Plahotniuc detonează bomba Tănase

Ieșirea din paradigma geopolitică care a permis capturarea țării de un oligarh este singura șansă de a scăpa din mocirla în care băltește Republica Moldova de un sfert de veac.

Armand Gosu 15.03.2016

De același autor

 

La 4 martie 2016, Curtea Cons­ti­tu­țio­nală a Republicii Moldova a continuat seria de decizii stranii cu care a obișnuit atât Moldova, cât și cancelariile lu­mii, modificând condițiile de ale­gere a pre­șe­din­te­lui, cu câteva săp­tămâni înainte de terminarea, la 23 martie, a man­da­tu­lui președintelui Timofti. Prin aceas­tă hotărâre, Cur­tea anulează pre­ro­ga­tiva alegerii președintelui de că­tre Parlament, cu o majoritate de 3/5, adică 61 de voturi din 101, și redă cetățenilor acest drept. Așa cum era până în 2000, când s-a mo­dificat Constituția, Moldova devenind atunci republică par­la­mentară, singura din Co­mu­ni­ta­tea Statelor Independente.

 

Nimic întâmplător

 

Decizia de acum contrazice alte hotărâri „definitive“ ale Curții, dar nimic nu mai poate uimi în cazul Moldovei, unde singura cer­titudine este incertitudinea.

Consecinţe necunoscute

La origine se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională, la 12 noiembrie 2015, de 18 deputați ai facțiunii PLDM. Un punct al ei se referă la legea din 5 iulie 2000, prin care s-a modificat și completat Constituția Republicii Moldova, în sensul schimbării modalității de alegere a președintelui republicii. Decizia Curții, însă, merge mult mai departe de sesizarea deputaților. Dată fiind incoerența puterii, consecințele acestei decizii încă se așteaptă a fi descoperite.

Și totuși, în Moldova, locul unde viața bate filmul, Curtea a „co­rec­tat“ și situația de dinainte de 2000, ridicând vârsta preșe­din­te­lui la 40 de ani, în loc de 35.

 

Întâmplător? Nu! În politica mol­dovenească nimic nu e în­tâm­plă­tor. Chiar dacă președintele Curții, controversatul Alexandru Tănase, se jura că nu știa vârsta la fel de controversatului po­li­tician Renato Usatîi, cel care con­ducea în sondajele de opinie la intenție la vot.

 

Decizia din 4 martie a consolidat statutul Moldovei de fostă re­pu­blică sovietică total imprevizibilă, contrastând dramatic cu fostele surate din Uniune, care se re­marcă prin stabilitate și pre­dic­ti­bilitate.

 

Decizia Curții ar putea fi un ve­ritabil game changer pentru sce­na politică, a cărei dinamică era dată de protestele antioligarhice, care au adunat într-un mare front comun forțe politice, civice care altădată stăteau pe poziții adverse. Liantul era ura față de Pla­hotniuc, personaj ieșit din sub­te­ra­nele lumii cri­mi­nale, de sorginte ex-sovietică, care a luat în cap­ti­vi­ta­te un stat în­treg. Fenomenul nu es­te nou. Și în alte republici sovietice s-au produs evoluții similare. Printre puținele obiective tactice comune ale acestei coaliții ad-hoc se numărau alegerile par­la­men­tare anticipate și alegerea președintelui de către popor, și nu de către Parlament, cum se întâmpla din 2000, odată cu schimbarea Constituției. Plat­for­ma Civică Demnitate și Adevăr, cea care a organizat demonstrațiile de protest de anul trecut (iar la sfârșitul anului o parte a ei s-a transformat în partid politic), a desfășurat o mare campanie de strân­gere de semnături pentru re­ferendumul la care populația să se pronunțe pentru sau împotriva alegerii președintelui prin vot direct. Peste 400.000 de sem­nă­turi au fost strânse, cifră record pentru Moldova. Deci, alegerea pre­ședintelui de către întregul electorat este un proiect care se bu­cură de o mare susținere po­li­ti­că. Decizia Curții încearcă să anu­leze tot efortul mișcării civice și să răpească opoziției un proiect de succes.

 

Un singur învingător

 

Anunțul din 4 martie, privind modificarea felului în care se ale­ge președintele, în condițiile în care mandatul actualului șef al statului se termină pe 23 martie, deci la ceva mai mult de două săptămâni de la publicarea ho­tă­rârii, a dat practic startul cam­pa­niei electorale. Și a adâncit ha­osul în care se cufundă Moldova. Toată lumea așteaptă ca Pla­hot­niuc să se hotărască când se or­ga­nizează alegerile, după ce Cod electoral se vor desfășura ele, dacă e nevoie de semnături pen­tru toți candidații sau doar pen­tru cei independenți, cine vor fi principalii candidați înscriși în cursă. Multe întrebări, la care are răspuns doar un singur om în Moldova, Plahotniuc.

Ambiţii politice

Alexandru Tănase este președintele Curții Constituționale din Moldova din octombrie 2011, fiind considerat de comentatorii de la Chișinău drept autor al câtorva decizii controversate. Presa din Moldova a scris că face jocurile controversatului oligarh Vlad Plahotniuc și că nutrește mari ambiții politice. Membru fondator al PLDM, al cărui prim-vicepreședinte a fost și ministru al Justiției (2009-2011), a intrat în conflict cu Filat și s-a retras la Curtea Constituțională.

Bomba Tănase, detonată de con­troversatul oligarh, a spulberat toată scena politică de la Chi­și­nău, de la dreapta la stânga, de la proeuropeni la proruși. Aliații de până mai ieri în marele front anti-Plahotniuc se vor concura de mâine într-o aprigă com­pe­ti­ție pentru funcția de președinte al republicii. Au uitat de cererea privind alegerile parlamentare an­ticipate și au început o luptă pen­tru poziționarea pe culoarele tra­diționale ale scenei politice din Mol­dova. Adică fac exact ceea ce dorea Plahotniuc, revenirea la pa­ra­digma clasică, pro-Est, pro-Vest, pro-ruși, pro-români, în ca­re oli­garhul se simte ca peștele în apă.

 

În această paradigmă există doar un învingător: Plahotniuc.

 

Ce-i de făcut?

 

Pentru a ieși din cercul vicios în care Moldova se învârte de 25 de ani, trebuie depășită paradigma geopolitică Rusia-SUA, Est-Vest, Moscova-Bruxelles. Și trebuie men­ținut cu orice preț frontul an­ti-Plahotniuc, în care să stea ală­turi și rușii, și românii, ucrai­nenii, găgăuzii din Moldova.

 

Liderii acestor partide an­ti­oli­gar­hice trebuie să se așeze la masă, să negocieze susținerea pentru un candidat sau câțiva candidați care să colecteze voturile și să blo­cheze jocurile politice ale oli­garhului. Condiția pentru o can­di­datură validă în logica anti­oli­garh este foarte simplă: un om nou în politică, neșantajabil, care nu a mai deținut funcții publice, ca să le dea ocazia procurorilor să-i încropească dosare penale, care nu a făcut avere și nu are afa­ceri în Moldova sau în altă par­te, om de o integritate absolută, care nu poate fi cumpărat și care nu va negocia cu Plahotniuc ni­mic. Cineva care înțelege dra­ma­tismul situației, nu se lasă ma­nipulat nici de agenții Moscovei, nici de ai Bucureștiului, începe să se gândească la Moldova, la su­tele de mii de oameni disperați, care-și caută în rost departe de casă, de copii, de părinți și vrea să facă ceva pentru țara lui. Alt­ceva decât să fure și el, cum au făcut-o majoritatea politicienilor de la Chișinău.

 

Da, va fi complicat de negociat. Pro­babil că mulți șefi de partide nu înțeleg că Moldova e într-un moment de cotitură, de care de­pinde nu evoluția ei pe următorii câțiva ani, ci chiar supraviețuirea țării. Dar ieșirea din paradigma geo­politică care a permis cap­tu­ra­rea țării de un oligarh este sin­gura șansă de a scăpa din mocirla în care băltește această țară de un sfert de veac.

 

 

Vestul şi restul


Paradoxal, propaganda uni­o­nistă practicată în Ro­mâ­nia și propaganda an­ti­u­nio­nistă, românofobă, pro­mo­vată de susținători ai Moscovei, din Re­publica Moldova au ceva fun­damental în comun: abor­da­rea pri­mitivă, absența nuanțelor, tu­șele groase ale certitudinilor. Și mai au ceva: sunt o afacere pro­fitabilă. Se trăiește bine din așa-zi­sul patriotism. S-au cons­truit nu doar cariere publice sau mai puțin publice, ci și vile, case de vacanță etc., de o parte și de al­ta a Prutului. Însă asta face tot mai dificil efortul de prezentare, comentare, analizare a evo­lu­ții­lor politice din statul vecin. De ce să renunți la paradigma sim­plistă Est-Vest, dacă ea te scu­tește de un exercițiu intelectual obositor: să studiezi complicatele realități din Republica Moldova? E mai simplu așa, ruși-români, Est-Vest. Creierul nu trebuie obosit. Mintea trebuie păstrată odihnită.

 

Și nu doar de către marele public.

 

Cancelariile lumii, care astăzi tre­buie să facă față unei agende atât de încărcate, vor la rândul lor lucruri simple. Cât mai clare. Paradigma Est-Vest, Rusia-Eu­ro­pa e la fel de tentantă și pentru ele, pe cât este și pentru marele public, din România sau din altă parte.

 

Politicieni de la Chișinău, unii, nu puțini, produsul unei combinații de lume criminală, servicii se­cre­te, românești, rusești și mol­do­venești, la rândul lor înțeleg și speculează dorința minții omului de a simplifica, a creierului de a evita lucrurile complicate, con­fir­mându-i de câte ori este nevoie ideea că paradigma Est-Vest, Rusia-SUA e simplă și ea explică suficient de clar și concis esența politicii de la Chișinău. Ca lu­cru­rile să fie și mai simple, regizori versați îmbracă păpușile în per­sonaje pentru a fi mai ușor de recunoscut povestea, care-i cu Vestul, cine-s cei cu Estul. În felul acesta, cei care pretind că sunt cu Vestul primesc un bonus special. Și cum ei au apucat să ocupe fotoliile în număr limitat ale celor care sunt cu Vestul, cei­lalți nu pot să fie decât cu restul. Chiar dacă nu sunt. Iar restul e Estul. Așa s-a ajuns la situațiile aberante ca „românul“ Pla­hot­niuc să fie garantul „vectorului vestic“ în Moldova, în schimb, „neromânii“ Andrei Năstase și Ma­ia Sandu să fie promotorii „vec­­torului estic“, cei care le fac pârtie „agenților“ Moscovei către putere.

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22