De același autor
Libertatea de expresie și de opinie autentice devin tot mai limitate și mai minoritare în lumea noastră.
De Ziua mondială a libertății presei (3 mai) am aflat că nu stăm grozav: România, aflată în indexul libertății presei pe un mediocru loc 52 anul acesta, ar fi pierdut de anul trecut șapte puncte, fiind numai cu două puncte mai sus decât Mongolia. Dar nici alții nu au cu ce să se laude. Italia, zguduită de mafii, ar fi ajuns pe un nefericit loc 73, pierzând într-un an 24 de poziții, iar Statele Unite se află numai cu un fleac de poziții înaintea noastră, pe locul 49, în scădere cu trei puncte de anul trecut. Cele dintâi locuri sunt ocupate constant de nordici – finlandezi, danezi, suedezi -, urmați de neozeelandezi, canadieni și jamaicani. Rusia e pe locul 152, iar China pe 176. Mai grav, raportul (redactat de organizația Reporteri fără Frontiere) arată că indicii generali au arătat o scădere a libertății presei atât în întreaga lume în ansamblu, cât și în toate marile zone geografice: UE și Balcani, Europa de Est, Americile, Africa, Orientul Mijlociu, Asia-Pacific. Iar scăderea pare continuă, de la an la an. Deși UE se află de departe în fruntea clasamentului, a pierdut în anul trecut, în termeni procentuali, cel mai mult dintre toate zonele geografice: 5,6%.
Cifrele nu fac decât să cuantifice ceea ce înțelegem cu toții de ceva vreme: libertatea de expresie și de opinie autentice devin tot mai limitate și mai minoritare în lumea noastră. În multe teritorii din Africa sau Orientul Mijlociu, sau Orientul Îndepărtat, practic, nu se poate vorbi despre libertate de niciun fel, nu numai de expresie. Islamul este în principiu ostil libertății, așa cum a fost și creștinismul cândva. Doar că în Europa libertatea s-a putut dezvolta pe solul separării dintre stat și biserici, în timp ce secularizarea pare azi extrem de dificilă chiar în țări musulmane, precum Turcia, unde secularismul tradițional a dat înapoi. Așadar, unele state, precum multe dintre cele islamice, înăbușe libertatea în numele religiei, altele, precum China sau Venezuela, în numele ideologiei, altele, precum Rusia – în numele „democrației controlate“, altele – precum Ungaria (locul 65) – în numele „democrației nonliberale“. Restricțiile impuse de războaie locale fac și ele imposibilă presa liberă, bineînțeles.
La toate acestea se adaugă limitările prezente chiar în țările europene sau în America de Nord: teama de terorism, desigur – atentatele de la Charlie Hebdo au avut drept scop intensificarea acestei temeri. Vin apoi presiunile și amenințările din partea unor grupuri infracționale sau ale poliției, ori arestările unor jurnaliști, cum s-a întâmplat în SUA. Rusia și tot spațiul fostei URSS sunt o caricatură de presă liberă, unde organele de presă cu vizibilitate au ajuns tot mai înregimentate în mașina de propagandă a regimului, iar figurile independente sunt nu o dată înlăturate prin asasinat. Alte limitări, mai soft, dar nu mai puțin insidioase țin de economic. Le simțim bine la noi: jurnaliștii, mai ales cei de televiziune, sunt „domesticiți“ prin cumpărare și corupere sau, când procedeul nu funcționează, dați afară, deoarece nu respectă „linia“ postului TV sau a publicației. În general, restricțiile economice, reducerea ponderii presei scrise, emotivitatea excesivă produsă de imagini, goana disperată după „bombe de presă“ sau după divertisment, dependența de publicitate, dar și manipulările prin presă realizate de serviciile secrete sau de mari companii ne aduc informații trunchiate, deformate, tendențioase, uneori mai periculoase decât pura minciună. În sfârșit, crește confuzia între partizanatul politic onest și liber și cel cumpărat cu bani sau impus cu diferite presiuni, sugerându-se publicului fie că orice partizanat este legitim, fie că nu-i niciunul astfel.
Mulți și-au făcut mari iluzii în anii trecuți cu privire la capacitatea mijloacelor online (presă online, bloguri, rețele de socializare) de a spori libertatea. Lucrul se pare că nu s-a întâmplat. Presa online, ca și cealaltă, debitează cu ușurință minciuni și manipulări; postacii plătiți încurajează crearea unei false opinii publice, iar fluxul nesfârșit de informații online năucește și limitează posibilitatea informării sintetice și corecte. Simplul fapt că, la orice oră din zi sau noapte, accesăm gratis nenumărate situri de știri – bune și rele – diluează ideea de presă serioasă, onestă, informativă. Într-adevăr, din cauză că suntem în situația să nu mai plătim direct pentru informație (în vreme ce ziarul îl plătim), am ajuns să plătim indirect pentru ea (căci pe lumea asta nimic nu-i pe gratis), și anume plătim, în foarte multe cazuri, prin înghițirea de propagandă mascată (fie și comercială), de manipulare și, oricum, de calitate slabă.
Pe scurt, libertatea presei și, în general, libertatea rămân excepții, fenomene tot mai minoritare chiar și în lumea de azi, fiind inexistente, de drept sau în fapt, în cea mai mare parte a globului și fragilizate în ultimul timp chiar și în „lumea liberă“ de care totuși aparținem. Este, poate, și acesta un motiv pentru a le aprecia mai mult și a le apăra după puteri.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2024/05/foto 1 interviu joja pag 8.jpg)
Comentarii 11
Paltonescu - 06-04-2015
Nu,iubite om din popor, NU! Nu ai dreptate.Revista 22 nu poate fi confundata cu presa de partid. Nici macar nu e de dreapta sau de stanga. E ...si din una si din alta.E bine , nu e bine, NU STIU.Vizavi de basism, in orice caz, se fereste de eticheta ca dracu de tamaie.La rev. 22 se uita ca, voit sau doar intuitiv, Basescu in cei 10 ani a declansat un curent de gandire si actiune politica.Are adepti, are audienta si furnizeaza mereu teme si subiecte care numai eludate nu pot fi.Astfel ,Basescu e cand repudiat ca stil â€uman†personificat, cand propus ca utilitate politiceste justificata datorita †basismului†constituit/preconstituit de politicianul Basescu.Dar asa ceva nu serveste la nimic sau aproape la nimic.Doar la aruncarea prafului in ochi.O veritabila redundanta tocmai are loc sub nasul nostru.
RăspundeIo din popor - 05-11-2015
Am parasit forumurile rev. 22 pentru ca aici se cenzureaza postarile. In aceste conditii a vorbi de libertatea presei tine de cinismul pe care il are comicul oricarei situatii! In aceste conditii, romanul are o doua vorbe..*ma lasi?!* In termeni etnometodologici, asta ar vrea sa spuna ca subiectul nu este capabil sa-si internalizeze adevarul pe care sustine ca-l are..
RăspundeIo din popor - 05-10-2015
nu prea inteleg de ce ocupam un loc atat de jos, cand la noi presa este atat de libera, incat pe nimeni nu intereseaza problema! presa este afiliata unor centri de putere economico-politici, deci este din start partinitoare, devenind presa de partid! iar daca adaugam cenzurarea mesajelor scrise pe forumuri, avem imaginea lucrurilor, adica a unei prese care nu prea vrea sa fie criticata! si rev. 22 intra in aceasta categorie, a presei partinitoare politic vorbind ( basism la greu) si a cenzurii pe forumuri, iarasi la greu, lucru care m-a indepartat in a mai citi ziarul on-line!
RăspundeVicentio B. - 05-09-2015
Mult stimate Domnule Andrei Cornea, daca ati fi NUMAI cititor/comentator, adica in rolul celor care isi exprima gandurile/opiiniile in cadrul >>> ADAUGA COMENTARIU
RăspundeFelix - 05-07-2015
Da, soarta unor mesaje e ciudata, unele apar cu intarziere, unele nu apar deloc si unele apar in 2 minute. Si eu m-am enervat de cateva ori. Intre timp am gasit o solutie: salvez mesajul ca txt inainte de a-l trimite. Daca nu apare in 36 ore, il mai trimit odata, si tot asa pana apare:) Cat despre Gardasil, as vrea sa citesc o pledoarie a d-lui Cornea despre vaccin, fie o pledoarie pro fie una contra, oricum una care sa fie in acord cu articolul scris de dl. Cornea despre vacinuri:)
RăspundeHoria S.-Y. - 05-07-2015
Nu imi vine sa cred ca dl Cornea, pe care il apreciez foarte mult, se ocupa personal cu cenzurarea mesajelor de la cititori, dar este adevarat ca multe comentarii nu apar pe acest site desi nu incalca nicio norma a comunicarii civilizate. Poate sint probleme tehnice, poate nimeresti peste cite un admin caruia nu-i convine ce scrii, nu avem de unde sti... Transparenta totala!
RăspundeJoaquin Murieta - 05-06-2015
Ciudat articol despre libertatea presei scris de domnul Cornea care mi-a cenzurat numeroase mesaje si probabil il va cenzura si pe asta. Articolul observa corect ca libertatea presei este urata si limitata de religia monoteista dar absolva crestinii de aceasta vina acuzand doar islamul. Azi islamul cenzureaza cel mai tare dar asta nu inseamna ca cenzura crestina este acceptabila. Daca publicati caricaturi cu Mohamed va va ucide un musulman domnule Cornea dar daca publicati o poza cu o femee nuda sau un articol pro-avort sau pro Gardasil un crestin va va vana cu pusca cu luneta cel mai probabil cu acordul si sprijinul financiar al papei cum a patit Larry Page directorul publicatiei pornografice Hustler. Cum ma incapatanez sa cred ca nu exista cenzura acceptabila sper sa nu imi cenzurati acest mesaj cum l-ati cenzurat deja pe cel in care sustineam necesitatea vaccinarii cu Gardasil.
RăspundeLiliana - 05-06-2015
Ar fi mai interesant de facut publice detaliile acestui index al libertatii presei. Sa vedem la concret care sunt motivele, cazurile, practicile, legile care constituie un atac la libertatea presei in Romania. Daca raminem doar in sfera analizei generale si nu punem lupa asupra lucrurilor care ne afecteaza direct, nu putem iesi din negura de azi, ci mai rau.
RăspundeIleana - 05-06-2015
Presa este atat de libera cat vor oamenii de presa sa fie liberi. Nu traim intr-o dictatura, si totusi multi oameni de presa (prea multi) nu stiu sa faca presa altfel decat tinand partea uneia sau alteia dintre tabere. Multi presari manipuleaza cu buna stiinta, altii o fac din lipsa de profesionalism. E mai usor sa raspandesti zvonuri si apoi sa le comentezi ca si cum ar fi fost confirmate si e mai greu sa faci investigatii pe care sa le finalizezi, sa dezbati o problema din doua, trei perspective, profesionist si nepasional, fara sa te implici emotionali, fara sa tipi, fara sa ragusesti in studiouri de tv. pentru a-ti impune punctul de vedere. E mai greu pentru presa scrisa si pentru cea online sa castige audienta si publicitate fara titluri care contin degeaba cuvintele SOCANT, SENZATIONAL, etc. E mai greu sa alegi din multitudinea de subiecte ale zilei pe cele mai delicate si de real interes si sa le tratezi profesionist fara idei fixe, fara lozinci, fara compuneri cu expresii bombastice, fara injurii, fara partinire si fara gândul la interese personale imediate, la portofel si la gasti din care ori faci ori ai vrea sa faci parte. Pe scurt, presa noastra nu e libera pentru ca nu vrea sa fie libera, pentru ca jurnalistii de presa scrisa si vorbita au prins meseria dupa ureche si o practica de atatia ani in interes personal. Nici exceptiile care pareau a fi odata nu mai sunt acum credibile. Situatia s-a complicat odata cu venirea la presedintie a dlui. Iohannis care se incapataneaza sa fie curajos in tacerile sale, cu noul comportament al insstitutiilor de forta care descumpaneste pe multi si, din afara, pare discretionar si arbitrar, odata cu evenimentele internationale care, apopo, nu par sa-i preocupe prea mult pe cei din presa romaneasca. Era odata BBC in lb. romana care putea fi urmarit cu folos de cei care doreau informatii si comentarii pertinente. Azi mai e RFI, dar nu la fel de interesant ca BBC. Ciudat e ca unii jurnalisti stiau sa faca presa la BBC, dar aceeasi jurnalisti lucrând la posturi tv sau radio romanesti au luat forma vasului. In loc sa ridice propriile emisiuni, le-au coborat mult sub limita bunului-simt. Cine nu-i lasa sa fie liberi si sa faca presa de calitate? Singuri aleg o cauza sau alta, dezbat informatii pe surse fara respect pentru meseria pe care o practica. Ma intreb de ce nu sunt mai pe faza cei acreditati pe la parlament, presedintie, guvern. De ce nu preseaza personaje importante cu intrebari bine gandite, inteligente pentru a obtine un raspuns pentru public. Opozitie nu e, presa independenta nu e, societate civila puternica nu e. Intentii bune ale puterii nu sunt. Senzatia generala e de haos controlat.
RăspundeFelix - 05-05-2015
Intr-un articol critic la adresa EU, Andrei Plesu exclama: "nu te poti indragosti de o birocratie"; potrivit articolului unul din pericolele care pandeste EU era faptul ca oamenii nu se pot indragosti de ea. Cu libertatea presei nu e altfel: fara dragostea unui numar critic de oameni, aceasta libertate va sucomba. Dar... De ce sa iubeasca oamenii libertatea presei? Ce nevoie adanca din fiinta e satisfacuta de libertatea presei?
RăspundeMIHAI 2 - 05-05-2015
Din pacate articolul atinge doar tangent paradoxul conform caruia tocmai NELIMITATA LIBERTATE A EXPRESIEI generata de Internet torpileaza cumva , prin inflatie si saturatie , LIBERTATEA DE INFORMARE. Ar merita dezvoltat**** Sa ne aducem aminte si sa comparam totusi situatia actuala cu ceea ce se intampla acum 25 de ani cand aveam acces la o singura televiziune - iliesciana TVR - si un regiment de publicatii tiparite , de toate culorile, dar scrise prost. Azi suntem sufocati de volumul de informatii mult mai mestesugit imbracate in foita manipularilor si propagandelor de tot felul.***** Imi place ca, la inghesuiala, autorul baga un fitil pe tema declinului libertatii presei si IN GENERAL A LIBERTATII. Nu-i totuna insa excesul indigest de informatie internauta si excesul de microfoane plantate prin toate toaletele sub pretextul luptei contra terorismului sau coruptiei.
Răspunde