De același autor
Nu se putea, ingenioşi, deştepţi, mîndri cum suntem, să nu găsim şi în materie de patriotism o formulă „originală”, nemaiîntîlnită, unică probabil, pe întreg mapamondul. Ne putem lăuda cu un „patriotism” paradoxal, imprevizibil, greu de sistematizat. Avem, de curînd, un exemplu eclatant al complicatei noastre iubiri de ţară.
Parlamentul naţional a respins alocarea sumei necesare pentru achiziţionarea unei faimoase lucrări de Constantin Brâncuşi (Cuminţenia Pămîntului). E vorba de cinci milioane de lei. Nu-i avem. Ne trebuie bani pentru suplimentarea cîştigurilor salariale ale aleşilor noştri, ne trebuie bani pentru finanţarea cabinetelor lor, pline de prieteni, rude, sau „experţi” anonimi. Ne trebuie bani şi pentru Academia Oamenilor de Ştiinţă, pentru a cărei finanţare autonomă, doamna Ecaterina Andronescu a căpătat peste şase milioane de lei (singurul amendament - din 18 - acceptat la bugetul Ministerului Educaţiei. Daca nu ştiţi ce e cu această „Academie” căutaţi pe net…). Am fi gata sa cheltuim cîte ceva şi pentru o eventuală, patriotică, repatriere, a osemintelor lui Brâncuşi, sau ale lui Enescu. Oricum, nu prea avem timp să dezbatem în amănunt probleme culturale fără impact public. Suntem presaţi de alte urgenţe: de pildă, trebuie analizată riguros dotarea canină a stînelor. Nu e aşa simplu să stabileşti de cîţi cîini are nevoie ciobanul de la şes, spre deosebire de cel de la deal şi de cel de la munte. Şi cîte şi mai cîte…
Brâncuşi are de multă vreme ghinion cu locul său de baştină. La începutul anilor `50 statul român refuza să-şi asume opera sa „decadentă”, ceea ce l-a determinat pe artist să lase totul moştenire statului francez. S-a încercat demolarea Coloanei Infinitului ca fiind o rămăşiţă a „regimului burghezo-moşieresc”. Sfatul Popular din Târgu-Jiu propunea utilizarea „materialelor feroase” rezultate din demolare de către Oficiul D.C.A. al oraşului. Însăşi Academia RPR a dezbătut „valoarea” creaţiei brâncuşiene, ajungînd la concluzia că ea nu merită atenţia noii orînduiri… Dar, fireşte, lucrurile s-au schimbat. Azi îl iubim pe Brîncuşi. Ne doare că oasele lui odihnesc în pămînt străin. E dimensiunea necrofilă a patriotismului nostru. Nici omul viu, nici lucrările sale nu ne-au preocupat şi nu ne preocupă. Dar oasele! Oasele sunt ale noastre, ale gliei strămoşeşti, ale poporului. Ministrul Culturii, domnul Vlad Alexandrescu, a pledat, totuşi, pentru un efort care să depăşească stilistica unui parastas. A pledat pentru achiziţia unei capodopere, parte a tezaurului naţional. Pledoaria a fost împărtăşită şi de Comisiile de Cultură ale celor două Camere. A avut obiecţii Comisia de Buget-Finanţe. Şi plenul Parlamentului. Nu putem încălca legi, chiar dacă sunt proaste, chiar dacă nu se referă la cazuri excepţionale cum e acesta. Le putem încălca doar ca să furăm, să-i apărăm de justiţie pe activiştii noştri de partid, sau să plăsmuim temeiuri juridice echivoce în favoarea intereselor noastre personale. Dar Brâncuşi? Patrimoniul ţării? Cine are timp pentru astfel de mărunţişuri ornamentale?
Modelul patriotic oferit, prin contrast, de reprezentanţii noştri e cu totul altul. Mă întreb, din pură curiozitate, cum o fi votat, în chestiunea Cuminţeniei Pămîntului, un patriot înfocat, fericit să se răstignească pe trupul batjocorit de duşmani al ţărişoarei. E vorba, evident, de domnul Ninel Peia, autor, de curînd, al unei declaraţii de amor pentru „Mama România”. Proferat urbi et orbi, zvîrlit provocator în faţa „cozilor de topot năimite”, a „şacalilor răpciugoşi”, a „locatarilor de hoituri putrezite” care nu participă la frisonul său vitejesc, textul domnului Peia e cutremurător prin kitsch-ul său gongoric, prin ignorarea – evident patriotică – a limbii materne (iubeşte cu o „patimă care (sic!) puţini o vor înţelege”) şi prin pitoreştile sale elemente de autobiografie (a crescut cu „ogorul sub tălpi”, a umblat „printre mioare”, a fost cînd Sfarmă Piatră, cînd Flămînzilă, a crescut din „ţărîna neamului” şi de unde era „un nimeni” a ajuns „doctor” şi parlamentar! Aşa se întîmplă cînd te îndrăgosteşti de – pardon – „mama mamelor noastre”, adică de patrie). Domnul Peia are la activ mai multe isprăvi de jertfă patriotică: a fost, se pare, amestecat (împreună cu fratele său) într-o operaţiune judeţeană de otrăvire a „ţărînii neamului” prin depozitarea ilegală a unor mari cantităţi de deşeuri toxice pe diferite terenuri din Bucureşti, Ilfov şi Ialomiţa. Şi-a angajat, la cabinetul său parlamentar, 16 ”colaboratori”, în bună parte studenţi, însărcinaţi să-i rezume proiectele de legi asupra cărora trebuie să se pronunţe (că doar n-o să le citească pe toate). O exemplară probă de vigilenţă a furnizat acelaşi domn Peia, cînd ne-a băgat pe toţi în sperieţi apropo de incendiul de la „Colectiv”: a fost vorba, ne spune intuiţia marelui nostru compatriot, de o tentativă de sfărîmare a unităţii naţionale, dejucată sublim de Victor Ponta prin jerfelnica sa demisie! Dl. Peia este dovada vie că patriotismul adevărat rentează. Domnia Sa are în proprietate vreo 17 terenuri, vreo două-trei case şi două automobile Mercedes! Trebuie să iubeşti mult glia, ca să îmbrăţişezi, lacom, atîtea parcele din averea ei.
Nu m-aş mira, date fiind sentimentele dlui Peia, să aflu cît de curînd că domnia sa a decis să arunce ceva mărunţiş din punga proprie şi pentru înzestrarea patrimoniului naţional cu o capodoperă de Brâncuşi. Că doar nu e un „şacal răpciugos”, un „locatar de hoituri putrezite” ca trădătorii de neam cu care se luptă pe viaţă şi pe moarte. Mai mult pe viaţă. Şi pe beneficii.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/09/Gaza (2).jpeg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/09/Bayrou.jpg)
Comentarii 5
Un simplu ardelean - 12-23-2015
Am regretat intotdeauna faptul ca oameni ca d-l Andrei Plesu, avem atat de putini ! Sunt mult prea putini ca sa poata tine piept atator reziduuri umane care conduc Romania, incepand de la consilieri judeteni, primari, prefecti, etc. si pana la "bijnitarii oficiali" din Parlamentul tarii, plus "adunaturile" de ministrii de pana acum o luna-doua !!! Daca ne gandim si la faptul ca aceste "gunoaie" mai fac si pui (cu siguranta si intre ei acolo, ei de ei), inseamna ca avem o intreaga "familie" de corupti nesatui, care fac ce stiu ei mai bine : FURA TARA, STATUL si POPORUL acesta ! "Astia" simt ca " nu mai au mult " si s-au grabit sa-si mai "asigure" o data viitorul lor si-al "puilor lor" prin acele mariri de salarii si pensii "speciale" in timp ce alegatorii lor sunt in continuare CONDAMNATI LA SARACIA VECHE DEJA DE ZECI DE ANI !!! Oare de ce nu inchidem odata granitele tarii (nu intra nimeni, nu iese nimeni), si sa-i izolam total pe toti, intr-un LAGAR DE POLITICIENI cu rudele lor cu tot "pana la al 5-lea neam, imprejmuiti cu un camp de mine antipersonal lat de ~2 km si sa-si castige existenta din "roadele pamantului patriei" ? Si bineinteles confiscate toate averile lor si redate poporului bugetului tarii ! Pana cand isi mai bat joc de neamul acesta !!!??? De ce ii lasam sa-si "termine OPERA" ??? Domnule Andrei Plesu, aveti toata consideratia si aprecierea mea.
RăspundeAlbert Kiss - 12-23-2015
Am regretat intotdeauna faptul ca oameni ca d-l Andrei Plesu, avem atat de putini ! Sunt mult prea putini ca sa poata tine piept atator reziduuri umane care conduc Romania, incepand de la consilieri judeteni, primari, prefecti, etc. si pana la "bijnitarii oficiali" din Parlamentul tarii, plus "adunaturile" de ministrii de pana acum o luna-doua !!! Daca ne gandim si la faptul ca aceste "gunoaie" mai fac si pui (cu siguranta si intre ei acolo, ei de ei), inseamna ca avem o intreaga "familie" de corupti nesatui, care fac ce stiu ei mai bine : FURA TARA, STATUL si POPORUL acesta ! "Astia" simt ca " nu mai au mult " si s-au grabit sa-si mai "asigure" o data viitorul lor si-al "puilor lor" prin acele mariri de salarii si pensii "speciale" in timp ce alegatorii lor sunt in continuare CONDAMNATI LA SARACIA VECHE DEJA DE ZECI DE ANI !!! Oare de ce nu inchidem odata granitele tarii (nu intra nimeni, nu iese nimeni), si sa-i izolam total pe toti, intr-un LAGAR DE POLITICIENI cu rudele lor cu tot "pana la al 5-lea neam, imprejmuiti cu un camp de mine antipersonal
RăspundeGheorghe Popescu - 12-21-2015
Chiar daca Brincusi e acum pe cai mari si acceptat de comunisti (pentru ca e de notorietate in Franta si aiurea), nu inseamna ca-l si iubesc comunistii aia. In definitiv, comunistii intra si-n biserica in ziua de azi (L-ati uitat pe Iliescu cu luminarea-n mina? Chit ca I se tot stingea). Asa ca Brincusi tot un vinzator de patrie a ramas in ochii lor. Ginditi-va doar cite suruburi se puteau face din coloana aia! E totusi gresit sa vorbim de patriotismul romanilor cind ne gindim la Parlament. Nu cred sa existe o cloaca mai mare ca aceasta institutie a natiei, cum nu cred sa existe Paturici mai reprezentativi pentru noul val de politruci ca-n parlament. Banuiesc ca o sa vedeti cinci milioane date pentru opera unui fugit din tara cind veti vedea dosarul revolutiei redeschis, adevarul spus in gura mare si pe vinovati in spatele gratiilor. Sau cind veti vedea media romaneasca curatata de propagandisti. Sau cind ii veti vedea pe securisti huiduiti de populatie si batuti cu pietre. Sau cind veti vedea diaspora acceptata de cei ramasi in tara. Cam multi de daca, domnule Plesu. In definitiv, cine mai e si Brincusi asta, ca toate fetele sculptate de el sint strimbe si n-au ochi! Constat ca deveniti din ce in ce mai nemultumit de societatea in care traiti. Aveti grija, acelasi lucru I s-a intimplat si lui Caragiale.
Răspundesilenzio-stampa - 12-21-2015
o fi intrebat-o plesu pe codruta inainte sa deschida gura? diferenta dintre frunza lui udrea si cumintenia lui brancusi este un an de puscarie pentru o frunza si 20 de ani de puscarie pentru o cumintenie. plesu pare un nostalgic ceausist.
Răspundeprofesoru - 12-21-2015
"Presedintele Comisiei pentru buget din Camera Deputatilor, Viorel Ştefan (PSD), s-a opus, explicand ca nu pot fi alocati bani pentru un astfel de proiect punctual, ci ar trebui mai intai ca Ministerul Culturii sa obţina un mandat de negociere de la Guvern si sa primeasca abia apoi, prin rectificare, banii de care are nevoie". Inteleg ca a fost o problema tehnica in privinta alocarii banilor, asa cum observa chiar d. Plesu.// Problema ar fi alta: "Ministrul sustinuse la comisia de cultura ca, desi familia care detine aceasta sculptura cere 20 de milioane de euro, opera de arta a fost evaluata de doi experti independenti la 4 milioane de euro si, respectiv, la 7-9 milioane de euro." Sunt diferente enorme intre cat e dispus sa plateasca ministerul - 1 milion de euro, cat evalueaza expertii si cat cere familia. Pretul e exagerat pentru Romania si statul nu are de ce sa se grabeasca. Chiar daca e vanduta altcuiva (ma indoiesc), sculptura ramane in Romania pentru ca e obiect de patrimoniu. Cine da in Romania banii astia pe o sculptura, fie ea si a lui Brancusi?
Răspunde