în dosarul în care apare numele lui Blair. Amicul Ghiță se dovedește o placă turnantă a banilor de proveniență dubioasă în folosul lui Ponta și al PSD. Dosarul Ponta-Ghiță-Blair a regenerat furibunda campanie împotriva DNA, care amintește prin vehemență și manipulare, tristă ironie, de cele purtate împotriva lui Băsescu.
În acest caz observăm clar o nouă abordare: teza rupturii dintre DNA și SRI. E de-a dreptul nostim să asiști (mai ales după vacanță) la excesul de creativitate și de personaje care se înrolează sub flamura penală și anti-DNA, din motive dintre cele mai diverse. Nu-l bănuiesc pe niciunul de naivitate. La Tobă, de exemplu, „maeștri“ răspopiți, guru de strânsură și mercenari de profesie au teoretizat destrămarea „binomului“ care controlează țara - râul, ramul și politicianul - prin faptul că DNA a cutezat să ceară de la DIPI (fostul „doi și-un sfert“) desecretizarea parțială a documentelor prin care s-au făcut cheltuieli din fondurile operative (căsuțe de păpuși, arcuri de tir, cuptoare electrice, stilouri, mese festive și alte asemenea). Mai rău, cutezanță supremă: ulterior, DNA l-a pus pe Tobă sub urmărire penală pentru că a refuzat. Iohannis a tăcut și a semnat, în pofida fostului președinte, care îl sfătuia de bine. De la DIPI - un serviciu scăpat realmente de sub orice control, stat în stat (nu se știe nici acum ce s-a întâmplat cu aparatura de ascultare de acolo sau cu ce se mai îndeletnicește serviciul) și pentru șefia căruia s-a dat mereu o luptă politica acerbă - s-a ajuns direct la SRI. De aici și până la „ruptura binomului“, n-a fost decât un pas, mic pentru logică, imens pentru strategie.
În cazul Ponta-Ghiță, lucrurile sunt mai sofisticate, însuși SRI s-ar fi delimitat de dosar și de DNA. Nişte „surse“ din SRI, extrem de credibile, doar garantează Tolontan pentru ele, au ținut morțiș să se știe public că serviciul „nu are nicio contribuție“ la acest dosar. Emoționant de grăitor! În primul rând, SRI nici nu avea cum să se implice legal, din moment ce Curtea Constituțională l-a scos din jocul penal prin decizia din martie. În al doilea, de ce oare au simțit „sursele“ cu pricina nevoia să intervină taman dosarul lui Ponta, servindu-i astfel mingea la fileu? Lui și întregii campanii de diabolizare a DNA. În spațiul public s-a insinuat ideea că în campania din 2014 o facțiune din SRI a jucat de partea lui Ponta (și a lui Udrea), iar alta de cea a lui Iohannis. Primii au pierdut, dar n-au dispărut, le vedem mesagerii trâmbițând prin mass-media și politică, mai uniți în spirit ca niciodată. Mai vedem diverși foști SRI-iști, de regulă dați afară din serviciu sau cu probleme penale, agenți acoperiți sau cu pantalonii în vine, plimbați ca sfintele moaște pe la televiziuni cu misiunea de a lansa în spațiul public tot felul de teorii conspiraționiste și diversioniste. Cred că „sursele“ care s-au băgat în seamă în dosarul Ponta fac parte din această categorie: divizia din SRI care a pierdut alegerile pe mâna lui Ponta și care reîncearcă să le câștige pe următoarele pentru alții din aceeași plămadă (pesedistă).
Mai e ceva: teoria destrămării „binomului“ vine la pachet și cu o concentrare a atacurilor pe DNA, serviciul secret fiind cumva menajat, „palmat“. Fenomenul a putut fi observat după schimbările operate la SRI, când au fost aduși doi noi adjuncți, dar Coldea, al cărui cap a fost cel mai vânat în ultimii doi ani, a rămas pe funcție. Să fi fost acesta semnalul pentru agenții de pretutindenti că au pierdut lupta? Habar n-am, dar așa pare. Când Cristoiu - Girueta, Elena Udrea, Antena 3, RTV - Ghiță și alți neicușori din PSD sau de aiurea tocesc aceeași limbă favorabilă lui Ponta, devenit, iată, „Erou Martir al Abuzurilor Sistemului“, nu e coincidență. Tovarășii nu reușesc să iasă din fibrilații, îi mână ordinul și finanțele de la spate, deși ar putea să se mai relaxeze. Ponta e salvat, a bătut deja palma cu Dragnea, va fi pe listele PSD și chiar mai mult. Plus că poate fi votat și din pușcărie. Vestea proastă pentru ei e că nu vor reuși să omoare DNA până atunci, ai cărui clienți fideli tot politicienii vor rămâne. Cu toții trebuie să aștepte alegerile.