De același autor
La funeraliile lui Iliescu nu s-au strâns oameni nici cât la îngropăciunea unui manelist. Degeaba a încercat PSD să se cocoațe pe cadavrul fostului lor lider, degeaba a încercat să-i instrumentalizeze politic moartea, nu i-a ieșit. E un alt semnal pe care probabil nu-l va înțelege, așa cum nu a înțeles nici semnalul de la alegeri. Așa cum refuză să înțeleagă de ce au fost și sunt percepuți drept continuatorii moștenirii lui Iliescu și li s-a spus ani la rând „ciuma roșie”.
Societatea strâmbă în care trăim i se datorează lui Iliescu, nomenclaturiștilor și securiștilor care au pus mâna pe putere după decembrie 1989. Ei au vrut să ne dea pe mâna rușilor, să ne țină departe de Occident și de valorile europene, ei au creat corupția, nepotismul, castele privilegiaților, xenofobia, capitalismul de cumetrie și au divizat societatea. Este vorba de răul primordial făcut de Iliescu, un rău care în timp s-a adâncit și s-a transformat într-o caracatiță ce a acaparat statul. Iar până la judecata istoriei, e judecata noastră, a celor care am fost și suntem contemporani cu acest rău.
Măcar atât, dacă justiția română nu a vrut (nu de putut e vorba) să-l judece ea pe Iliescu în dosarele revoluției și mineriadei. Nu a vrut fie pentru că a răspuns comenzilor politice, fie pentru că nu era convinsă de implicarea lui în deturnarea revoluției și parcursului democratic al țării. Este aceeași justiție care nu i-a condamnat pe torționarii lui Gheorghe Ursu, considerând că acesta nu a fost un disident și că regimul comunist nu a fost unul represiv. În toate aceste cazuri este vorba de cei mai înalți judecători, cei de la Curtea Supremă, adică de crema magistraților din România, care par a nu înțelege nici grozăvia comunistă, nici realitățile lumii în care trăiesc, dovedind o decuplare halucinantă de la problemele societății. Sunt aceiași magistrați care blochează orice reforme în justiție, agățându-se disperați de privilegii în pofida oricărui bun-simț și a lipsei lor de performanță. Această mentalitate de stat în stat, legarea independenței justiției de dimensiunea privilegiilor, de fapt, un soi de taxă anticorupție, datează din perioada târzie a iliescismului.
Să ne uităm în jur la gradul de corupție, clientelism și lipsa celui mai elementar profesionalism de care e roasă societatea, la felul în care sunt devalizați banii publici fără ca nimeni să dea socoteală, România fiind nevoită să ia măsuri dure de austeritate ca să evite falimentul. Iliescu a fost sărac și cinstit, dar le-a patronat fără să clipească - în timpul lui Năstase comisionul la partid pentru orice contract cu statul ajunsese la 30%. Tot acest sistem a fost susținut politic de 35 de ani de PSD, care îl vrea perpetuat pe mai departe, deși am ajuns pe marginea prăpastiei.
Suveranismul zilelor noastre s-a născut în strigătele de „Nu ne vindem țara!” ale muncitorilor scoși pe străzile Bucureștiului, iar ura care a măcinat societatea în ultimul an își are originea în bâtele minerilor spărgând capetele celor care nu gândeau și nu erau ca ei, la comanda aceluiași Iliescu, îngropat drept recompensă cu funeralii de stat. Ce-au făcut PSD, sub diferitele lui forme, și liderii lui de atunci și până acum? Nu ne spuneau Năstase, Dragnea, Ponta, Ciolacu și mai toți baronii locali de ieri și azi că am ajuns slugile Bruxellesului, că marile companii occidentale ne jupoaie țărișoara și Occidentul ar fi bine să nu-și mai bage nasul în trebușoarele noastre interne când făceau câte o nefăcută, cum a fost tentativa de lovitură de stat din 2012? Nu tot ei au dat ordin să fie bătuți și gazați protestatarii în 10 august și de atunci încoace dosarul face naveta între instanțe și mai are puțin până se prescrie?
Impulsionat de îndelungata retorică naționalistă, de proasta guvernare și de marile nedreptăți și discrepanțe sociale, electoratul pesedist s-a orientat spre suveraniști, locul unde a regăsit în mare măsură tematicile și promisiunile PSD. Așa se face că social-democrații au obținut la alegerile parlamentare puțin peste 20%, iar ultimele sondaje de opinie îi arată la 13%. Spectaculoasa prăbușire nu a fost însă o lecție suficient de aspră. Ajuns la guvernare în coaliție, partidul își continuă practicile - șantajează, se opune reformelor, vrea să păstreze sinecurile și contractele pentru aleșii locali prin „Anghel Saligny”, ca și privilegiile pentru magistrați. Cu riscul de a pierde și mai mulți bani din PNRR. Ipocrizia și populismul PSD nu au limite, pune condiții pentru rămânerea în coaliție: adoptarea unui pachet de măsuri împotriva cărora fusese cu doar câteva zile înainte.
Sistemul creat de Iliescu a fost cea mai mare nenorocire abătută asupra României, după cum arată colegul meu Cristian Câmpeanu în retrospectiva făcută epocii. Cu toate acestea, planul nu le-a reușit niciodată până la capăt. Acea parte a societății care s-a opus dintru început regimului Iliescu & comp., care a vrut democrație, stat de drept, Occident, și nu Rusia, care s-a luptat pentru valorile europene - „golanii” din Piața Universității și urmașii lor - le-a stricat nu o dată socotelile. Cea mai mare izbândă este că au reușit să mențină România pe drumul ei european, impunând mereu președinți cu astfel de afinități - nu mai departe de anul acesta, în mai, au oprit ascensiunea spre Cotroceni a cuplului Georgescu - Simion, care pregătea aruncarea țării în zona de influență rusească, exact ce a vrut Iliescu în primii ani postrevoluționari. Este acea parte a societății pe care PSD o detestă visceral și din cauza căreia într-o bună zi, nu prea îndepărtată, va ajunge la coșul de gunoi al politicii.
