Starea de transa

Au votat cuprinsi de "o stare emo­tionala"! Au votat "intr-o veselie" legi populiste, marind salarii si beneficii in nestire, care nu pot fi suportate de bu­get si care vor prapadi economia! Asa s-a exprimat, la sfarsitul saptamanii tre­cute, primul ministru, referindu-se mai ales la legea care marea cu 50% sa­lariile profesorilor si cu 74% pe cele ale profesorilor universitari. Au votat toti, in unanimitate, la vedere, mandri, darnici, aliati si inamici sau fosti aliati sau fosti inamici, inclusiv parlamentarii din guvernul primului ministru!

Ce fel de "stare emotionala"? Ce fel de "veselie"? Erau oare cuprinsi de o transa etilica, ca dupa un banchet mon­stru la Vila Lac 2, 3 sau 23? Sau fu­sesera atinsi de tirsul lui Bacchus pe culoarele Casei Poporului? Ilarita­tea le era inspirata de vreun demon ie­sit pe furis din fostul birou al lui Ceau­ses­cu? Fusesera contaminati de un vi­rus euforizant ascuns in pernele foto­lii­lor? Erau sub influenta unui haluci­no­gen, distribuit la bufet? Sau erau pose­dati de vreun spirit impur imprumutat tocmai de la Tanacu? Dar atunci cand, dupa doua zile, si-au votat pensii ma­ri­te, atunci tot in transa erau? Sau erau in delir profetic, previzionandu-si trista ca­runtete?

Prin urmare, de ce erau "emo­tio­nati" in corpore parlamentarii? De ce erau "veseli"? Ca fac un bine dasca­li­lor cu pretul dezechilibrarii bugetului. Ca sunt generosi cu banii altora. Ca ras­pund pozitiv catorva sindicalisti bez­metici. Ca pregatesc un haos in­fla­tio­nist intr-un moment international de criza financiara. Ca vor binemerita de la alegatorii confuzi. Stranie "veselie" co­lectiva! Sa fi fost sub hipnoza toti pana la unul? Cum se explica alt­min­teri faptul ca nici macar unul, unul sin­gur - de la putere sau de la opozitie - de la PNL, PSD, UDMR ori PD-L - nu a avut curajul sau luciditatea sa reziste si sa spuna adevarul, anume ca ge­ne­ro­zitatea fara resurse este inutila, chiar periculoasa? Cum de n-a parasit ni­meni, demonstrativ, sala de vot?

A fost in transa, asadar, Mircea Geoa­na, care pare ca si-a pierdut defi­ni­tiv mintile, autointoxicat cu promisiu­ni­le electorale proprii ce cresc in pro­gre­sie geometrica? A simtit subit vo­ca­tia mistica Bogdan Olteanu, prese­din­te­le liberal al Camerei, care a pus le­gea pe ordinea de zi fara obiectie, de par­ca n-ar fi stiut care sunt restrictiile bu­getare ale propriului guvern? Din poet a ajuns coribant ministrul Finan­te­lor, Varujan Vosganian, care n-a suflat o vorba despre imposibilitatea acestei legislatii inainte, dar care, la o zi dupa vot - la trezire -, a pretins ca ea aten­tea­za la siguranta nationala si incalca Tratatul de aderare al Romaniei la UE? Dar primul ministru? Sa fi ignorat ce se pregateste in parlament? Noii lui prieteni pesedisti, aflati in plin delir de­ma­gogic, nu-l informasera despre ba­ca­nala ce urma? Sau omul tocmai plon­jase cumva intr-o viziune samanica, ca­latorind in vis intr-o Romanie cu un sin­gur prim-ministru etern - el insusi -, viziune din care numai Comisia Eu­ro­peana avea sa-l trezeasca cu un ghiont? Cat despre ministrul Edu­ca­tiei, Adomnitei - care a votat legea in par­lament si a recuzat-o ulterior -, stim ce a patit: a suferit o dureroasa de­­dublare de personalitate. In fine, ce s-a intamplat cu vijeliosii pedelisti? Au picat cu totii sub un descantec magic? Boc a avut viziuni? Blaga a inceput sa vor­beasca "in limbi"? Dar Stolojan? Nu si-a prevenit colegii de partid din par­­lament, fiind pesemne in dialog pe teme de finante-banci cu spiritele de din­colo... Dar ce spuneti despre Ba­ses­cu, care cu putin timp in urma decla­ra­se ca va promulga legea? Delira si el? Io, Bacche!

Daca lucrurile stau astfel, parla­men­ta­rii si, in general, conducatorii nostri sunt in pericol si trebuie facut ceva: chemati, asadar, de urgenta in par­la­ment, la guvern si la presedintie exor­cisti, descantatoare, vindecatori, vraci, popi, parapsihologi sau pur si simplu psihiatri! Iar daca problema nu e nici mistica, nici magica, nici bahica, daca n-a fost vorba despre vreun euforizant se­cret, ci am avut de a face doar cu o imensa contaminare colectiva de ires­pon­sabilitate, demagogie, cinism tamp si lasitate, simtim ca suntem si noi cu­prinsi de o "stare emotionala". Ea ne cere imperios sa le spunem tuturor, "in­­tr-o veselie", urmatoarele: in unani­mi­ta­te ati votat, in unanimitate plecati! Sa nu va mai vedem zilnic la TV. Sa nu va mai auzim. Sa nu mai aflam nimic despre voi. Dispareti!

P.S.: Subsemnatul este profesor uni­versitar.