De același autor
N-aţi avea coşmaruri nocturne, dacă o ţară cam netocmită ca România ar introduce în Constituţie pedeapsa cu moartea împotriva şi în dispreţul UE şi al organizaţiilor pentru drepturile omului, violând în acest fel numeroase angajamente internaţionale luate de ea de mai bine de două decenii?
„Solicit – a câta oară? – un lucru în calitate de cetăţean. Aş vrea să văd testată în România o statistică dintre cele care ţi se aruncă în faţă când ceri suprimarea unor inşi ca trăgătorul de la Coafor: cum că introducerea pedepsei cu moartea nu reduce numărul agresiunilor ucigaşe. Să văd câţiva inşi din ăştia, fani Moarte, aşa, nereduşi cum or fi, făcuţi sită la zid.“
Frumoase vorbe, meşter ziaristul (Cristian Tudor Popescu, sper că i-aţi recunoscut stilul vânjos şi curajul de a vorbi fără oprelişti, Gândul, 6 martie 2012)! Fie, domnule Popescu! S-o facem! Să se accepte „solicitarea“ dvs. cetăţenească şi să-i „suprimăm“ degrabă pe „fanii Moarte“, precum Vlădan! Aplauze, urale! Cum, omorâm şi după aceea citim statisticile? Da. Omorâm şi abia apoi ne uităm dacă n-a fost şi vreun nevinovat? Da! (Mai bine de el, că ajunge mai repede în Rai, nu-i aşa?) Nu-i prea civilizat, nici european, dar e democratic. Că doar aveţi de partea dvs. cea mai mare parte a poporului român – spun sondajele de opinie şi ele nu mint, desigur. Sunteţi, de altminteri, într-o bună companie cu alţi cetăţeni patrioţi, precum Dan Diaconescu şi Silviu Prigoană. Şi dvs. sunteţi un cetăţean patriot, aşa cum aţi fost întotdeauna, şi deci nu vă lăsaţi smintit de „Europa“! Dvs. nu vă târâţi „spre West în genunchi“, aşa cum aţi scris cândva, în ziarul Adevărul! Ce dacă Europa ne-ar condamna? Ce dacă ne-ar presa ca pe lămâi? Europa e în declin, la urma-urmelor. Să învăţăm de la civilizaţiile tinere, precum America. Dar nici America nu vă place, ştiu! Luaţi atunci curajos, cum vă ştim, exemplul Chinei, căci viitorul luminos acolo e! Să ne integrăm în China deci: am început deja cu şlapii din picioare; acum, la rând, vine pedeapsa cu moartea. Ce urmează mai vedem...
Dar apropo: cu ce vehicul propuneţi să-i trimitem în ultima lor excursie pe „fanii Morţii“? Cu scaunul electric? Având în vedere penele de electricitate din ultimul timp... ştiu eu dacă e sigur? Să încercăm injecţia letală? Îmi amintesc că, odată, propuneaţi o asemenea injecţie în ceafă, aplicată aşa-numitului „guzgan rozaliu“! A, era doar o metaforă? Înţeleg... Oricum, dacă vor proceda ca la vaccinul antigripal din toamnă, retras de urgenţă fiindcă fiola nu conţinea destulă substanţă activă, condamnaţii au şanse bune să mai vadă la televizorul închisorii multe viitoare campionate mondiale de fotbal. Propuneţi introducerea ghilotinei? Se va opune Biserica, pe motiv că trupul descăpăţânat nu va fi întreg la Judecată. Şi cum să contrazici Biserica într-o ţară 90% creştin-ortodoxă? Spânzurătoarea? Parcă şi văd pe site-ul MAI, la achiziţiile publice, anunţul deschiderii unei licitaţii pentru achiziţia de atâtea spânzurători cu cutare specificaţii... (Mă întreb de unde le vor lua? Vor studia istoria tehnicii şi planşele de epocă?) Ce urmează ştiţi dvs. bine: şpăgi, contestaţii în instanţă, demiteri, scandaluri, DNA. Iar dacă obiectul cu pricina va fi la fel de bine confecţionat precum asfaltul nostru cel de toate zilele, din nou putem spune că alde Vlădan vor mai trăi mult şi bine până să se reîntregească cu victimele lor. Ştiu, sunt obiecţii meschine, dar la noi, ca la nimenea... Sper că nu veţi propune securea sau paloşul, deşi ar fi neaoşe... Sau v-aţi gândit la plutonul de execuţie (aşa cum sugerează chestia cu „sita la zid“)? Nu se poate: asta se aplică numai şefilor de stat răsturnaţi! Cum să-i facem atâta onoare unuia care ucide tot ce mişcă numai din prea mult amor?
Iar asta aduce pe tapet o altă problemă: cine va fi pe ştatele de călău? Pe vremuri, toate ţările aveau un corp de profesionişti pentru aplicarea sentinţelor capitale, de obicei transmiţându-şi meseria din tată în fiu. Meserie azi dispărută, vai! Acum, dacă „solicitarea“ dvs. se acceptă, de unde îi luăm pe profesionişti? N-avem noi nici „tinichigii“ – a zis un preşedinte pe care îl detestaţi, dar cred că aici îi daţi dreptate – vom avea oare călăi? Ce vom face? Trimitem la specializare câţiva băieţi în Texas sau la Teheran? Şi anume, pe banii contribuabilului? Nu sună bine. Speraţi la voluntari după ce aţi citit postările entuziaste la articolul dvs.? Nu veţi găsi mulţi. Ştiţi, mai mult gura de noi! Afară de asta, voluntarii de acest tip vor trebui supravegheaţi cu atenţie „după“. S-ar putea să-şi fi făcut mâna şi pentru „viaţa civilă“, aşa că ne complicăm... D-l Prigoană, conştient de dificultăţi, a propus nu ştiu ce firmă specializată din Olanda. Adică, după ce că ăştia nu ne vor în Schengen, acum să ne şi omoare contra cost? Şi oricum, iarăşi „spre West în genunchi“? Vedeţi, nu-i simplu...
În sfârşit: văd că desconsideraţi statisticile care arată că eliminarea pedepsei cu moartea nu măreşte numărul crimelor. Dispreţuiţi profund teoriile etice şi religioase ale celor care au o altă opinie decât dvs. asupra cărora vă deşertaţi imprecaţiile. În acest caz, vă întreb şi eu „în calitate de cetăţean“: pentru domnia voastră, personal, nu vă temeţi? Vreau să spun: n-aţi avea coşmaruri nocturne, dacă o ţară cam netocmită ca România ar introduce în Constituţie pedeapsa cu moartea împotriva şi în dispreţul Uniunii Europene, împotriva şi în dispreţul Consiliului Europei, împotriva şi în dispreţul organizaţiilor pentru drepturile omului, violând în acest fel cu neruşinare numeroase angajamente internaţionale luate de ea de mai bine de două decenii şi legate de aceste drepturi? Nu v-aţi teme că, din acel moment fatal de delir punitiv, la noi totul, dar totul, redevine posibil? Aud? //
