De același autor
Amestecul serviciilor în politică, justiție și afaceri este una dintre cele mai trainice și longevive convingeri ale românului. Brațul lor lung, asemănat multă vreme și pe bună dreptate cu acela al Securității, ar ajunge peste tot – serviciile pun și dau jos președinți (toate schimbările de regim au fost interpretate în cheia asta), inventează sau omoară în fașă partide și, mai nou, creează în laboratoarele lor, cu sprijin rusesc, așa cum s-a dovedit la alegerile din 2024, candidați precum Călin Georgescu. Politicienii, afaceriștii și, în special, președinții s-au folosit și se folosesc de ele. Traian Băsescu a crezut că le controlează, că este stăpânul jocului, le-a dat și mai multă putere atunci când a introdus corupția în strategia de siguranță națională, SRI căpătând practic dreptul de a participa la urmărirea penală și întocmirea dosarelor. Dar serviciile secrete au prostul obicei ca atunci când primesc un deget să înhațe toată mâna și apoi s-o muște cu sete. Este cazul lui Traian Băsescu, care a plecat din funcție nu învins de servicii, așa cum a admis Emil Constantinescu, ci fiind trădat de acestea.
În epoca de glorie a colaborării dintre SRI și parchete, lupta anticorupție a prins aripi – interceptările și informațiile provenite de la servicii curgeau gârlă (e adevărat însă că parchetele nu aveau la vremea aceea propria tehnică de interceptare și nici oameni pregătiți pentru filaje), dosarele se făceau pe bandă rulantă și mulți puternici ai acelor zile au ajuns în instanță și apoi după gratii în aplauzele publicului – DNA și Codruța Kovesi se bucurau de o încredere de peste 60%.
Doar că în spatele succesului se ascundeau celebrele protocoale, „plicul galben”, intervențiile directe ale SRI în dosarele penale. De multe ori, treaba procurorilor era făcută de ofițerii serviciului secret. Din heirupism, rea-intenție sau ordin politic, s-au făcut abuzuri și greșeli. Împotriva magistraților, media mogulilor certați cu legea a declanșat o campanie de linșaj fără precedent, care a fost penalizată inclusiv de rapoartele Comisiei Europene și ale Departamentului de Stat al SUA. Pe parcurs, în joc a intrat și CCR care, prin câteva decizii, a scos din circuit SRI, a anulat din dosare probele furnizate de SRI (atenție, probe obținute legal), punând astfel pe butuci multe dosare, care fie și-au dat obștescul sfârșit, fie au fost reluate de la zero de procurori. Mulți inculpați au scăpat basma curată, pentru că între timp a intervenit termenul de prescripție.
Anunțul președintelui Nicușor Dan că vrea să implice SRI în lupta anticorupție a părut multora hazardat, altora, de bun augur, în speranța că lupta anticorupție va fi revigorată. Președintele spune că trebuie ca „mecanismele să fie absolut constituționale și demarcația între Servicii de Informații și Parchet să fie foarte bine făcută”, adică SRI să trimită informațiile la Parchet, după care „să nu mai aibă de-a face cu respectiva chestiune”. Ușor de zis, complicat de făcut, având în vedere istoria la care am făcut referire, dar și situația prezentă care, în opinia mea, este mult schimbată în rău comparativ cu epoca Băsescu.
SRI nu este mai reformat decât atunci – era imediat după aderarea la NATO și sub presiunea americană au fost aduși oameni tineri, fără legătură cu defuncta Securitate, impuse noi standarde și deprinderi –, dar în ultimii ani a fost penetrat de suveraniști și de idioții utili ai Rusiei, în cel mai fericit caz. Faptul că ascensiunea unui putinist și extremist de dreapta precum Călin Georgescu a trecut pe sub radarele serviciilor secrete nu este întâmplătoare în acest context. Nici până în prezent, SRI nu a fost capabil să explice exact ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale din 2024, care au ajuns să fie anulate, fapt impardonabil pentru o democrație. De peste doi ani, SRI nu are un șef civil, numirea nu mai poate fi prelungită mult, persoana contează enorm, însă numele vehiculat acum ceva timp de presă a fi propunerea prezidențială – Gabriel Zbârcea, un avocat cu viziuni politice naționaliste și suveraniste – nu a fost de bun augur. Dar chiar și cu un nou șef civil, reformarea SRI și curățarea lui de suveraniștii proruși e treabă complicată și de durată.
Și să nu uităm ceva extrem de important: controlul civil al serviciilor secrete este o glumiță. Comisia parlamentară a părut și pare în continuare în solda SRI, și în această privință se pot face puține, pentru că membrii acesteia sunt numiți algoritmic pe criterii doar de partide și servicii știute.
Pe de altă parte, și în momentul de față SRI poate trimite informări către parchete, dar acestea nu pot fi folosite ca probatoriu în instanță, spre deosebire de perioada Băsescu. Însă nimic nu-i împiedică pe procurori să le transforme în dosare penale. Cum rapoartele SRI nu au mai fost dezbătute în Parlament de multișor – ultimul raport SRI votat în plen a fost în octombrie 2023 și se referă la activitatea din 2020, aceste aspecte sunt învăluite în mister.
Ce spune președintele Nicușor Dan se petrece și în momentul de față, cu legea în mână, dar faptul că anticorupția a stagnat nu surprinde, iar motivele sunt altele. Asistăm, așa cum am mai spus, la o restaurație în toată regula, instrumentată de Lia Savonea, șefa Curții Supreme, la o suspendare a statului de drept, asta înseamnă greva magistraților, interzisă de lege, grație căreia sunt salvați zilnic diverși corupți, și la un război al magistraților cu celelalte puteri în stat. Motivul? Păstrarea privilegiilor nesimțite (iată, CCR a dat dreptate ICCJ în ceea ce privește pensiile), pe de o parte, iar pe de alta, antireformismul funciar al multor magistrați, justiția fiind împuiată (ca și serviciile secrete) de suveraniști. Când judecătorii de la Înalta Curte (completul format din judecătorii Mihail Udroiu, Lia Savonea, Adriana Ispas și Gheorghe Valentin Chitidean) compară într-o decizie procesul lui Nicolae Bănicioiu cu dosarul disidentului rus Aleksei Navalnîi (omorât în închisoare de regimul dictatorului Vladimir Putin), orice discuție despre reforma și calitatea justiției încetează brusc. Cei patru judecători sunt, nu-i așa? la crème de la crème a sistemului.
Așadar, ideea președintelui Nicușor Dan de a reintroduce SRI în lupta anticorupție ar trebui să fie pusă în stand-by, pur și simplu momentul este unul prost. SRI și Justiția ar trebui mai întâi reformate, magistrații au ajuns apărătorii corupției, iar serviciile au închis strategic ochii la naționalism, xenofobie, legionarism. Colaborarea dintre cele două ar putea fi fatală pentru democrație.
