De același autor
În cele din urmă a fost găsit şi cumpărat un teren convenabil, în 2011 s-a pus piatra de temelie a noii clădiri, iar în 2014 i s-a încredinţat dlui Şerban Sturdza coordonarea unei echipe, care să definitiveze proiectul arhitectural. Trebuie spus că, în final, ansamblul de la München va cuprinde nu doar o biserică, o mînăstire şi sediul epriscopal propriu-zis, ci şi un centru comunitar cu funcţionalitate multiplă: de la spaţii de grădiniţă la săli de conferinţe şi cursuri, activităţi sociale etc.
Pentru a fi deschis (şi dus la bun sfîrşit), şantierul are încă nevoie de finanţare. Există deja un curatoriu de susţinere a proiectului, prezidat de dna Barbara Stamm, preşedinta Parlamentului Bavarez. S-au făcut şi se fac donaţii. (Sînt de menţionat – apropo de furia anti-ecumenică a cîtorva „rigorişti” neaoşi – Biserica Luterană şi Biserica Catolică, amîndouă înscrise, în beneficiul comunităţii ortodoxe, cu cîte 300.000 de euro). O sumedenie de drept-credincioşi oferă şi ei, după puteri, daruri convertibile în cărămizi... Va fi nevoie, pentru cheltuielile de construcţie, de un credit bancar consistent (evident cu returnare ulterioară). Vreau să sper că se va găsi o Bancă, dispusă să facă efortul unei astfel de creditări şi că numărul donatorilor din ţară şi din străinătate va creşte. Cred, de asemenea, că agenda Forumului Româno-German va putea include, între altele, şi o participare eficientă la împlinirea acestui proiect. (Cum cred şi că Forumul Germano-Român ar fi bine inspirat să-şi facă o prioritate din restaurarea patrimoniului arhitectural săsesc din Ardeal).
Proiectul de la München, în acelaşi timp curajos şi rezonabil, se bucură, în plus, de patronajul unor oameni care sfinţesc locul... Mai întîi I.P.S. Dr. Serafim Joantă, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi P.S. Dr. Sofian Braşoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului. Le doresc, sincer, succes!
DE RĂU
Între timp, ţărişoara are alte preocupări. Se străduieşte să confirme, de cîte ori se iveşte ocazia, că, pe la noi, cum încearcă cineva să facă ceva, e aspru pedepsit. Să se-nveţe minte! Iata cazul dlui Mircea Dumitru. A fost, cîţiva ani, rector al Universitaţii Bucureşti. A fost numit ministru cu trei luni în urmă. Nimeni nu s-a interesat de „dosarul” lui. Trebuia, mai întîi, să vedem daca e băiat cuminte. N-a fost!
