Al cincilea an de război pe frontul din Ucraina

Negocierile de pace purtate sub presiunea lui Donald Trump nu vor duce la o pace trainică. Rusia nu și-a atins obiectivele, iar acestea nu s-au schimbat de la începutul războiului. În realitate, pozițiile părților implicate sunt total opuse. Americanii fac presiuni asupra Ucrainei să accepte condițiile de pace ale lui Putin până la începutul verii, din cauza calendarului electoral din SUA. Rușii nu vor să renunțe la pretenția de a controla integral regiunea Donețk, unde ucrainenii mai dețin 22% și o centură de fortificații pe care – în ritmul de acum – lui Putin i-ar lua câțiva ani ca s-o cucerească și ar mai putea pierde încă o jumătate de milion de soldați. Potrivit unor oficiali occidentali, citați de presă, Rusia ar mai putea rezista la ritmul actual al luptelor cel puțin un an și jumătate și maximum patru ani. În cel mai rău scenariu, Rusia ar pierde încă două milioane de oameni. În ceea ce privește Ucraina, aceasta ar trebui să mobilizeze minimum 250.000 de oameni pentru a ține linia frontului. Diferența de resurse umane este evidentă, superioritatea cantitativă a armatei ruse în fața celei ucrainene este principalul avantaj al Moscovei.

La începutul anului 2026, mișcările de trupe de pe front sugerează că armata rusă pregătește două ofensive prioritare, în două direcții separate, pentru campania de primăvară-vară. Prima țintă este fortăreața din Donețk, cu localitățile Konstantinovka, Kramatorsk și Sloviansk. Este principala țintă, la cum arată dispunerea trupelor, Moscova concentrând pentru această ofensivă circa 250.000 de militari. În același timp, Putin speră să obțină prin negocieri diplomatice retragerea militarilor ucraineni de pe acest teritoriu. Obsesia Moscovei de a controla întregul Donbas pare, în această etapă a negocierilor, principalul obstacol în calea continuării negocierilor pentru un acord de pace.

Dacă ucrainenii nu acceptă să se retragă din Donețk, la ritmul din 2025, Rusia mai are nevoie de 742 de zile, deci de aproximativ doi ani pentru a ocupa complet regiunea, a declarat șeful proiectului de analiză OSINT DeepState, Ruslan Mikula, citat de presa de la Kiev.

Planurile rușilor sunt stricate și de încăpățânarea trupelor ucrainene care refuză să abandoneze Pokrovsk, a cărui cucerire este anunțată de câteva ori pe lună de Moscova, începând cu septembrie 2024. Armata rusă planificase să cucerească complet zona Pokrovsk-Mirnograd, până în decembrie 2025, dar n-a reușit s-o facă nici până la sfârșitul lunii februarie 2026.

 A doua direcție aleasă de Moscova pentru ofensiva de primăvară-vară este spre Zaporojie, iar trupele rusești se află la circa 20 km sud de oraș. Această ofensivă a fost posibilă datorită succesului infiltrărilor din toamna 2025, în direcția satului Guleaipole. Recentele contraatacuri ucrainene, care au eliberat aproximativ 300 de kilometri pătrați, au îndepărtat linia de lansare a ofensivei rusești, însă nu au reușit s-o blocheze „tactic”. Mai mulți comentatori militari, familiarizați cu mersul războiului, afirmă că aceste operațiuni ofensive rusești din 2026 ar putea fi ultima tentativă a Moscovei de a obține termenii pe care-i dorește pentru acordul de pace cu Ucraina.

 Rusia deja a atins limita capacității sale de a desfășura operațiuni ofensive de anvergură. S-a văzut acest lucru în 2025, când armata rusă n-a reușit să concentreze suficiente vehicule blindate și oameni pentru a forța străpungerea liniilor de apărare. În august s-a produs o tentativă, în direcția Dobropilia, însă a eșuat. Ofensivele rusești din 2024 și 2025 au confirmat faptul că, datorită dronelor, câmpul de luptă a devenit „transparent” și niciuna dintre părți nu are timp să concentreze resurse pentru a rupe linia inamică. De aceea, 2025 a fost anul de testare a noii tactici ofensive rusești, infiltrarea în grupuri mici. Această tactică presupune identificarea zonelor slab controlate de militarii ucraineni, infiltrarea în spatele lor și organizarea de ambuscade. Acești militari sunt ajutați activ de dronele pilotate de Centrul Rubikon. Această unitate care dezvoltă drone și alte sisteme fără echipaj este noua vedetă a armatei ruse, înființată în vara 2024, de noul ministru al Apărării. Este un hibrid între laborator de inovație, școală de instruire și unitate de luptă, cu specializare în drone. Este un proiect secret și elitist, dar foarte generos finanțat. Adună fostele grupuri independente de drone, numără – după unele aprecieri – peste 5.000 de oameni și acționează pe toate fronturile. Centrul Rubikon a dezvoltat mai multe tipuri de drone, reușind în acest an să restabilească echilibrul în războiul aparatelor fără pilot purtat deasupra Ucrainei. Spre deosebire de restul armatei ruse, care acționează haotic, Rubikon este o unitate de elită, un fel de centru de excelență, care a ridicat sensibil calitatea operațiunilor militare rusești. Însă recenta blocare a utilizării de către dronele rusești a terminalelor Starlink pentru a ataca ținte ucrainene din spatele frontului a perturbat semnificativ operațiunile Rubikon. Astfel de tactici ale armatei ruse necesită resurse materiale și umane serioase, și mai ales o pregătire specifică a personalului.

În 2025 s-a impus în lumea analiștilor conceptul „kill-zone”, cu o adâncime de circa 20 km. În cei patru ani de la începutul invaziei pe scară largă, fața războiului s-a schimbat sensibil. Iar 2026 anunță continuarea creșterii numărului de unități de drone în cele două armate. În armata ucraineană sunt tot mai prezente și aparatele de luptă terestre fără pilot. Utilizați în special pentru logistică, livrare de provizii și muniție și evacuarea răniților, roboții tereștri încep să fie modificați pentru alte funcții, în primul rând pentru acțiuni de luptă.

Noua conducere a Ministerului Apărării de la Kiev pariază pe tehnologii inovative care să facă diferența în luptă, în favoarea ucrainenilor. Un alt domeniu în care Ucraina are un sensibil avantaj față de Rusia este în producția și utilizarea dronelor interceptoare. Sunt drone mici, care acționează adesea în roiuri, care au misiunea să pună capăt terorii dronelor rusești „Șahed”, interceptându-le în zbor. Chiar dacă sunt mai puțin puternice decât rachetele, dronele iraniene îmbunătățite de ruși, produse pe scară largă, produc uneori pagube semnificative. Cu drone „Șahed”, rușii au lovit avioane de vânătoare ucrainene, au atacat trenuri în mișcare, au atacat coloane militare și mașini civile și terorizează noapte de noapte orașele ucrainene cu bâzâitul lor.

La începutul anului 2025, la Kiev s-a creat un comandament special de „apărare aeriană mică”. Acesta trebuia să găsească soluții la teroarea dronelor rusești „Șahed”. Soluția găsită: drone interceptoare mici, foarte rapide, care atacă în aer dronele rusești. Deja, la finalul anului trecut, ucrainenii doborau până la 40% din dronele rusești cu rază lungă de acțiune. Având în vedere că dronele interceptoare sunt reutilizabile, eficiența acestora este de aproape 70%. Adică doar o treime din interceptoare ratează ținta. Singura problemă nu este numărul de drone fabricate, ci numărul de operatori instruiți. Compensarea parțială se va face prin instalarea sistemelor de inteligență artificială pe dronele interceptoare. În acest an, tema inteligenței artificiale ar putea fi împinsă în prim-plan de ucraineni. Tânărul ministru al Apărării, Mihail Fedorov, vorbește mereu despre importanța introducerii AI pentru a crește eficiența militarilor ucraineni. „Ne îndreptăm către autonomie completă pe câmpul de luptă – de la viziune artificială și analiza datelor la roiuri de drone. Obiectivul nostru ambițios este să facem din Ucraina prima țară din lume capabilă să prezică și să neutralizeze atacurile inamicului cu ajutorul AI”, a declarat Fedorov la preluarea mandatului.

 Cea mai mare dificultate este reprezentată de capacitatea de mobilizare. Atât la ruși, cât și la ucraineni. În cazul Rusiei se adaugă numărul mare de pierderi umane. Anchetele independente BBC și Mediazona indică pierderi totale (morți și răniți) de minimum 1.200.000 de oameni, de la începutul războiului. Cifra reală ar fi și mai mare, undeva spre 1.600.000. În condițiile în care armata ucraineană, potrivit noului ministru, are ca obiectiv scoaterea lunară din luptă a 50.000 de ruși, soldați inamici morți, răniți, capturați, în curând Rusia o să aibă probleme cu recrutarea pentru a acoperi golurile.

Însă până la atingerea țintei fixate de ministrul Fedorov este cale lungă, pentru că, potrivit chiar Statului-Major ucrainean, cifra pierderilor rusești pentru luna ianuarie este de 31.700 de soldați. Chiar dacă se menține la această cotă, problema resurselor umane se va pune în curând. Estimările analiștilor pentru lunile anului 2026 variază între 32.000 și 35.000 de recrutări pe lună. În ciuda creșterii pachetului financiar, numărul recrutărilor în armata rusă a scăzut în fiecare an: de la 480.000 în 2023 la 427.000 în 2024 și la 410.000 anul trecut. Toate sunt cifre oficiale rusești. Kremlinul recunoaște că ritmul de recrutare a scăzut cu 20% în ultimii ani.

Nici în Ucraina recrutarea nu merge bine. În ultimii doi ani, 2024–2025, Kievul a avut probleme tot mai mari cu mobilizarea. Președintele Volodimir Zelenski a declarat că au fost recrutați 27.000–30.000 de militari lunar. Adică, în jur de 340.000–350.000 pe an. Peste două milioane de ucraineni s-au sustras mobilizării, iar lunar se înregistrează zeci de mii de dezertări. Situația cu dezertările este mai complicată, pentru că unele nu se raportează, iar în multe cazuri, militarii se întorc înapoi la unități, fără ca împotriva lor autoritățile să inițieze urmărirea penală. Ucraina încearcă – deocamdată, fără mare succes – să atragă în armată oameni cu contract plătit. Cu statut și condiții clare de serviciu militar. Problema însă este lipsa unor resurse financiare, care să facă atractiv un astfel de sistem de voluntariat pe bani. Doar finanțări din Occident ar putea debloca și face atractiv proiectul președintelui Zelenski. Însă... acei bani n-au sosit.