De același autor
Al doilea summit China – Rusia din 2025 a fost încununat de participarea președintelui Vladimir Putin la parada în cinstea împlinirii a 80 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, desfășurată la 3 septembrie, în Piața Tienanmen. Primul summit din acest an a avut parada lui, la 9 mai, în Piața Roșie, când s-au aniversat 80 de ani de la capitularea Germaniei.
Ultima întâlnire la vârf sino-rusă a oferit prilejul participării președintelui Putin la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai, care s-a desfășurat la Tianjin, la 31 august. Summitul de la Tianjin va rămâne în cărțile de istorie pentru prezența premierului Indiei, Narendra Modi. Doar cu câteva luni în urmă, o astfel de perspectivă ar fi părut cu totul improbabilă. Prezența lui Modi în China este rezultatul agresivității administrației americane, care a introdus tarife suplimentare la mărfurile din India și a semnalizat susținere pentru Pakistan, dușmanul tradițional al Indiei. Însă este puțin probabil ca această poziționare a Indiei în tabăra antioccidentală să fie de durată. Oricum, imaginea cu cei trei lideri, chinez, indian și rus, a dat frisoane Washingtonului, care culege roadele zigzagurilor din politica externă ale Administrației Trump.
Premierul Modi n-a mers și la parada de la Beijing. La aceasta însă au participat nu mai puțin de 26 de lideri străini, din Armenia, Azerbaidjan, Vietnam și Indonezia, Singapore, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâzstan, Pakistan, Iran, Egipt, iar din Europa - Serbia, Slovacia. A fost un semnificativ succes diplomatic și un spectacol militar de excepție, remarcat ca atare și de președintele Trump. Impresia generală este că China a devenit o alternativă la SUA, consolidându-și poziția de superputere mondială, din cauza crizei de reputație a Washingtonului. Până la urmă, ce-i aduce laolaltă pe majoritatea acestor lideri străini, cei mai mulți din „Sudul Global”, este teama de haosul creat de Trump. Ei vor stabilitate, previzibilitate și găsesc în China un fel de garant al actualei ordini mondiale. Într-un fel paradoxal, China a ajuns să apere ordinea internațională creată de SUA, pe care tocmai liderul de la Casa Albă o amenință astăzi.
Dacă Rusia și China excelează în colaborarea lor în vreun domeniu, asta se întâmplă în propagandă și rescrierea istoriei. Din cele 22 de documente bilaterale semnate acum, nu mai puțin de 7 au fost încheiate între instituții responsabile cu propaganda de stat. La primul summit din 2025, cu ocazia vizitei lui Xi la Moscova, din cele 28 de acorduri, 6 erau din domeniul propagandei.
Ultimele luni reprezintă un vârf al eforturilor autorităților comuniste de rescriere a istoriei. Ținta este cel de-Al Doilea Război Mondial, așa cum s-a întâmplat și în Rusia lui Putin. Ideea centrală este că adevăratul moștenitor al ordinii post-1945 din zona Pacificului este China, care este garantul ordinii internaționale. China și URSS au fost „pilonii rezistenței împotriva militarismului japonez și nazismului german, aducând contribuții decisive la victoria în războiul mondial antifascist” (Xi Jinping). Faptul că victoria aparține Chinei și URSS le conferă acestora superioritate morală. Mai mult, Beijingul plusează și afirmă că victoria împotriva Japoniei aparține comuniștilor chinezi. Astfel, Partidul Naționalist, Kuomintang, care a condus China până în 1949, când comuniștii au pus mâna pe putere, a fost evacuat din istoria oficială. Una dintre mizele acestei operațiuni de propagandă este și delegitimarea Taiwanului, unde Ciang Kai-șek, liderul Kuomintang, a fondat republica democratică, pe care China comunistă n-o recunoaște și pe care amenință s-o ocupe militar.
Pentru Putin, vizita în China a fost probabil cel mai important eveniment din anul 2025. Mai important decât summitul din Alaska. Iar vizita în China a durat mai bine de patru zile, fiind una neobișnuit de lungă pentru Putin. Președintele Rusiei a condus o delegație din care au făcut parte 12 dintre cei 32 de membri ai executivului de la Moscova, directori de companii de stat, oligarhi etc. Dependența Rusiei de China este tot mai puternică. De la începutul invaziei pe scară largă în februarie 2022, China a devenit principala susținătoare a mașinii de război a Rusiei, fără de care Putin n-ar mai putea continua operațiunile militare. Economia rezistă datorită sprijinului continuu al Chinei. În școlile din Rusia s-a extins predarea limbii chineze. Bonele din Occident angajate de familiile din elita moscovită au fost înlocuite cu unele din China. Iar tinerii pleacă la studii în universitățile din China, cu care la summitul din mai s-au semnat
8 acorduri, iar acum, în septembrie, încă 3 acorduri de colaborare. Principala monedă tranzacționată pe bursa de la Moscova este yuanul. Iar Banca Rusiei își păstrează cea mai mare parte a rezervei de valută în yuani.
Probabil cea mai consistentă, dar ferită de ochii publicului, este colaborarea dintre industriile de apărare din cele două țări. În delegația condusă de Putin s-a aflat și Serghei Cemezov, șeful conglomeratului industrial Rosteh. Chiar dacă detaliile colaborării rămân secrete, echipamentele militare și componente utilizate în industria de apărare continuă să curgă din China spre Rusia, cel mai adesea prin terțe țări, pentru a nu se expune sancțiunilor occidentale. Doar în prima jumătate a anului 2025, Rusia a cumpărat din China componente în valoare de circa două miliarde de dolari americani. Mecanismul de decontare financiară dintre cele două țări este unul dintre cele mai secrete și delicate subiecte, din cauza amenințării sancțiunilor internaționale. Nu întâmplător, în delegația rusă au fost prezenți Elvira Nabiullina, șefa Băncii Centrale, Anton Siluanov, ministrul de Finanțe, și cei mai importanți bancheri, începând cu Gherman Gref, șeful Băncii de Economii. Grupul, considerat la începutul anilor 2000 liberal din Administrația Putin, joacă un rol esențial în menținerea economiei și finanțelor ruse în funcțiune, astfel încât Kremlinul să poată continua războiul care are costuri enorme, nu mai puțin de o treime din totalul cheltuielilor bugetare.
De la începutul invaziei, volumul schimburilor comerciale bilaterale a crescut de două ori, atingând în 2024 un nivel-record de 245 de miliarde de dolari. Circa 30% din totalul exporturilor Rusiei au destinație China, iar de acolo provin nu mai puțin de 40% din importurile Rusiei. Chiar dacă în primele 7 luni din 2025 valoarea schimburilor comerciale a scăzut cu peste 8%, în comparație cu anul trecut, în primul rând din cauza scăderii prețului la petrol, China rămâne cel mai important partener comercial al Rusiei. Tendința însă este negativă, economia Rusiei este în criză, mărfurile chineze nu se mai vând, iar legislația rusă protejează industria auto locală, încurajând investițiile, oportunitate de care China nu pare interesată. La rândul lui, Beijingul ar vrea să investească în sectorul extragerii de materii prime, în care însă Moscova nu este deschisă la investiții străine.
Dezvoltarea colaborării economice și comerciale bilaterale este favorizată de granița foarte lungă între cele două țări, de existența unei monede de plată, yuanul, de interesul Rusiei în tehnologiile noi dezvoltate de China. La rândul ei, China are nevoie de materiile prime din Rusia și, mai ales, de rutele terestre către piețele internaționale care nu sunt controlate de americani. Și piața rusă de 140 de milioane se bucură de interesul producătorilor chinezi. Însă lipsește entuziasmul. Doar 3% din totalul exporturilor chineze se îndreaptă spre Rusia. În vreme ce importurile din Rusia nu depășesc 5%. Spre deosebire de Rusia, care depinde tot mai mult de China, fiind principalul partener atât pentru exporturi, cât și pentru importuri, dinspre Beijing lucrurile se văd diferit.
Dacă, pentru Moscova, China este un partener-cheie de care depinde capacitatea Rusiei de a continua războiul împotriva Ucrainei, pentru Beijing, Rusia este un aliat geopolitic în confruntarea pe termen lung cu SUA.
Singurul sector în care China era cu adevărat interesată, dar va fi tot mai puțin, în condițiile decarbonizării economiei sale, este energia. Dar în acest domeniu Rusia s-a orientat masiv către piața europeană, mult mai bogată. Abia în momentele în care relațiile Moscovei cu Occidentul s-au deteriorat, a crescut interesul acesteia pentru piața chineză. Astfel, primul contract petrolier s-a înregistrat după exproprierea Yukos, câteva bănci chineze participând la finanțarea tranzacției. Cinci ani mai târziu, în 2009, în contextul crizei economice mondiale, Moscova a finanțat construcția unei conducte petroliere cu un credit din China. Concernul Gazprom a inițiat negocieri care păreau să nu ducă nicăieri, dacă n-ar fi fost anexarea Crimeii și primul val de sancțiuni occidentale. Abia în 2014 s-a semnat contractul Power of Siberia – 1, grație căruia China cumpără gaz ieftin din Rusia. După invadarea pe scară largă a Ucrainei și sistarea exporturilor către Europa, în 2022, Gazprom a început negocieri pentru creșterea volumului de gaze naturale livrate în China. La recentul summit s-a semnat un memorandum „cu valoare juridică” pentru construcția Power of Siberia – 2. Șeful Gazprom a declarat că Rusia va furniza timp de 30 de ani un volum anual de gaz de 50 de miliarde mc. Însă, potrivit presei de la Beijing, China este dispusă să cumpere 10-15 miliarde mc pe an, iar restul de 35-40 de miliarde, doar ca soluție opțională, în funcție de conjunctura pieței. China nu vrea să-și crească dependența față de Rusia și are surse alternative de unde să procure gaz, pe când Gazprom nu are unde să mai vândă. În ciuda speranțelor Kremlinului, piața chineză nu poate și nu va înlocui niciodată piața gazelor din UE, pierdută de Rusia din cauza războiului.
China a devenit principala sursă de sprijin pentru mașina de război a Rusiei. Fără susținerea lui Xi Jinping, Putin n-ar mai putea continua agresiunea. Economia rusă s-ar prăbuși, iar tehnica de luptă și muniția s-ar epuiza. Dar această dependență tot mai accentuată de China îngrijorează unele cercuri din zona serviciilor secrete și armatei de la Moscova. Ele speră să reducă dependența de China la o valoare acceptabilă, iar Rusia să se împace cât mai curând cu Occidentul european. Deocamdată, China este singurul partener pe care se poate baza Rusia. Cu timpul însă, Moscova o să descopere că dependența de China este chiar mai dură decât cea față de Occident.
