Realitatea despre Realitatea TV

Scandalul din jurul deciziei CNA de a retrage licența Realitatea TV (și Gold FM) s-a stins la fel de brusc precum a început.  

Ciprian Cucu 21.04.2026

De același autor

Activați instantaneu, prietenii Realității (dar mai puțin ai realității) au obținut suspendarea în instanță a deciziei CNA. În lumea „suveraniștilor”, presiunile asupra presei sunt cenzură dacă e vorba de „ai lor” și acceptabile sau chiar un model de urmat în rest.

Am văzut, în schimb, o serie de argumente de bună-credință împotriva deciziei CNA, la care încerc să răspund în cele ce urmează.

 Plata amenzilor sau dovada plății amenzilor?

 În primul rând, trebuie clarificat motivul deciziei CNA și anume neplata amenzilor, nu lipsa chitanțelor. Confuzia este oarecum de înțeles - – în lege este formulată necesitatea ca radiodifuzorii amendați să trimită CNA dovada plății, iar comunicatul CNA citează articolul de lege.

Argumentul CNA este însă că Realitatea TV și Gold FM nu și-au plătit acele amenzi, nu că ar fi uitat să trimită chitanțele. Reprezentații CNA au susținut în ședință că au depus toate eforturile să clarifice situația acestor amenzi. Au trimis notificări tuturor celor care apăreau în evidențele lor cu restanțe; în urma acestora, unii au trimis documente, alții nu. Unii au trimis documente pe care CNA le avea deja, doar ca să fie siguri. Realitatea TV a trimis documente pentru amenzile din 2025, pe care – important în context – le-au plătit după primirea notificării, nu în termenul de șase luni prevăzut de lege. Cele din 2024 au fost „uitate”.

CNA susține că a colaborat și cu ANAF pentru a clarifica situația și că, în urma discuțiilor, a rămas că Realitatea și Gold nu își plătiseră amenzile. Este rezonabilă aici o discuție despre capacitatea statului român; CNA susține că ei nu sunt organism fiscal, deci nu pot încasa direct sau urmări plata acestor amenzi. Pe de altă parte, nu ne dorim un stat care să funcționeze pe bază de „chichițe”, în cazul acesta să închidă o organizație care și-a plătit datoriile, dar n-a trimis chitanțele sau acestea s-au rătăcit pe drum. Totuși, nu putem aștepta până statul își rezolvă toate problemele ca să aplicăm niște măsuri. Iar dacă penalitățile sunt atât de grave (vom reveni la acest argument), ai crede că organizațiile sunt atente la aceste probleme.

Merită menționat că Realitatea TV a insistat că au hârtie de la ANAF care atestă plata amenzilor, însă CNA a explicat că aceste amenzi au un regim special - – nu trebuie plătite în 48 de ore, nu există posibilitatea plății la jumătate și, foarte important, nu sunt înregistrate în evidențele ANAF (sau nu până la un anumit moment).

 Acesta este contextul în care APADOR-CH, organizația dedicată apărării drepturilor omului, a publicat un comunicat care arată mai degrabă că nu fac ceea ce pretind. Adică au comentat pe litera deciziei, nu pe spiritul ei, susținând că e incorect să fie închise posturi pentru că n-au trimis chitanțe, fără să vadă realitatea din spate.  Propunerea celor de la APADOR-CH pentru a modifica / elimina articolul de lege care vorbește despre „depunerea dovezilor” nu este (complet) greșită, însă poziția organizației apără mai degrabă drepturile unei organizații, în timp ce nu spune nimic despre drepturile cetățenilor, mai exact, dreptul la informare. Dacă tot ne apucăm să facem recomandări pentru lege, poate ne uităm la interesul public prima dată și să discutăm asumat despre cum putem legifera împotriva manipulării.

Rămâne în final ideea că CNA a acționat înțelegând legea în spiritul ei, nu doar în litera ei, adică încercând să verifice plata amenzilor și concluzionând după mai multe luni de eforturi că nu au fost achitate, nu „sărind” să profite de omisiunea trimiterii unor chitanțe.

 Despre principii

 Un alt argument este preocuparea pentru libertatea de exprimare, prevăzută în Constituție, art. 30. Tot în Constituție, la art. 31, este prevăzut dreptul la informare, care include obligația pentru presă să fie corectă.

Libertățile intră deseori în conflict, iar societatea, uneori apelând la justiție, trebuie să caute și să păstreze un echilibru. Am văzut argumentul că dreptul la exprimare liberă ar fi „cel mai important”, dar modelele actuale susțin că drepturile omului sunt indivizibile, interconectate, interdependente și de importanță egală. Admițând că libertatea de exprimare este în mod fundamental necesară altor drepturi civile și politice, să nu uităm că dreptul la viață este cel care face posibilă exercitarea oricăror altor drepturi. Ierarhizarea este, deci, problematică.

Libertatea de exprimare nu acoperă însă manipularea și dezinformarea. Revenind la rolul amenzilor, contrar părerii domnului Georgică Severin (membru CNA la propunerea PSD, care plătește sume consistente către Realitatea TV), acesta nu este să strângă bani la bugetul de stat, ci să corecteze comportamente.

Unii comentatori de bună-credință au considerat că „pedeapsa” CNA este mult prea mare față de „crima” de a nu plăti amenda. Comunicatul APADOR - CH compară ridicarea licenței pentru neplata amenzilor cu condamnarea la moarte a unei persoane pentru neplata datoriilor. Ciudat, considerând că o organizație poate să „învie”, iar o persoană nu. Altă analogie spune că nu exmatriculezi un student pentru câteva absențe.

Ideea banalizează situația și ratează esențialul – prin CNA, statul urmărește un echilibru între dreptul la liberă exprimare și dreptul cetățenilor să fie corect informați. Când cadrul este încălcat, statul trebuie să intervină, nu radical și abrupt, ci atent la nuanțe și cu deschidere spre remediere. Legislația deja prevede așa ceva, de exemplu făcând sancțiunile incrementale, adică nu poți trece la suspendarea emisiei dacă nu ai trecut prin câteva amenzi.

Sancțiunea CNA este ancorată în ideea că Realitatea TV operează sistematic și constant cu dispreț față de lege și față de eforturile de a reveni în limitele normale. Postul manipulează cu bună știință, este amendat repetat, dar refuză să schimbe ceva și ignoră și amenzile, tratând instituția de control cu lehamite și dezinteres.

Analogia corectă este cu un elev care lipsește de la jumătate din ore, iar când îl cheamă directorul la discuții, râde de cei prezenți și urinează pe birou. Cred că exmatricularea ar fi justificată.

Sau putem face o analogie cu un șofer care circulă fără ITP, ceea ce presupune nu doar amendă, ci și ridicarea automată a plăcuțelor. Să fie exagerată măsura? Până la urmă, omul poate a uitat, poate circulă doar de două zile așa… Dar știți ce se întâmplă ulterior? O verificare specială RAR, iar dacă vehiculul nu este reparat să ajungă la o stare satisfăcătoare, nu poate fi repus în circulație.

 Analogia nu e perfectă, dar cred că se înțelege argumentul din spate –- legiuitorul urmărește să se asigure că operatorii respectă anumite limite. Amenda este o formă de presiune, nu singura. Când operatorul nu respectă limitele în mod sistematic și mai și ignoră încercările de a fi adus în aceste limite, statul are nu dreptul, ci obligația să suspende activitatea acestuia.

Din această cauză nu este acceptabilă nici ideea de amnistie, adică plătim acum (la doi ani după termen și după ce statul tot insistă) și se șterge totul cu buretele; pentru că miza este fix repararea vehiculului (de informare) al unor șoferi și proprietari care efectiv refuză să admită că există reguli.

 Ce ție nu-ți place…

 Un alt argument văzut în această discuție ține de perspectiva unei viitoare guvernări extremiste. Mai mulți comentatori se arată preocupați de faptul că interzicerea unui post TV ar putea crea un precedent pe care să-l folosească o eventuală guvernare AUR. Merită să ne gândim însă puțin mai mult la acest argument.

În primul rând, amenzile (baza deciziei de suspendare) se dau în urma unei monitorizări și cu o justificare clară. Dacă vorbim strict în logica precedentului, AUR la guvernare ar presupune că se urmează același proces. Amintesc de faptul că CNA se laudă că sunt doar excepții în care pierde procesele (referitoare la deciziile de amendare) pe fond. Deci posturile care ar putea fi targetate de guvernul AUR trebuie doar să lucreze corect, ca să nu ia amenzi. Dacă guvernul AUR dă amenzi incorect, atunci nu mai vorbim de acest precedent.

Chiar dacă un CNA schimbat complet de AUR dă amenzi cu duiumul într-o interpretare creativă a legii, dacă amenzile sunt plătite, din nou dispare precedentul. Sumele despre care vorbim în prezent sunt mici față de veniturile posturilor, deci un post care nu operează în dispreț față de autorități se va achita rapid de datorii, chiar dacă le contestă în instanță. Aici avem următorul filtru – dacă CNA – AUR ar da amenzi nejustificate, acestea ar fi anulate de instanță, deci iar nu se poate ajunge la închiderea posturilor, pe acest precedent. Sau presupunem și că nu mai avem justiție independentă în noul regim AUR?

Mai important de atât, în realitate, un regim populist-extremist nu are nevoie de asemenea complicații și nici de un asemenea precedent. Să credem că ei vor încerca să preia controlul asupra media doar dacă percep că există un precedent este naiv. CNA-ul poate fi închis, organizațiile media, cumpărate sau presate să se închidă, trimise alte autorități peste ele (ne amintim de PSD și RISE?) ş.a.m.d. De altfel, dacă ne uităm la istoria mișcărilor autoritarianiste în relație cu media, nu vedem niciunde folosirea unui precedent dezvoltat, să zicem, cu bune intenții, ci măsuri mult mai directe și mai radicale. Ungaria rămâne un exemplu simplu; una dintre acțiunile principale a fost efectiv să fie cumpărate instituțiile media de oligarhi apropiați puterii. Apoi, unele au fost închise, altele, transformate.

În final, să rămânem deci cu situația corect înțeleasă: decizia nu este nici o chichiță, nici bruscă, ci rezultatul mai multor ani de operat în dispreț față de reguli și cetățeni. Sigur, de dorit ar fi mai mult curaj din partea instituțiilor și o lege care să pedepsească în mod asumat manipularea. Până atunci, să privim lucrurile corect, fără emoții, proiecții și comparații nejustificate.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2026 Revista 22