De același autor
Când a declarat că nu are pistoale să lupte, ci doar “partidul și Parlamentul“, Liviu Dragnea a depășit o limită. Nu, nu a devenit mai belicos – așa era deja prin tot ce făcea (legi mascate de grațiere, amputarea Codului Penal etc.), ci și-a oficializat poziția beligerantă. Din momentul în care și-a prezentat armele cu care luptă, șeful PSD a dat semnalul că urmează victime, că nu e pregătit să se predea. Dar Dragnea nu și-a scos la vedere doar atuurile, ci și lipsurile: insistând că nu are decât „partidul și Parlamentul“, a lăsat să se înțeleagă că, de fapt, nu are nici Guvernul și, mai ales, nici serviciile secrete (sau nu pe toate, îl controlează doar pe cel de la Interne, pe care a reușit să și-l subordoneze – iată! – tocmai prin intermediul partidului care a votat în Parlament cum și-a dorit șeful).
Liderul Camerei Deputaților a trasat linia războiului: de o parte se află el cu loialii politici din Parlament, de cealaltă – toți cei care nu-l susțin, în orice instituție s-ar afla (Guvern, justiție, servicii, Președinție). Gloanțele cu care poate trage Dragnea sunt legile. Legi care fie pot ciunti instituții care-l verifică la avere, la dosare, la activitate infracțională, fie pot scufunda bugetul sub o povară populistă menită să-l transforme pe Dragnea în eroul popular apărat în stradă de cetățenii care depind de banii publici împărțiți generos de șeful PSD. Practic, ce a spus Dragnea este că el controlează autoritar, în manieră feudal-medievală, o instituție democratică – Parlamentul.
