Și hoți, și proști

„Mai bine hoți decât proști, că de pe urma ho­ilor tot mai rămâne ceva.“ Așa a sunat sfatul pre­țios al lui Ion Țiriac. Adică, mai bine să avem guvernanți cu probleme penale, decât să punem în locul lor niște inși cinstiți, dar, vai! neghiobi. Se înțelege de aici că cineva și cins­tit, și competent nu poate exista pe lume sau că e un sfânt care n-are ce căuta în politică. Machiavelli credea că omul politic, pentru a fi eficient, nu trebuie să fie bun (în sens creștin), deoarece natura umană e mai curând rea, și-i com­para firea cu aceea a unui leu și a unei vulpi; dar nu s-a gândit niciodată că el ar trebui să fie și hoț. Ion Țiriac a adăugat, așa­dar, ceva inestimabil la tezaurul gândirii filo­so­fiei politice și poate că avem de ce fi mândri. To­tuși, o întrebare ne stă pe buze: ce facem, da­că în răspărul acestei maxime, nimerim pes­te unii care sunt deopotrivă și hoți, și proști? Căci se pare că spre asta ne îndreptăm destul de repede pe aici.

Un guvern care, în chestiunea OUG, a pro­ce­dat hoțește in corpore („noaptea, ca hoții“, su­na sloganul Pieței Victoriei), o coaliție care e condusă de doi urmăriți penal, dintre care unul e și condamnat, și care, de săptămâni bu­ne, face tot ce poate ca să-și salveze „frații“ de închisoare fie promovând o grațiere colectivă, fie modificând legi ori amenințând cu desti­tui­rea procurorilor-șefi, nu-i chiar un exemplu de cinste. E atunci, măcar, un model de com­petență? Să zicem că-i prea devreme pentru a ne pronunța în ansamblu. Totuși, semnele nu sunt deloc încurajatoare.

Iată, să luăm celebra performanță lingvistică a d-nei ministru Olguța Vasilescu de la ONU. D-na ministru nu știe boabă de engleză și la fel de multă franceză. Totuși, are un doctorat în sociologie la Universitatea din București. Oa­re cum și-o fi scris teza, fără bibliografie în engleză? Nu știm, dar în țara lui Ponta, Oprea & Co. totul e posibil.

Mai neliniștitoare mi se pare reacția primului-ministru: „Nu se dau examene de limbi străi­ne când ocupi o funcție de ministru, ci tre­buie să știi domeniul pe care îl gestionezi“. Nu, nu se dau examene, dar asta nu-i o scuză. Și oare de ce competențele în limbi străine ale unui ministru dintr-o țară UE nu sunt esen­țiale pentru fișa postului? Cât despre domeniul gestionat (Ministerul Mun­cii), n-am văzut deo­camdată decât planuri pentru măriri fără măsură ale salariilor, criticate aspru de Co­mi­sia Europeană și de FMI. Dar pe­sem­ne că fosta peremistă nu se teme de străinii care ne vor răul, căci în pri­vința românismului țanțoș doamna nu are a primi lecții de nicăieri.

Încă și mai grav e când nu poți ar­ticula ceva coerent nici în limba ro­mână, cum e cazul ministrului Agri­culturii, d-l Petre Daea, omul cu for­mula, deja celebră, „puterea de per­cepție nu-ți dădea posibilitatea să prinzi cu toată dibăcia conturul rea­lizării, dar mai cu seamă nu-ți pu­teai așeza mintea pe hârtia de scris“. Ca să devină ministru, nici la română n-a dat examen, firește. Dar aici, cred, nu-i atât loc de neștiință, cât de o cogitație destructurată, com­binată cu dorința de a impune prin­tr-un limbaj pretențios și găunos. Culpa nu-i numai intelectuală, ci și morală. Puneți-l în paralel pe acest individ inept cu d-l Cioloș, și el fost ministru al Agriculturii, fost comisar european, fost prim-ministru, bun știu­tor de franceză, capabil să se ex­prime simplu, direct și corect în ro­mânește? În plus, îndrăznesc să spun, chiar și un om cinstit, dat fiind că, după mai mult de un an de gu­vernare, nu i s-a găsit drept defect fundamental decât, chipurile, că ar fi fost „fiul natural al lui Soros“ și că vorbea „bruxelleza“! Dar d-l Cioloș, da­că n-a fost suficient de „român“ pen­tru PSD, acum nu-i bun nici pen­tru două mari partide din opoziție, cu victorii răsunătoare la activ în ul­timul timp și care strălucesc prin ple­iada de personalități titanice de care dispun – PNL și USR!

De fapt, ceea ce Ion Țiriac omite să ne spună e că, de obicei, „hoții“, da­că sunt „deștepți“, sunt numai la ho­ție și la nimic altceva. În rest, tind să nu fie în stare de nimic ca lumea, fiindcă niciodată nu i-a interesat să învețe ceva cu adevărat. Iar dacă o dată s-a întâmplat să nu prăduiască totul și să mai lase ceva și celorlalți, nu-i timpul pierdut: data viitoare nu vor mai lăsa nici piatră peste piatră. Asta dacă, resemnați cu sfaturi nu nu­mai cinice, dar și stupide, îi vom lă­sa să aibă puterea, înlăturându-i în schimb sub felurite pretexte care ră­suflă doar mărginire și trufie pe cei ca­re sunt și competenți, și onești.