De același autor
Anunțul retragerii SUA din acordul nuclear iranian n-a stârnit mari emoții în Rusia. Pe de o parte, Moscova era ferm convinsă că președintele Trump va face acest pas. Pe de altă parte, atunci când Kremlinul se pregătește de o negociere importantă, establishmentul de la Moscova e foarte zgârcit în declarații și nu-i scapă nici cele mai mici indicii privind poziționarea sa.
Chiar dacă rușii au comentat cu ton și volum reduse decizia SUA, analiștii au identificat deja dividendele pe care Moscova le-ar putea obține de pe urma acesteia.
În primul rând, economice. Dacă amenințarea implementării sancțiunilor americane împotriva companiilor occidentale care lucrează în Iran se va concretiza, cel mai probabil acestea se vor retrage. Locul lăsat gol va fi ocupat de firmele rusești și cele chineze. Ea însăși supusă sancțiunilor americane și vest-europene, Rusia a declarat, prin vocea vice-ministrului său de Externe, Serghei Riabkov, aflat în vizită la Teheran la 10 mai, că va continua colaborarea economică și nu se teme de amenințarea sancțiunilor. De fapt, Moscova speră în relansarea schimburilor comerciale. Semnarea și implementarea JCPOA a infuențat negativ comerțul bilateral. În 2017, volumul acestuia abia dacă a ajuns la 1,7 miliarde de dolari, abia jumătate din cel înregistrat acum un deceniu, când depășea constant 3 miliarde. Giganții Lukoil și Rosnefti sunt solid instalați în Iran. La fel și concernul Rosatom, foarte activ în sectorul nuclear civil. De fapt, construirea de la mijlocul anilor ’90 a centralei nucleare de la Busher, abandonată de Germania și reluată de Rusia, a reprezentat un moment de cotitură. Dușmani tradiționali vreme de secole, Rusia și Iranul au început să-și îmbunătățească relațiile abia din 1987. Din aliatul tradițional al Occidentului, până în 1979, la revoluția islamică, Iranul a devenit dușmanul lui fervent.
În al doilea rând, financiare, pentru că anunțul lui Trump a crescut prețul petrolui. Cum 60% din bugetul Rusiei provine din exportul de petrol, finanțele federale sunt dependente de cotația petrolului la bursă. Barilul a urcat la cel mai înalt nivel după 2014, anunțul lui Trump fiind văzut ca o binecuvântare pentru bugetul Rusiei.
Nu mai puțin importante sunt jocurile geopolitice pe care Rusia le poate face.
a) Regional: pe de o parte, trupele rusești dislocate în Siria colaborează cu milițiile iraniene, Fatemiyoun, formate de zeci de mii de refugiați afgani, unități înființate în 2014, echipate și antrenate de către Corpul Garzilor Revoluției Islamice. Pe de altă parte, aviația și artileria antiaeriană au făcut culoar forțelor israeliene în Siria, unde acestea au bombardat pozițiile iraniene și au distrus cel puțin cinci baterii antiaeriene operaționale, de proveniență rusească, utilizate de trupele loiale lui Bashar al Assad. Și asta s-a întâmplat la nici 12 ore după ce premierul Netanyahu era primit de Putin, la Kremlin, unde e văzut tot mai des. Tot la 9 mai, Netanyahu participase atât la parada de Ziua Victoriei, cât și la marșul „Regimentului nemuritor“, organizate cu mare pompă în capitala Rusiei.
Colaborarea și coordonarea militară ruso-israeliană este fără precedent. Tot fără precedent este prezența în guvern a mai multor evrei ruși, care funcționează și ca traducători la întâlnirile dintre Putin și Netanyahu. Tot fără precedent este influența pe care evreii originari din URSS o au asupra politicii israeliene și asupra mediului de afaceri. Ei sunt adesea percepuți la Moscova, unde unii mai au afaceri, ca un fel de capete de pod ale Kremlinului în Levant. De altfel, Putin colaborează cu israelienii, cu sirienii lui Assad, cu milițiile iraniene, cu Teheranul, cu Turcia, practic cu toți actorii din zonă, jucând între ei, împiedicând ca vreunul să devină prea puternic.
b) Global: atât axa Washington-Ierusalim, cât și Londra-Paris-Berlin au nevoie de Rusia. Ideologic, Putin e mai aproape de Trump și Netanyahu, însă la Kremlin n-au prevalat niciodată sentimentele. Rusia lui Putin a fost cât se poate de pragmatică. Ceea ce nu se poate spune despre Angela Merkel, cu care Putin se va întâlni la Soci, la sfârșitul acestei săptămâni. Este pentru prima dată în istorie când Putin reușește să fie într-o situație ce poate fi comparată cu cea a lui Stalin din 1939, când cursul istoriei mondiale depindea decisiv de alegerea făcută de Kremlin.
