De același autor
Am primit deunăzi o scrisoare din partea unor locuitori din comuna maramureşeană Copalnic-Mănăştur. Mi se semnalează (şi înţeleg că nu numai mie, de vreme ce, printre destinatari, figurează şi alţii, fie oameni de cultură, fie instituţii) că parohul local, Ioan Florian Oros, face tot felul de nefăcute în satul lui, autoritar, cu de la sine putere, gata să răspundă ţîfnos, atunci cînd i se cer explicaţii.
Între altele, vrea să dea jos pictura bisericii sale, executată în vremuri grele (anii `80) de un artist cunoscut în breasla lui şi trecut, între timp, la cele veşnice (Ioan Dreptu). Întîmplarea face că l-am cunoscut – şi pe el, şi pe doamna Ruxandra Dreptu, soţia lui, ea însăşi un distins istoric de artă. N-am văzut la faţa locului pictura incriminată. Am văzut doar cîteva fotografii. Dar nu despre calitatea şi „conformitatea” picturii vreau să vorbesc. Problema mea sunt procedurile, slava deşartă în numele căreia unii parohi îşi permit să decidă şi să făptuiască, pe „moşia” lor, tot ce le trece prin cap, în dispreţul regulilor comunitare, al legilor existente, al bunului gust şi al responsabilităţii faţă de valorile patrimoniale.
Preotul din Copalnic Mănăstur pare să fi decis că pictura actuală a bisericii sale trebuie evacuată. Nu e „bizantină”. În schimb, termopanele instalate în zidurile monumentului, parchetul, lambriurile, perdeluţele şi aplicele drăgălaşe (nu m-ar mira nici prezenţa cîtorva bucheţele de flori de plastic) par să respecte fidel duhul bizantin. Dincolo însă de problemele de gust, insist asupra legalităţii procedurale. Biserica despre care vorbim este declarată monument istoric. Orice modificare în structura şi decoraţia ei trebuie, în consecinţă, să treacă prin filtrul unor comisii de specialitate şi să fie autorizate ca atare. Nici preotul, nici enoriaşii nu pot lua hotărîri într-un domeniu care priveşte valori patrimoniale şi în care competenţa specifică este esenţială.
Nu-i cunosc pe semnatarii scrisorii amintite la început şi mărturisesc că un protest în care se spun cuvinte grele sub protecţia anonimatului nu e de natură să mi-i facă simpatici. Dar ştiu multe alte lucruri despre întîmplări asemănătoare din alte parohii, ştiu că gestul autoritar şi arbitrar al unor preoţi lipsiţi de cultură şi de smerenie a distrus sau riscă să distrugă bunuri artistice preţioase, ceea ce e necreştineşte, nepatriotic şi, oricum, stricător de lege. De aceea sunt îngrijorat şi mă aştept ca instituţiile de resort să acţioneze şi să reacţioneze riguros.
•
În alt registru, constat, cu oarecare veselie, că nomenclatorul profesiunilor liberale se amplifică: a apărut pe piaţă o meserie fragedă, meseria de „jurnalist cultural”. La prima vedere, ai zice că e vorba de reinventarea unei activităţi gazetăreşti mai vechi. Ce este „critica de întîmpinare”? Jurnalism cultural. Ce e cronica plastică sau de film? Jurnalism cultural. Dar eroul înnoitor al acestor specii deja existente e mai subtil, mai greu de situat: îi chestionezi „cultura”, îţi răspunde, modest, că e un simplu jurnalist, dotat cu libertate de expresie. Îl tratezi ca pe un jurnalist oarecare, precizează, fălos, că e „cultural”.
În cele din urmă, înţelegi că a fi „jurnalist cultural” înseamnă, de fapt, a comenta (critic) opţiunile politice ale unor intelectuali. Carevasăzică, dacă bombăni opţiunea politică a unor medici, se cheamă că eşti „jurnalist medical”. Scrii despre votul ţărănimii – eşti „jurnalist agricol”. Ş.a.m.d. Sigur că oricine are libertatea să scrie ce vrea şi să dăscălească pe oricine. E, totuşi, o libertate, care cere, ca orice libertate, şi niţică îndreptăţire… Iar ca să ai această îndreptăţire nu e suficient să crezi despre tine că nu poţi greşi, că spre deosebire de alţii, ai criterii şi judecăţi infailibile, că ai constant opţiuni corecte, că ai mereu dreptate, că eşti mereu plasat de „partea cea bună”. E nevoie şi de oarecare isprăvi, de oarecare credibilitate. Altfel, recuperăm „Cîntarea României”: singurii „experţi” legitimi, în orice domeniu, sunt diletanţii tuturor domeniilor…
Am citit, de curînd, şi un text care promitea intelectualilor „băsişti” că, dacă se vor căi, lumea se va întoarce, poate, şi la cărţile lor. Tot ce pot spune e că intelectualii cu pricina nu par să aibă, deocamdată, această problemă. Au destui cititori, de unde rezultă că publicul amator de carte şi de idei nu amestecă borcanele. Mai curînd aş fi preocupat de şansa oferită publicului de a se întoarce la cărţile „anti-băsiştilor”, ale „jurnaliştilor culturali”. Care cărţi?
•
Toate micile „dezordini” semnalate mai sus sunt palide, nesemnificative, faţă de dezordinile existenţiale la care, mai devreme sau mai tîrziu, suntem supuşi cu toţii. Un fost student al meu de la Facultatea de Filozofie, dl.Adrian Niţă, cu care, întîmplător, sunt şi coleg de blog la „Adevărul”, trece printr-un mare necaz. Are nevoie urgentă de ajutor pentru soţia sa şi pentru cei doi copii ai lor. Cine poate face un gest de umanitate se bucură, anticipativ, de respectul şi admiraţia mea. Detalii pe http://www.hopeforloredana.ro. Vă mulţumesc!
Comentarii 14
Liviu din Timisoara - 03-17-2015
Las ca face ea, LEGEA, ordine, pana la urma ...da mai dureaza pana vom accepta toti asta.
RăspundeFelix - 03-17-2015
Mersi frumos Adrian... ca Plesu si OC sunt in general pe pozitii opuse, asta e stiut:) Nu cred insa ca toti cei de la OC ar accepta eticheta de jurnalism cultural, fie si pentru ca ei merg tare mult pe profesionalism (inclusiv articole stiintifice cu indice de citare) si mai putin pe diletantism. Uite ce scriu Adina Dinitoiu et al in OC: "Recunosc ca jurnalismul cultural a dus la o anume flexibilizare, dezinhibare a limbajului critic, dar, pe de alta parte, sint foarte putini jurnalistii culturali cu adevarat spontani; multi sint doar voci previzibile ale unor mentalitati „de piata“, ideologii culturale, interese personale... ceea ce e oarecum firesc, atit „trendy“, cit si in spiritul „traditiei“."
RăspundeFelix - 03-17-2015
Trebuie sa imi corectez afirmatia mea anterioara, aceea ca "Ramane speranta ca materia e doar un soi de epifenomen al Spiritului, si ca in Spirit nu exista entropie - dezordine." Mi-am dat seama ca si stiinta ofera ceva care nu e de lepadat: gestionarea fenomenelor pe termen scurt si limitate in spatiu. Entropia trebuie sa creasca, asta e lege. Cat de repede creste, asta e obiectul stiintei si ingineriei, al activitatii umane. O statuie va fi mai devreme sau mai tarziu distrusa, daca o fac din nisip ud, va dura putin, daca o fac din marmora si o pazesc de IS... va dura mult. Orice civilizatie va disparea pana la urma, dar cu administrare inteleapta asta se va intampla tarziu si poate va fi o trecere lina intr-o alta civilizatie, daca o administrez prosteste, disparitia va fi dureroasa si rapida. Orice om va muri, dar cu ingrijire medicala adecvata, asta se va intampla mai tarziu (media de viata in Occident creste si creste), fara ingrijire medicala copilul nu va atinge nici macara adolescenta. samd
RăspundeAdrian Rusu - 03-17-2015
Cei de la OC
RăspundeFelix - 03-17-2015
Mihai, poti te rog sa dai coordonatele vreunui articol in care Plesu a contestat activitatea artistica a lui Beligan, Gheorghe sau Alifantix?
RăspundeFelix - 03-16-2015
Adrian, zi si mie te rog la cine exact se refera dl. Plesu cand vorbeste de jurnalistii culturali. Pe bune.
RăspundeEpifenomenul Udrea-Basescu - 03-16-2015
Domnu Felix, in legatura cu entropia apelati la Giumbix. El stie mai bine.
RăspundeMIHAI 2 - 03-16-2015
Nu au trecut decat vreo 4 luni de cand activitatea artistica - cel putin onorabila - a unor personalitati precum Radu Beligan, Tudor Gheorghe sau Nicu Alifantis a fost contestata , iar hoardele Face book au fost incitate impotriva lor doar pe considerentul ca nu voiau sa voteze cu cine le placea basistilor. Asta o fi fost in ORDINE ?
Răspundeadrian rusu - 03-16-2015
Felix, raspunsul e penibil! Jurnalistii culturali reproseaza in primul rand basismul, nu ,,opera,, (nici altitudinea de la care scuipi). La asta trebuie raspuns, daca esti persoana onorabila. E un schimb celebru intre Georges Marchais si Alain Duhamel: AD: ,,dar nu asta era intrebarea! GM: ,,poate ca nu era, dar asta e raspunsul meu,,. Comunismul nu piere cu una cu doua.
RăspundeFelix - 03-16-2015
Dezordinea are un soi de umbra, de imagine in lumea fizicii: entropia. In sistemele cu multe particule entropia masoara gradul de dezordine. O lege a fizicii spune ca entropia, dezordinea, creste. Dupa suficient de mult timp totul se uita, formele dispar, particulele altadata ordonate intr-o statuie, sau adunate intr-un zacamant de petrol sunt impartite in mod democratic in tot Universul. Se intampla insa ceva ciudat: pe masura ce stiintele se apropie cumva, pe cat le este permis, de spirit, pe masura ce incepem sa vorbim de biologie, sau de sociologie, se pare ca entropia poate fi pe alocuri infranta: puii de animale sau plantele micutze se fac mari, entropia scade pe partea lor de Univers. Omul construieste, apar orase, masini, etc. Pe termen lung entropia castiga scaderea ei a fost doar limitata in timp si in spatiu... ca si cum scaderea ei ar fi fost doar un soi de arvuna a spiritului, un soi de degustare. Ramane speranta, care in lumea stiintei nu poate fi nici confirmata nici infirmata, ca intregul obiect de studiu al stiintei - materia - e doar un soi de epifenomen al Spiritului, si ca in Spirit nu exista entropie - dezordine.
RăspundeFelix - 03-16-2015
Esti cumva jurnalist cultural? :)
RăspundeAdrian Rusu - 03-16-2015
Cata nerusinare. Singurul repros pe care-l sesizeaza domnisoarele (Tismaneanu, Liiceanu si Plesu) e cel la care pot raspunde. Pentru tot restul ,,au gresit,,. Toata lumea greseste, dar ei fac, in plus, ,,opere,,. Dar nu ,,operele,, va sunt reprosate!
Răspundesilenzio-stampa - 03-16-2015
domnule plesu, am si eu nevoie de o butelie si o carte de poezie cu autograful matale ca amintire ale "epocii basescu".
RăspundeCaracudi - 03-16-2015
Da, deci un nou subiect arzator, de maxima urgenta si actualitate. Popa asupreste enoriasii. Enoriasii se plang la filosof. Filosoful scrie o compunere la gazeta civila 22. In rest, dupa 10 ani de reforma anticomunista si anticorupta, Romania e o tara asezata, unde n-au mai ramas de rezolvat decat conflicte marunte intre popi si enoriasi. Si asta datorita intelectualilor lui Basescu, care si-au ridicat Presedintele la nivelul lor. Sau invers.
Răspunde