De același autor
Târziu au realizat zecile de mii de unguri care au ieșit sâmbătă să protesteze împotriva unui sistem electoral aranjat astfel încât o coaliție care obține 49% din voturi să ia 66% din mandatele de parlamentar că democrația lor a fost deturnată. Dacă, în 2014, când FIDESZ a modificat legea electorală, instituind un sistem complicat de bonusuri și compensații care să îi asigure două treimi din fotolii, societatea civilă ungară a părut împăcată cu deznodământul, de data aceasta, când povestea s-a repetat în mod aproape identic, și-a dat seama că i-a fost răpit dreptul la opțiune. A devenit dureros de clar că Orbán va câștiga de acum înainte cu același scor, atâta vreme cât ungurii vor accepta această situație. Asigurându-și supermajoritatea, va putea modifica legea în funcție de calculele electorale și, la nevoie, va putea modifica și Constituția, așa cum a mai făcut-o. Prima victimă a „democrației iliberale“ a liderului ungar este, așadar, democrația însăși, cea de-a doua este separația puterilor și sistemul de checks and balances care formează pilonii ordinii liberale. Guvernământul ungar a căpătat caracter de partid-stat de tip autoritar, justiția este sub control, mass-media cvasi-naționalizate, economia este „modelată“ prin contracte preferențiale cu statul în jurul unei oligarhii de partid.
Modelul populist-autoritar ungar s-ar putea transforma însă într-o dictatură represivă, dacă Orbán își va pune în aplicare amenințările privind adoptarea unui pachet de legi numit „Stop Soros“, prin care să fie reprimate activitățile considerate antimaghiare, fie că este vorba de monitorizarea corupției și a degradării statului de drept, fie de investigații de presă, fie de simple opinii critice la adresa direcției în care duce Orbán țara. Temerile că liderul ungar va transforma „democrația iliberală“ într-un stat polițienesc au fost reaprinse de publicarea de către un ziar de casă a unei liste cu numele a peste 200 de „mercenari ai lui Soros“. În fapt, profesori la Universitatea Central Europeană, pe care Orbán încearcă să o desființeze sau să o expulzeze, reprezentanți ai unor ONG-uri precum Amnesty International sau Transparancy International, jurnaliști - a fost trecută pe listă toată redacția unei publicații on-line care face investigații despre corupția din jurul familiei Orbán -, lideri ai unor companii multinaționale sau pur și simplu intelectuali de opoziție indezirabili. „Soros“ nu este decât un nume generic pentru tot ceea ce înseamnă sau ar putea însemna opoziție și există numeroși analiști și observatori ai scenei politice de la Budapesta care cred că aceste liste negre nu fac decât să pregătească terenul pentru legi care să instituie delictul de opinie și să incrimineze opoziția sau simplul act de monitorizare a guvernului.
Deja Ungaria se află cu un pas în afara Europei, dar dacă Orbán va face și acest din urmă pas, transformând țara într-un soi de Turcie central-europeană, atunci UE va pierde Ungaria în favoarea Rusiei, a Chinei și în general a oricui va mai dori un cap de pod în Europa. Pentru că, deși Orbán se prezintă ca ultimul apărător al creștinismului în fața islamizării Europei, ideologia sa este mai degrabă dictatura lucrativă decât creștinismul conservator. Iar Europa nu își poate permite să piardă Ungaria.
Teama este că după Ungaria vor începe să cadă și alte piese. Polonia este prea mare și prea importantă din punct de vedere strategic, geografic, dar și istoric ca să nu fie salvată, dar, în siajul Ungariei lui Orbán, se vor înghesui regimuri cel puțin la fel de autoritare și de corupte, precum cel din România sau Bulgaria. Deja Evenimentul Zilei a publicat un titlu care îmbrățișează ideea de liste negre ale „rețelei Soros“. Cehia este pe muchie de cuțit, iar în Slovacia lucrurile nu s-au clarificat cu demisia lui Fico.
De aceea, pentru a evita acest pericol al autoritarismului centrifug, Europa trebuie să-și pună rapid ordine în propria ogradă politică, iar familiile politice să renunțe la ipocrizia și duplicitatea pe care le-au practicat până acum.
În ceea ce privește Ungaria, încă de acum aproape un an Comisia LIBE (libertăți, justiție și afaceri interne) a Parlamentului European a însărcinat-o pe olandeza Judith Sargentini să întocmească un raport privind starea democrației și statului de drept din Ungaria. Joia trecută, doamna Sargentini a publicat raportul, în care constată încălcări „sistemice“ ale valorilor europene, ale drepturilor și libertăților fundamentale, încălcarea independenței justiției, corupție, încălcarea drepturilor minorităților romă și evreiască etc. În consecință, recomandă activarea Articolului 7 din Tratat privind suspendarea dreptului de vot în Consiliul European. Raportul va fi discutat în plen în iunie și, dacă va fi adoptat, va fi înaintat spre decizie reuniunii șefilor de stat sau de guvern. Pentru ca raportul să treacă de Parlament, este crucial ca Orbán să fie izolat în cadrul majorității PPE, dacă nu exclus. Multă vreme Orbán a scăpat nepedepsit pentru că are relații excelente în cadrul popularilor, cea mai mare și mai puternică familie politică europeană. Dacă vrea să își păstreze credibilitatea de apărătoare a ordinii liberale, dreapta trebuie să fie capabilă să-l sancționeze drastic pe unul de-al lor.
Pentru România ar fi important ca PPE să facă acest pas, pentru că în felul acesta nici socialiștii, nici ALDE nu vor mai putea ține mult în brațe actuala coaliție de la București, care, în absența constrângerilor europene, va apuca pe calea deschisă de Orbán.
