De același autor
Nu mai intreb de ce jurnalistii mogulilor au facut sluj in fata lui Vadim, savurind deontologic isteria nationala. Raspunsul este inclus in meniu. Acelasi care l-a scos din puscarie pe Gigi Becali si care l-a facut europarlamentar pe purtatorul lui de steag, servieta si cruce, scotind PRM-ul din rigola. De 40 de ani, Vadim sta rascracarat pe lege si nimeni n-a indraznit sa i-o indese pe git. Pe vremea lui Ceausescu, isi rezolva problemele, inclusiv cele locative si domestice, imbinind scrisorelele catre generalii de securitate cu pupaturile patetice pe basca lui “marelui barbat”, cu telefoanele belicoase catre sefii comunisti si cu turnatoriile si linsarea intelectualitatii in “Saptamina”. Din dosarul de la Securitate (DUI) al lui Vadim (pe care l-am studiat la CNSAS in 2004 si din care am publicat la vremea aceea in Evenimentul zilei) transpare un personaj extrem de asemanator cu ceea ce vedem zilele acestea. Ameninta, santaja, scria interminabile scrisori si trimitea telegrame, facea presiuni sa fie trecut pe afisele spectacolelor omagiale inchinate lui Ceausescu, dar si ca sa obtina o casa in centru (in care mai locuiau, la mansarda, fostii proprietari, niste “plosnite burgheze” pe care Vadim le voia evacuate de urgenta. Se batea pe burta cu ministrii si mai marii partidului, publica la comanda articole de infierare a disidentilor, se conversa amical, la un pahar, cu generalii de Securitate, unde ii turna pe scriitorii cu care intra personal in conflict sau care se opuneau sistemului, se milogea pentru “un Aro cit mai dichisit, asa ca la fotbalisti”. Adica, facea exact ceea ce a facut si dupa revolutie: cind linsul dosurilor nu dadea roade, musca si improsca.
O replica memorabila din dosarul lui de Securitate: “Noi ii slujim si ei nu ne dau ce le cerem?”. Chiar asa, dupa atita slugarnicie, ba la PCR, ba la FSN, ba la Ceausescu si Iliescu, ba la Becali si Voiculescu, cum sa fie “scos” el, ditamai europarlamentarul, din bunul altuia? Asa cum in 1985 dorea sa fie strivite “plosnitele burgheze” izgonite din propria lor casa, tot asa, in 2010, nu vrea sa le cedeze acelorasi “plosnite” ceea ce e a lor. Care legi, care Constitutie, ce drept la proprietate? “Marele om” a fost si este mereu deasupra acestor lucruri, folosind si lasindu-se folosit de putere, oricare ar fi ea.
Vadim a reusit sa transforme spatiul public intr-o hazna din cauza ca niciodata nu a fost pedepsit. Numeroasele procese pe care i le-au intentat cei atinsi de saliva Tribunului au durat cu anii, acesta nefiind niciodata condamnat sau pus sa plateasca. In timp, multi au renuntat sa mai intre in polemica, sa se coboare la nivelul lui. Am auzit de prea multe ori: "nu ma pun cu nebunul". Asa ca personajul a ajuns sa nu mai aiba teama. De nimic. A gasit intotdeauna mijloce sa intimideze - justitie, politicieni, intelectuali. Pe unii ziaristi ii foloseste, apreciindu-le corect vidul de caracter si de profesionalism.
Pina marti, 4 ianuarie, 2010. In aceasta zi, o femeie, executor judecatoresc, reprezentat al statului, i s-a opus, nu s-a lasat intimidata si l-a sfidat cu legea in mina. Nu este singura. O judecatoare, femeie si ea, Luiza Ecaterina Stefan, de la judecatoria sectorului 1, a dat sentinta definitiva de evacuare. Nici ea nu s-a lasat intimidata. Laura Codruta Kovesi, procurorul general, a anuntat ca s-a deschis dosar penal (Parchetul general sesizindu-se din oficiu) pentru ultraj, care va fi solutionat cu celeritate. Bravo si ei! S-ar putea ca lui Vadim sa i se apropie funia justitiei de par. S-ar putea sa intram in normalitate. Una in care Vadim va face ciocul mic. De frica justitiei.
P.S. Am citit miile de comentarii de pe site-uri, majoritatea sustinind ca omul e nebun, trebuie internat si pus sub tratament intensiv. Nu sint de acord. Boala e cea mai la indemina circumstanta atenuanta pe care Vadim a mizat mereu. E doar o strategie, parte a mecanismului de intimidare. E joc riscant, dar eficace. In timp ce face clabuci isi ride in barba.
