Probleme în paradisul Alianței 2020

Alianța USR/PLUS este rățușca aurie și drăgălașă, mângâiata și răsfățata publicului, pusă în vitrina alegerilor. Măcăne fericită, țopăie de colo-colo, de la un post TV la altul, și ciugulește pofiticioasă laude de la prieteni și dușmani deopotrivă. „Am fost recunoscut la frizerie“, a spus încântat Dan Barna încercând să justifice prezența lui și a altora din noua constelație 2020 la Antena 3. Ce chestie! Spectaculoasă ieșire din anonimat! Prezumă Barna că o recunoaștere egal un vot? Și, mai ales, un vot pesedist, adică din tabăra adversarilor, rezultat al puterii sale de convingere din talk-show-urile anteniste? La rândul lui, Cioloș pare mai umflat în pene decât oricând, de zici că deja a câștigat prezidențialele la care nu va participa.

N-ar fi însă singurii politicieni care dau frumos din coadă pentru voturi. Sminteala sub povara succesului a devenit loc comun în lumea politicii. Îmi spunea cineva că Dragnea era convins că protestele și ura împotriva sa erau rezultatul invidiei pentru „succesele“ lui. Nu puțini sunt cei care ajung să sufere de „sindromul Mesia“ sau care nu se mai pot da jos o viață întreagă de pe soclul gloriei pe care au avut-o la un moment dat. Stau acolo înțepeniți, așteptând nemurirea și plăcuța omagială.

Nu știu dacă e cazul lui Barna și Cioloș sau al construcției USR-PLUS, dar episoade de genul „frizeriei“ sau trântitului ușii sălii de ședință și bătutul cu pumul în masă pentru a arăta cine-i mai tare (Cioloș) pot constitui semne de rău augur. Beția succesului poate avea drept consecință pierderea contactului cu realitatea și căderea în păcatele obișnuite ale partidelor românești.

Ciondăneala la care asistăm în aceste zile este ultimul lucru pe care îl așteaptă electoratul anti-PSD. E o perioadă de grație în care e limpede că speranțele se îndreaptă spre această alianță nouă, singura cu potențial de creștere din zona opoziției. Mă refer la o creștere naturală, nu datorată racolărilor, mitelor electorale sau combinațiilor imorale. Faptul că se repune în discuție Alianța ca formulă electorală pare de noaptea minții. Iar asta din cauza neînțelegerilor în ce privește candidatura la prezidențiale, a locurilor pe listele de la localele și parlamentarele de anul viitor. Tipic pentru partidele de opoziție „tradiționale“. Barna ar fi propus, rezonabil aș zice, o fuziune, dar Cioloș nu mai e mulțumit nici măcar cu paritatea pe liste, vrea mai mult, crede că lui i se datorează victoria, deși PLUS nu are niciun fel de structuri locale. USR ridică și el pretenții: fuziune, dar jumi-juma pe liste și în structurile de conducere centrale și teritoriale. Combatanții se bat în sondaje, care se bat, la rândul lor, cap în cap. Nimic nou sub soare, scenariul e deja cunoscut. L-am vizionat la CDR și la Alianța DA. Formula de succes a fost parțială, niciuna n-a reușit să cucerească o majoritate confortabilă în parlament, iar finalul celor două mari alianțe ale opoziției a fost un eșec lamentabil. Motivul? Oamenii și-au tăiat reciproc picioarele de la scaune până au căzut sub masa la care între timp se reinstalase PSD. Nici să stingă lumina n-a mai avut cine.

În ce privește candidatura la prezidențiale, lucrurile nu stau mai bine, e ceață până la mal. Cioloș nu ar fi dispus să renunțe la ea, cu toate că e clar că va rămâne la Bruxelles. Mai ales dacă va reuși să devină liderul Renew Europe, poziție pentru care s-a înscris în cursă, ca favorit. Dar chiar dacă nu va obține funcția, tot la Bruxelles îl trage ața să rămână ca europarlamentar. Cred că l-a tras de la început, nu are suflu de cursă lungă și e mereu ros de indecizie. Ultimele lui declarații sunt ambigue, cum au fost mai mereu: „M-am înscris în cursă, dar voi rămâne activ și în politica din țară“. Cum oare? Va face naveta sau va trimite holograme? E un secret pe care l-au mai căutat și alții degeaba. Vrea, cum s-ar zice, și cu sufletul în rai, și cu slana în pod. Așa a procedat și în 2016 la parlamentare, când acceptase să fie premierul PNL, dar se dezicea public de apariția pe afișele partidului. Lui Barna i s-a aprins beculețul prezidențialelor înainte chiar de episodul „frizeria“, iar după s-a transformat probabil în far. Călăuzitor, evident. E încurajat în demers de persoane extaziate de verbiajul său, de calitatea superioară a limbii de postav, de profuzimea ușor sondabilă și frecvența înaltă a discursurilor de tot felul. Cu toate astea, omul respiră clar inocență, prin comparație cu contracandidatul.

Ceea ce se vede zilele astea e doar un copy paste după nefericitele precedente ale opoziției. O demonstrație că politicienii, vechi sau noi, sunt de-un leat, cu aceleași orgolii cât Everestul și vedetisme de primadonă. Victoria smintește mai abitir ca înfrângerea. Dragnea, acolo, în celulă la Rahova, râde pe sub mustață. Nu cumva să râdă la urmă.