A(nti)democrația

Când îl aud vorbind pe Călin Georgescu, aud zeci de voci cunoscute. Prieteni care cred în „vieți anterioare” și în „terapii” obscure. Cunoștințe speriate că mișcarea woke o să ne facă pe toți gay. Rude convinse că există „interese mari la mijloc”, musai împotriva oamenilor simpli.

De aproape cinci ani scriu și spun că se construiește în România (și nu doar aici) o realitate falsă, un Bizarro World^[1] în care războiul din Ucraina nu există, dar imediat o să fim și noi parte din el, dictaturile țin câteva săptămâni, virușii nu există, în schimb te vindeci de orice cu gânduri bune sau dacă-ți dai singur palme (cum face dna Georgescu într-unul dintre clipurile deja celebre).

De aproape cinci ani scriu și spun că dezinformarea și teoriile conspirației reprezintă cea mai mare provocare a generației noastre, cel mai mare pericol. Georgescu, împreună cu mulți alții – Șoșoacă, Simion, Piperea – nu sunt problema, ci efectul.

24 noiembrie

 Venit ca un șoc pentru toți, rezultatul din 24 noiembrie este fundamentat pe curentul național-populist-conspiraționist la care aderă deja peste 30% dintre cetățeni, împărțiți între Georgescu, Șoșoacă și Simion. 

Pornind de aici, rezultatul nu mai este atât de șocant. Un studiu realizat de Centrul pentru democrație și bună guvernare și Politică la minut arată că Georgescu a luat (aproape) toate voturile Dianei Șoșoacă, dar și o parte din voturile lui Simion – care și-a moderat în ultima vreme discursul.

Plecând de la susținerea unui nucleu de cca. 5-7%, adăugând 10-11% de la Șoșoacă și 1-2% de la Simion, ajungem la 16-20%. Restul poate fi din influența unor preoți (s-a vehiculat mult ideea), nehotărâți convinși pe TikTok și, posibil, voturi direcționate de PSD, după ipoteza vehiculată în media – că unor primari PSD li s-a solicitat să mobilizeze oameni pentru candidatul extremist, pentru asigurarea unei finale Ciolacu – Georgescu.

Candidatul ademocrat

 De ce totuși Georgescu? Relațiile pe care Georgescu le-a avut de-a lungul timpului cu diverse structuri din România – lipit pe lângă puterea din ‘90, absolvent al faimosului Colegiu de Apărare Națională, insinuat printre elite, sunt un punct de plecare. Dar astea sunt responsabile pentru fondul problemei, nu pentru explozia finală, unde găsim doi factori: construcția artificială a popularității ca autentic om antisistem și, paradoxal, păstrarea acestei construcții „sub radar”.

Georgescu este primul candidat care are succes fiind ademocratic, adică în afara procesului democratic, care presupune un anumit nivel de expunere publică.

Candidații sunt căutați la CV și-n conturi, sunt luate la puricat finanțarea campaniilor, discursurile noi și vechi, li se pun întrebări – unele incomode – de către presă și ceilalți candidați.

Ce iese la iveală și modul în care candidații gestionează acest proces decide în mare parte rezultatul. Geoană, de exemplu, a pornit din pole position înainte să înceapă efectiv campania și a terminat pe locul 6, după un lung șir de gafe și reacții greșite.

Scoaterea la lumină a pozițiilor și istoricului candidaților este un bun dezinfectant, ne arată cine sunt ei cu adevărat, mai departe de ce vor ei să vedem, iar oamenii reacționează nu doar la corupție sau apropierea de „servicii”, ci și la ridicol.

Popularitatea lui Georgescu a crescut „în umbră”, pornită de nucleul din jurul său, dar amplificată cu boți, influenceri și o rețea de voluntari care au păcălit algoritmul după o rețetă simplă – se vizualizează și se apreciază clipurile postate de rețea, ca algoritmul să creadă că este conținut relevant. La câteva mii de conturi special create pentru această operațiune, efectul a fost o creștere exponențială și, foarte important, concentrată pe o perioadă scurtă de timp.

Mai mulți specialiști susțin că această evoluție a fost complet neobișnuită, fără o creștere organică prealabilă și fără a fi corelată cu numărul de postări. Unii susțin că operațiunea a beneficiat de sprijin de la celebrele „ferme de troli”, dând exemplul acțiunilor Moscovei în Moldova. Alți experți arată că un astfel de volum de postări și reacții nu se poate obține fără sume semnificative, deși Georgescu a susținut că a cheltuit zero lei.

Cum s-a transferat totuși acest interes din mediul online într-un vot în lumea reală? În primul rând, aceste alegeri s-au desfășurat sub mantra dezamăgirii față de oferta politică. Dacă e undeva unde „suveraniștii” și „globaliștii” s-au pus de acord, este în faptul că „sistemul” nu livrează nimic bun. Asta a dus la o incertitudine mai crescută decât de obicei în opțiunea electorală.

Pe acest fond au venit decizia CCR privind-o pe Șoșoacă, scandalul Ciolacu – Nordis, lipsa cuplului Ciolacu – Ciucă de la dezbateri, amplificând sentimentul antisistem. E ușor acum să conectăm punctele: susținătorii lui Șoșoacă și nehotărâții supărați pe clasa politică s-au lăsat convinși de valul online care-l prezenta pe Georgescu drept un suveranist autentic, complet din afara sistemului (deci preferabil chiar față de Simion) și, parțial, s-au convins unii pe alții.

Un studiu (în derulare) referitor la votul din 24 noiembrie confirmă aceste ipoteze chiar dacă doar într-o variantă preliminară. Majoritatea respondenților susțin că au decis cum să voteze cu puțin timp înainte (maximum o lună) sau foarte puțin timp înainte (ultimele două săptămâni) de ziua votului.

Respondenții care au votat Georgescu s-au decis aproape toți în ultima lună, mai mult de jumătate dintre ei hotărându-se în ultimele două săptămâni. Comparativ, dintre respondenții care au votat Lasconi jumătate s-au hotărât cu mai bine de două luni înainte de alegeri și câțiva s-au hotărât chiar de anul trecut.

Insist că datele sunt încă puține și insuficient stratificate: nu sugerez că toți votanții Georgescu sunt așa, din contră, am menționat nucleul său de fani, care probabil s-a convins de ceva timp. Ce putem afirma însă este că există un grup de votanți Georgescu care s-a hotărât să-l voteze în ultimele două săptămâni, exact când exploda popularitatea sa pe TikTok.

Mai mult, jumătate dintre respondenții care au votat Georgescu susțin că au auzit de el prima dată cu maximum o lună înainte de alegeri, iar majoritatea s-au informat în primul rând de pe TikTok și susțin că l-au votat pentru că ar fi un candidat antisistem.

Concluzii și implicații

 Georgescu a profitat de o listă de candidați slabi, de scandalurile din jurul liderilor politici și eliminarea Dianei Șoșoacă. A păcălit algoritmul TikTok, crescând exponențial în afara scenei publice, pentru a se impune ca un candidat antisistem autentic și a reușit să atragă nu doar voturile SOS, cât și suficiente voturi de la dezamăgiți și nehotărâți.

Nu vreau să minimizez problemele economice sau senzația unor cetățeni că ar fi fost abandonați de statul român. Fundamentul „suveranist” este bazat pe această realitate, deși amplificat apoi prin dezinformare și teorii conspiraționale.

Ce urmează este imposibil de determinat, în special considerând decizia CCR de renumărare a voturilor și așteptările dintr-o parte a presei că va urma o decizie mai radicală, de anulare a scrutinului, ceea ce va amplifica și mai tare pornirile antisistem.

Se pot face însă câteva observații.

Georgescu nu mai poate evita lumina, este expus, analizat, întors pe toate părțile. Asta îndârjește fanii, care îl văd și mai tare ca o victimă a sistemului. E posibil să câștige noi susținători, care s-au convins acum că este ce trebuie (dacă tot e atât de atacat).

Pe de altă parte, e bine să fie expus, chiar cu riscurile de mai sus. E dreptul cetățenilor să‑și astupe ochii și urechile în fața investigațiilor serioase (și au apărut deja câteva), putem doar spera că nu sunt atât de mulți care o vor face. Valul de ironii online are similar, efect dublu – de îndârjire a fanilor, dar și de presiune socială asupra celor nehotărâți, care l-au votat din supărare și din lipsă de altceva, dar fără să-l cunoască.

 Alegerile parlamentare au venit cu un boost pentru AUR, care s-a lipit instant de Georgescu, mutând atenția de la eșecul major al lui Simion. AUR a lansat deja o operațiune mediatică de amploare, punând toate tunurile pe dna Lasconi, cea aducătoare de gay și război (iată, tot cu dezinformare se face campanie).

Șoșoacă a ezitat să sară în barca noului Mesia și asta era să o coste. Ieșită din lumina reflectoarelor, cu fanii brusc fascinați de un personaj nou, a avut ceva emoții că ratează intrarea în parlament, mai ales că pe turnantă a venit Partidul Oamenilor Tineri (POT).

Înființat de o fostă membră AUR, cei de la POT au încercat să replice mecanismul Georgescu, dar nu au reușit o surpriză similară, câtă vreme s-a aprins lumina în jurul lor, iar concurența este mai mare.

 PSD și PNL fac damage control. PSD-iștii au ajuns și ei să ne salveze, pretinzând că sunt singurii „adulți din cameră”, în timp ce am­plifică teorii conspiraționale despre COVID^[2]. La PNL a fost activat Bolojan, singurul care mai poate opri căderea. USR a crescut ușor, după ce Lasconi a devenit ultima redută împotriva extremismului, dar baza de creștere este limitată, pe fondul rătăcirii colective care a făcut o mulțime de cetățeni preocupați de probleme inexistente, precum virusul woke și varii comploturi globaliste. În plus, o parte dintre voturile reformiste au mers la Reper, Sens și Drept. (Am susținut de câteva ori că este puțin probabil ca vreunul dintre acestea să și treacă pragul, deși am sperat să o facă. Implicațiile sunt interesante, dar pentru un alt articol.)

Rezultatul alegerilor e rău, dar nu un dezastru. Un lucru este clar – lupta cu obscurantismul este doar la început, fie ne-o asumăm și încercăm o revenire la normal, fie lăsăm nebunii să dea foc țării, gândind că tot ei vor fi primii care vor avea de suferit.

1. Termen din benzile desenate cu Superman, desemnând o lume în care valorile și virtuțile sunt inversul celor de pe Pământ (prostia e bună, afacerile sunt menite să piardă bani etc.).

2. Pe pagina și în reclamele lor apar mesaje acuzând că am fost ținuți în case în pandemie, sugerând că măsurile nu au fost necesare, ci implementate doar pentru a facilita acte de corupție.