De același autor
Să lămurim, de la bun început, lucrurile: 1. Nu există om care, într-un moment sau altul, din oboseală, pripă, neatenţie, să nu aibă „scăpări” de exprimare inadecvată, să nu se facă vinovat de inadvertenţe, mai mult sau mai puţin ridicole. 2. Nicăieri în lume, politicienii nu sunt o „castă” infailibilă de oratori ciceronieni, scutiţi de derapaje logice sau stilistice. Dar, 3: Aglomerarea, la vîrf, a inepţiei, densitatea - pe scena publică - a comicului involuntar, precaritatea intelectuală şi gramaticală a actorilor politici din scumpa noastră patrie sînt fenomene greu de egalat pe alte meleaguri. Cine nu crede să răsfoiască volumul, pe cale de apariţie, al lui Radu Paraschivescu. Va constata, inevitabil, că, indiferent de amplasamentul de partid, mulţi dintre reprezentanţii „elitelor” noastre conducătoare au, cum o spune antologatorul în prefaţă, nu numai grave carenţe de competenţă, ci şi ireparabile corijenţe la capitolele „maniere”, „exprimare”, „stil”.
Victima cea mai tristă a patrioţilor care ne conduc e însăşi limba maternă. Exemplele sunt puzderie. Veţi găsi, în paginile cărţii, pasaje amuţitoare: se vorbeşte despre ”deficit de lipsă” (Norica Nicolau), despre ”sume infirme” (adică infime, Vanghelie dixit), despre ”limite care se apropie de sfîrşit” (M.Geoană, îngrijorat şi de faptul că ”pierdem în fiecare zi o hemoragie a economiei naţionale”), despre necesitatea de ”a începe să demarăm” (A.Videanu), despre ”sintagma” (adică sintaxa!) frazei (C.P. Tăriceanu), despre ”a opri stoparea declinului” (M.Geoană), despre ”un neadevăr inexact” (Ilie Verdeţ), despre ”cadavrele neînsufleţite ale celor decedaţi” (M.Duşa), despre afinităţi ”largi şi lungi” (Tinel Gheorghe), despre ”rezultate finale care se vor da la sfîrşit” (E.Nicolicea), despre ”alegeri electorale” (Crin Antonescu), despre nevoia de ”calmitate” (E. Nicolaescu, vrînd să spună de ”calm”), sau despre ”prejudecăţi”, cînd, de fapt, C.P.Tăriceanu se referă la ”prejudicii”.
