Haznaua

Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, după ce gogoașa protocoalelor secrete s-a dezumflat cu desecretizarea, propaganda a aflat o altă veste cutremurătoare: refugiata de lux Elena Udrea, căreia medicii i-au recomandat repaos la barurile din Costa Rica, și-a pierdut celebrul jurnal.

Andreea Pora 03.04.2018

De același autor

Dacă prima știre a oferit prilejul unor dezbateri-fluviu în care documentul semnat în 2009 între SRI și Parchetul General, fără știrea stăpânului inelelor de la acea vreme, a fost disecat cu bisturiul nesterilizat al lucrătorilor angajați full time de infractori, a doua a trecut aproape neobservată, fiind livrată de „maestru“ pe un blog obscur.

 

Spre disperarea sectei penale, „desecretizatul“ nu oferă mari noutăți, cum de altfel spusese deja Adrian Țuțuianu, fostul șef al Comisiei SRI, înainte să fie mătrășit de Dragnea din post. De echipele „operative mixte“ se știa, că SRI făcea interceptări pentru DNA, DIICOT și PG, inclusiv în cazuri de corupție, se știa, la fel și faptul că instituțiile lucrau în baza unor legi și decizii CSAT, nu de capul lor. Toate astea au fost însă deja exploatate până la măduvă în ultimul an, chiar dacă decizia CCR din 2016 extrăsese între timp SRI din supravegherile tehnice - inclusiv filaje și interceptări ambientale. Liniile de forță ale campaniei au mers pe două direcții: 1) sereiștii făceau anchetele penale în locul procurorilor și 2) probele din dosarele astfel instrumentate trebuie puse sub semnul întrebării, mai exact, ar trebui anulate. Campania a fost însă un eșec: în instanțe nimeni nu a putut dovedi că serviciile, mână în mână cu procurorii, au fabricat dosare penale, nici înainte de protocol și nici după. Nasol! Așa că, în disperare de cauză, au reluat manipulările întru susținerea tezelor cu obișnuitele ieșiri în decor și mârâiturile pechinezilor care mușcă mâinile care i-au hrănit: serviciile secrete, mogulii și politica. Fostul sereist exmatriculat Daniel Dragomir, individul cu Black Cube la purtător, vreo două dosare pe rol și o condamnare în primă instanță, cere nici mai mult, nici mai puțin decât „o plângere penală naţională împotriva acestor personaje care au distrus ţara, care au nenorocit mii de destine şi oameni prin acest protocol“. Nu-i rămâne decât să strângă semnături la partid, prin penitenciare sau să aranjeze de un referendum. Succes! Traian Băsescu, renăscut din spuma mărilor („pot să vă spun că nu am ştiut de acest protocol secret niciodată până astăzi“), are altă soluție, la fel de ingenioasă: „Iohannis s-o pună pe Kövesi sub control. Parchetul General să se ocupe“. Așa spune că ar face el dacă ar fi președinte. Ghinion!, nu mai e. Cum era de așteptat, Tăriceanu jubilează: „Protocolul demonstrează existența aşa-numitului stat paralel“ și spune că „lucrurile trebuie duse până la capăt“. Adică până la dispariția din România și univers a statului cu pricina, ceea ce e imposibil, pentru că asta ar însemna ca și PSD & ALDE să dispară.

 

Luați de val, orbiți de misiune și de anvergura luptei, sectanții au devenit neatenți la detalii. Pentru că în protocol e totuși un articol (numărul 6) cam bizar: procurorii trebuiau să comunice în termen de 60 de zile „modul de valorificare a informărilor sau sesizărilor primite de la Serviciu“. Înseamnă asta că dădeau raportul în ce dosare au fost folosite informațiile primite? Colaborare, colaborare, dar până unde, nu cumva anchetele parchetelor sunt sau ar trebui să fie confidențiale? Sau între parteneri, fie ei și instituționali, astfel de „confidențe“ se pun între paranteze? Întreb și eu: așa o fi arătat „câmpul tactic“? Un posibil răspuns îl oferă fostul șef al DNA Daniel Morar, care într-un interviu spune că el nu a agreat protocolul, lucru pe care i l-a transmis telefonic și lui Kövesi, și că nu a dat curs articolului 6 și nici „echipelor mixte“. Dacă-i așa, foarte bine a făcut. A dat curs în schimb restului protocolului, din moment ce spune că sesizările primite de la SRI, via Parchetul General, spre deosebire de perioada anterioară protocolului când veneau direct la DNA, „au fost valorificate în sau prin întocmirea unor dosare penale“. Dacă ar fi dat raportul poate aflam și de ce unele sesizări au fost „valorificate“ prin punerea la sertar. Răspunsul complet nu va veni probabil niciodată, din cauză că dezbaterea rece, argumentată și cu toate șuruburile la locul lor e imposibilă, fiind acaparată de cei care urmăresc scopuri verse și perverse, care au legătură cu banii, propriile dosare și impunități.

 

Interesant nu este însă protocolul, oricum abolit de CCR, ci fenomenul care stă în spatele lui. Majoritatea celor care au dat cu nasul de putere în ultimii 10 ani - președinte, magistrați, ofițeri ai serviciilor, politicieni de tot felul, surse alternative aflate în vogă, ziariști la plic, oameni de bine și cozi de topor – toți fac un joc extrem de periculos. Toți au pus mâna pe o vidanjă defectă pe care au conectat-o la ventilatorul național. Cu ea răscolesc haznaua pe care ei înșiși au creat-o, din care s-au îndestulat și pe care apoi au vândut-o publicului drept „reformă“ - a clasei politice, a serviciilor, a justiției etc. Iese la iveală o încrengătură incredibilă din care e greu să decelezi minciuna puturoasă de adevărul crud. Șefii partidelor și candidații în alegeri se stabileau prin șantaj lucrativ între servicii, afaceriști, politicieni. Dosarele și protecțiile se blocau sau plecau cu voie de la aceiași, facțiuni din SRI lucrau pentru unul sau altul dintre candidați și le garantau intrarea sau ieșirea din cursă, șefii SRI și SIE voiau să ajungă președinții republicii, mogulii se turnau la procurori sau pe unde găseau o ureche prietenoasă, iar politicienii de la vârful partidelor își împărțeau frățește șefii parchetelor. Însuși fostul președinte povestește cum trăgea sforile la „instituții“. „Eu nu am ştiut că are un dosar de incompatibilitate (Iohannnis, n.a.). Am avut discuţii cu mai multe instituţii când am aflat. A început campania. E o situaţie delicată să scoţi un candidat acum din cursă. Am vorbit şi cu SRI, şi cu Parchetul“. Nimic mai normal, nu-i așa? Udrea spune că primea asigurări de la Maior că Iohannis va fi scos din cursă și ea va intra în turul doi, dar că Florin Coldea îi punea bețe în roate, că Băsescu o liniștea, asigurând-o că nici vorbă una ca asta: va fi prima sursă alternativă ajunsă președinte. Ghiță spune cum umbla cu teșchereua plină de bani de la unul la altul, de la Coldea, la Cocoș, la Udrea, la Realitatea, ba chiar că i-a dat lui Kövesi 7.000 de euro (primiți de la Coldea, desigur), ca să-și „femeia“ mașină mică, vezi doamne, biata trăia doar din salariul de procuror general. „Maestrul“ rescrie de zor la jurnalul lui Udrea, uitând ce a publicat la prima apariție în 2015, că nici nu mai știi ce variantă s-a pierdut, aia sau asta nouă.

 

Tabloul haznalei e halucinant pentru orice om sănătos la cap, căruia iluziile îi mai dădeau totuși cu rest. Întrebarea e de ce fac ceea ce fac protagoniștii, ce urmăresc de fapt, ce (mai) speră? Primul răspuns: să scape de dosare, procese, condamnări. Lui Cosma i-a reușit, procesul se rejudecă, câștigă timp prețios. Vor și ceilalți - Ghiță, Udrea, Dragnea. Al doilea, să creeze o atmosferă atât de sufocantă încât Iohannis să cedeze sub presiune și s-o revoce totuși pe Kövesi. Al treilea, și cel mai periculos dintre toate, să dea sentimentul că haznaua e un dat național

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22