Spiritul civic în acţiune...

Andrei Plesu 01.09.2015
SHARE 8

De același autor

De curînd, într-un comentariu la Legea 217, spuneam că atmosfera pe care textul legii a creat-o (printr-o sumedenie de stîngăcii de concepţie şi de limbaj) a dus la blocarea unei dezbateri altfel esenţiale pentru lămurirea cîtorva episoade istorice impure şi pentru curăţarea spaţiului public autohton

Lumea s-a împărţit, deîndată, în două: pe de o parte susţinătorii legii, mulţumiţi că xenofobia, crima rasistă, manifestările şi simbolurile fasciste, genocidul, extremismul intolerant sunt, în sfîrşit, condamnate juridic, iar pe de alta, cei care contestă legea ca fiind părtinitoare (nu pomeneşte nimic despre excesele – simetrice – ale comunismului) şi echivocă juridic şi intelectual (Care sunt limitele interdicţiei? Ce înseamnă „delict de opinie”? etc.).

A doua categorie se subîmparte în cîteva „facţiuni” eterogene: neo- sau cripto-legionari ofensaţi, neo-comunişti cărora le lipseşte cultul personalităţii (revoltaţi că un consilier prezidenţial l-a pomenit pe Ceauşescu printre cei vizaţi de spiritul legii), dar şi inşi de bună credinţă, pentru care condamnarea fascismului e legitimă şi binevenită, dar inexistenţa unei severităţi echivalente privind ororile extremei stîngi este nedreaptă. Pentru susţinătorii legii, diferenţele dintre facţiunile contestatarilor sînt neesenţiale. Toţi sunt trataţi la grămadă, ca adeversari ai democraţiei, ca antisemiţi deghizaţi, ca „negaţionişti” ai Holocaustului, ca artizani şmecheri ai unei confuzii care să stimuleze sau să oblojească atitudinile legionaroide. Pe scurt: zici „da”, fără rezerve legii, eşti băiat bun. Zici „nu” sau formulezi obiecţii, eşti agentul duşmănos al Răului.

În peisajul dîmboviţean, asemenea dihotomii isterice sunt monedă curentă. Spiritul „dilematic” e privit, mai întotdeauna, ca bălmăjeală morală, ca echidistanţă vinovată (şi, probabil, interesată), ca lipsă pernicioasă a „civismului”. N-ai voie să spui că îţi plac plăcintele, cu condiţia să fie bine gătite, să nu fie rîncede, să nu devină obligatorii de trei ori pe zi şi să nu fie congelate. Trebuie să fii ferm! Să nu umbli cu fofîrlica! Ori îţi plac plăcintele, ori nu-ţi plac! Restul sunt fiţe intelectualiste, „strîmbe” ale plăcintarilor de la firma concurentă, inaptitudine culinară!

Şi încă ceva: în frumoasa şi mult încercata noastră patrie, spiritul civic doarme ce doarme, dar şi cînd se trezeşte, face minuni: gesticulează, condamnă, rupe. Mai ales dacă riscurile sunt neglijabile. Tocmai am asistat la o asemenea drastică şi curajoasă răbufnire: cinci dintre membrii consiliului ştiinţific ai IICMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc) au anunţat, indignaţi, că se retrag din funcţie, pentru a-şi manifesta dezacordul faţă de o afirmaţie a dlui Radu Preda, preşedintele executiv al instituţiei. Ce a zis dl Radu Preda? Că legea 217 o fi „antilegionară”, dar e, totodată, „procomunistă”. Sigur că afirmaţia e cam tare. Dar, de fapt, ceea ce sugerează dl. Preda e că legea e „procomunistă” prin omisiune. De vreme ce cruzimile numeroase ale comunismului, amplu răspîndite în timp şi spaţiu, nu fac obiectul unei legi care se ocupă de crima politică, de extremism, de teroare, de genocid, se poate spune că legea cu pricina favorizează, tacit, demonul roşu, acordînd atenţie punitivă doar celui brun-verzui. Bun, ei şi? N-are voie omul să aibă o părere? Sau trebuie să ceară avizul unanim al consiliului său ştiinţific pentru orice declaraţie publică? Dl. Preda e, totuşi, preşedintele unui Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului. E, ca să zic aşa, în fişa postului, să fie sensibil la eventuale derapaje care afectează domeniul său de activitate. N-am auzit şi n-am citit nicio declaraţie a domnului Preda care să inocenteze legionarismul. Dimpotrivă. Dar e dreptul lui, ca şi al altora, nu puţini, să fie deranjat de exerciţiul permanent al dublei măsuri. Dacă te tulbură „negaţionismul”, sau relativizarea sau tergiversarea privind „cartea neagră” a comunismului, nu înseamnă că practici „negaţionismul” ororilor fasciste, că eşti adeptul rasismului, al asasinatului, al propagandei stupide şi sîngeroase practicate de extrema dreaptă.

Unul dintre „autosuspendaţi”, altfel om citit şi eficace, invocă drept eroare perfidă a preşedintelui IICMER „amalgamul”. Adică subminarea legii „anti-legionare” prin evocarea – confuzionistă! – a totalitarismului comunist. Domnul cu pricina ştie, totuşi, foarte bine, că cele două sunt, istoric vorbind, destul de ”amalgamate”. Gestapoul şi politicienii nazişti au declarat, fără echivoc, că au învăţat multe de la serviciile de reprimare staliniste. „Socialism”, abuziv interpretat, e de ambele părţi. A mai existat şi un pact (Ribbentrop-Molotov) implicînd un caracteristic consens. Pe de altă parte, comunismul s-a declarat, întotdeauna, „antifascist”, tot aşa cum nazismul s-a declarat ”anti-bolşevic”. Toată lumea e de acord că fascismul şi comunismul sunt cele două mari nenorociri ale veacului 20. Cum să le ”dez-amalgamezi”, ca şi cînd vin de pe planete diferite? Uite, de exemplu, cum le-a ”amalgamat” minunatul Tony Judt, într-o conferinţă ţinută, întîmplător, la Bucureşti: „Cel mai mare rău? Fascismul! Cel mai mare pericol? Comunismul!”. Subminăm, oare, nimbul martiric al celor ucişi în lagărele de concentrare hitleriste, dacă îi pomenim şi pe morţii Gulagului? Ce duh sofistic şi nemilos poate induce asemenea „discriminări”?

Din fericire, o fericire echivocă totuşi, lucrurile grave sucombă adesea, pe meleagurile noastre, în haz caragialesc… „Auto-suspendaţii” nu se auto-suspendă definitiv! Au inventat auto-suspendarea ca şantaj: plecăm niţel, dar nu de tot. Dacă guvernul îl revocă pe răufăcător şi pune în locul lui un tovarăş ”principial”, ne întoarcem! Aferim! Să nu ridicăm prea sus ştacheta exigenţei! Să nu fim dogmatici! Să fim civici, dar pînă la un punct! Să dăm o şansă şi unui viitor mai luminos!

 

 

Articol preluat din adevarul.ro

Comentarii 8

Vasile Popa - 09-14-2015

Lipsa condamnarii comunismului si a urii de clasa din legea 217 promovata in special de evrei nu este o lipsa de interes pentru crimele comunismului ori o mica scapare legislativa. Nu este intamplator ca prea multi evrei, pentru cat reprezinta ei din societate, romaneasca sau straina, su sprijinit comunismul si au contribuit la crimele sale cu entuziasm. Milioane de romani au suferit de pe urma comunismului. De ce este o crima discutarea aspectelor controversate ale Holocaustului, stiut fiind ca multe declaratii ale martorilor au fost false, dar este perfect legal sa sfidezi suferinta romanilor de pe urma Ciumei Rosii? Eu sunt impotriva cenzurarii "operelor" comuniste, a tricourilor cu stele rosii ori a ciocanului si secerii ca recuzita pentru un bal mascat. Dar cred ca legea 217 este profund antiromaneasca, in principal pentru ca interzice apararea romanilor impotriva acuzatiei de Holocaust. Aceasta acuzatie ar putea fi falsa tocmai pentru ca aceasta a fost declarata ca adevar de necontestat de catre o comisie cu interese straine de cele ale Romaniei.

Răspunde

Constantin Chitu - 09-11-2015

Imi pare rau, n-ai inteles ce-am spus eu.

Răspunde

Liviu din Timisoara - 09-10-2015

Stimate domn, separatia puterilor in stat este cerinta numarul 1 ca pavaza a democratiei. Iar Presedintele tarii, este omul cu cele mai multe voturi - ii reprezinta pe toti cetatenii la un loc si pe fiecare in parte. Reprezinta deci, opinia noastra. Are la indemana Presa, tot ca putere in stat ... nu exista democratie fara Presa. Acolo isi poate spune foarte liber OPINIA, OFICIALA ... in numele tuturor care, prin el, exercitam o presiune reala asupra factorilor de decizie. D-AIA are consilieri ! Nu are consilieri sa-i spuna daca rochia " primei doamne" face sau nu o impresie buna !

Răspunde

Constantin Chitu - 09-10-2015

Nu-l sustin pe Johannis, insa nepuinta lui politica sta in articulatiile de fond ale Constitutiei. Constitutia apara libertatea individului, insa pentru a apara libertatea individului sunt minimalizate parghiile de putere ale celor pe care-i alegem direct si pe care, pe drept sau pe nedrept, ii consideram atentatori la libertatile noastre individuale. Presedintele e o functie politica mai mult simbolica. Ceea ce asteptam noi de la Presedinte e ceva imposibil. Sperantele puse in Presedinte sunt tot atatea erori care izvorasc din neintelegerea de fond a Constitutiei, a temeiurile ei fundamentale. Constitutia urmareste libertatea individului, nu concentrarea puterii politice in mana alesilor pentru a le face munca mai eficienta. Cu cat puterea politica este mai fragmentata si mai indirecta, mai "separata" si mai "delegata", cu atat ea e mai putin eficienta in practica. Asta pentru ca concentrarea puterii este considerata un atentat la libertatea individului. Nu vrem pe cineva care sa ne conduca, ci sa ne reprezinte (si asta mai mult simbolic).

Răspunde

Constantin Chitu - 09-10-2015

Niciodata un Bine (oricare ar fi el) nu va solidariza oamenii. Dimpotriva, ii dezbina, nu-i sudeaza. Oamenii isi fac pareri diferite asupra Binelui, iar parerile diferite fac din oameni niste manihesti redutabili. Societatea devine una a albului si negrului, a celor buni si a celor rai. Biblia e strabatuta, de la un cap la altul, de firul rosu al luptei intre Bine si Rau. Libertatea de opinii, de dorit in principiu si in numele drepturilor individuale, este un principiu cert al dezordinii sociale si anarhiei politice. Cand totusi oamenii sunt la adusi la acelasi numitor comun al parerilor ? Atunci cand se tem; deci cand se tem de ceva, nu cand iubesc ceva (cum ar fi adevarul). Orice focar primejdios care ameninta individul sau comunitate, creeaza front comun al opiniilor in randul oamenilor.Abia atunci ei au o parere comuna si doar asupra acelui rau ipotetic. Binele in schimb, polarizeaza si antagonizeaza opiniile pana acolo unde maniheismul devine o racila sociala si politica. Intr-o societate cu libertati multe si nelimitate, ajungem la "razboiul tuturor impotriva tuturor" (Hobbes). Daca nu ar exista "Leviathanul" (statul, cu mijloacele lui coercitive), societatile de oameni - inclusiv asa-numita "societate de consum" pe care o presupune globalizarea economica - s-ar pulveriva ca nisipul Saharei.

Răspunde

BASCA - 09-08-2015

Mare minune cum de a scapat Preda de mana lunga a lui Ponta.Il asemuiesc pe dl Radu Preda cu Patapievici si cu supereficienta lui echipa de care mi-e tare dor.Bine ca magafaua plagiatoare era amortita dupa zmetia din noiembrie.Acuma se ridica alti bravi sa sara la gatul sefului doar pentru ca are o opinie pertinenta,noroc ca nu se ridica de tot ci doar asa pe vine.Cand a citit Basescu,in zbieraturile dobitoacelor de la PRM,raportul acela,am avut un sentiment de usurare,mult sange nevinovat fusese razbunat,dar ce sa vezi,a fost doar un act dintr-o scena,dar vorba a fost rostita.In opinia mea comunismul neaga viata,e antiuman prin definitie,e Lucifer,scoate dumnezeiescul din om si-l face obiect,obiect care ucide.

Răspunde

Liviu din Timisoara - 09-07-2015

Sa fim seriosi ...asta este doar " o tema de dezbatut " , sa-si faca emisiuni posturile TV. Uite ce-i arde cu adevarat pe politicienii nostri ... cat si cum sa-si faca plinul, cum sa ne duca de nas de fiecare data. Pana si Johannis dezamageste ; nu cred ca a inteles bine in ce tara traieste ... E aproape la fel de slab precum Constantinescu ... Daca nu avea primit la cheie un sistem judiciar in functiune, ar fi esuat exact ca sus-amintitul, " invins de sistem ". De ce dracu plateste o echipa de consilieri ? Sa-i spuna in ce haine sa se imbrace nevasta-sa ?! Sa-i tina agenda numarului de pahare de sampanie ce trebuie ciocnite ? Cred ca si asta ar trebui sa-si ia spielhoserii pe el ...sa-si vada de treaba.Nici pe departe nu se ridica la nivelul tenacitatii celor care au stat ore in ploaie ca sa-l voteze ...

Răspunde

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22