Războiul din Iran nu merge bine pentru americani

Potrivit unui material publicat de Wall Street Journal despre modul cum a fost luată decizia de a lansa atacurile, Trump ar fi fost avertizat în repetate rânduri de către șeful marilor state-majore reunite, general Dan Caine, că iranienii vor închide strâmtoarea Ormuz, dar președintele ar fi spus că nu vor avea puterea militară să o facă pe termen lung. S-a înșelat. Astăzi, strâmtoarea este blocată, iar navele care au încercat să treacă săptămâna trecută au fost atacate cu drone. Prețul petrolului continuă să crească, în pofida faptului că Agenția Internațională pentru Energie a decis să elibereze 400 de milioane de barili de petrol din rezervele celor 32 de state membre. Americanii au atacat bazele de rachete și lansatoarele de drone pentru a diminua riscul, dar iranienii sunt capabili să atace în continuare, astfel că traficul în acest moment este paralizat, cu sute de nave așteptând de o parte și de alta a strâmtorii. Până acum, Statele Unite au refuzat să trimită nave de escortă cerute insistent de companiile petroliere din Golf, de teamă că riscurile sunt prea mari pentru acestea. Dronele și rachetele anti-navă lansate de la mal, din apropierea strâmtorii, ajung în câteva secunde deasupra navelor din strâmtoare, ceea ce face ca interceptarea lor să fie foarte dificilă, iar riscul unor lovituri să fie foarte mare.

 Trump avertizează NATO

 Într-un interviu acordat Financial Times, Trump a declarat că a luat contact cu „vreo șapte țări” cărora le-a cerut să trimită nave în regiune pentru a asigura „poliția strâmtorii”. El s-a referit la China, care primește cea mai mare parte a petrolului pe care îl folosește prin strâmtoarea Ormuz și nu a menționat care sunt celelalte țări contactate. Cu toate acestea, știm că este vorba și de țări membre NATO, pentru că a avertizat că dacă acestea vor refuza să trimită nave care să apere „propriul lor teritoriu, va fi foarte rău pentru viitorul NATO”. În fond, a declarat Trump, „Ucraina este la mii de mile de noi, dar noi i-am ajutat (pe europeni) cu Ucraina, acum a venit timpul să ne ajute și ei pe noi”. „Dacă ne vor refuza, vom ține minte”, a avertizat Donald Trump. Cu cât blocajul se prelungește, cu atât economia globală va avea de suferit. Potrivit unor surse ONU, statele din Golf, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit și Bahrain, și-au redus producția de petrol cu șapte milioane de barili pe zi, iar unele câmpuri petrolifere au fost închise pentru că petrolul extras se acumulează și nu are unde să se ducă. Arabia Saudită și Emiratele Arabe caută rute alternative de transport prin conducte care ocolesc strâmtoarea, dar în felul acesta este transportat petrolul brut departe de rafinăriile saudite, ceea ce reduce cantitatea de combustibili de pe piață. Luni dimineață, prețul petrolului de pe piețele asiatice depășise 100 de dolari barilul și nu dădea semne că va scădea. Chiar dacă americanii vor decide să trimită escorte navale pentru a proteja tancurile de petrol, numărul vaselor care vor traversa strâmtoarea va fi mic, pentru că aceasta este foarte îngustă (21 de mile). Potrivit unor experți, pentru a asigura protecția, va fi nevoie de două nave de escortă pentru o navă comercială, ceea ce înseamnă un număr mare de vase care, în loc să se ocupe de operațiuni militare și de apărarea antirachetă, vor fi dislocate pentru misiuni de escortă. În aceste condiții, orice ajutor din partea altor state va fi binevenit pentru americani, dar întrebarea care se pune este dacă acestea își vor risca propriile nave, care vor deveni automat ținta atacurilor iraniene. Mai mult, dacă, așa cum se speculează, iranienii au minat strâmtoarea, riscurile vor crește exponențial, pentru că iranienii au mine care pot fi plasate la diverse adâncimi sau chiar pe fundul mării, care nu sunt vizibile și pot provoca foarte multe daune. Așa că, pe lângă navele de escortă, vor fi necesare și vase de deminare, care să însoțească convoaiele.

 Ridicarea sancțiunilor asupra Rusiei nu ajută

 Europenii sunt deja furioși pe Trump după ce acesta a decis să ridice parțial sancțiunile asupra petrolului rusesc, care se află deja pe mare într-o tentativă disperată de a reduce prețul țițeiului. Marea Britanie, Franța, Germania și Norvegia au respins această acțiune și au subliniat că comunitatea internațională ar trebui să mențină presiunea asupra Moscovei. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că „noi credem că ușurarea sancțiunilor este o greșeală. Din nefericire, Rusia continuă să nu arate nicio dorință de a negocia și, ca urmare, trebuie să creștem presiunile asupra Moscovei”. El a insistat, de asemenea, că susținerea pentru Ucraina trebuie să continue, în pofida războiului din Orientul Mijlociu.

 Riposta europeană vine după ce Trump a admis într-un interviu pentru Fox Radio că Rusia a ajutat Iranul, oferindu-i informații despre ținte americane din zona Golfului. „Putin cred că îi ajută puțin, bănuiesc. Și probabil că el crede că noi ajutăm Ucraina.” Săptămâna trecută, Administrația Trump a permis rafinăriilor indiene să cumpere petrol rusesc temporar, pentru 30 de zile. Această derogare vine după ce, cu numai o lună înainte, președintele american anunțase că India a fost de acord să nu mai cumpere petrol rusesc, o mutare despre care a afirmat că va grăbi sfârșitul războiului din Ucraina prin tăierea unei surse vitale de venituri pentru Moscova. Ridicarea sancțiunilor a făcut ca tancurile care cărau petrol rusesc să se îndrepte imediat spre India. Cu toate acestea, prețul nu a scăzut, iar Iranul a avertizat Statele Unite să se pregătească pentru un preț al petrolului de 200 de dolari pe baril.

 Represiune din ce în ce mai dură

 Răsturnarea regimului de către populație nu mai pare să fie o opțiune viabilă. Războiul a determinat regimul să fie și mai represiv. Înlocuirea liderului suprem Ali Khamenei cu fiul acestuia Mojtaba Khamenei dovedește cât de hotărât este regimul ayatollahilor să rămână la putere cu orice preț. Mojtaba Khamenei nu este nici un cleric cu rang de ayatollah, nici un politician rutinat, dar este foarte apropiat de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, principalul instrument de represiune al țării. Alegerea sa vine în contradicție cu regulile instituite de liderul revoluției, ayatollahul Khomeini, și chiar de tatăl său, care nu a dorit ca acesta să-i succeadă. Cu toate acestea, așa-numitul consiliu al experților nu a ținut seama de reguli și l-a ales drept lider suprem, deși, la drept vorbind, nu se știe exact câți au fost cei care l-au ales, dacă s-au întrunit undeva sau nu și câți dintre ei mai erau în viață. În pofida atacurilor americane și israeliene, forțele de securitate iraniene au instituit puncte de control pe principalele drumuri, ascunse pe sub poduri și în tuneluri, pentru a le feri de atacurile aeriene, unde oricine trece este verificat până la piele.

În plus, există patrule pe străzi cu agenți mascați și înarmați în vehicule blindate, care veghează ca nimeni să nu se adune în grupuri mai mari care să declanșeze proteste. Oricine poate fi arestat și închis. În condițiile în care nu există internet, comunicarea între oameni este imposibilă. Nu se știe câți au dispărut fără nicio urmă în închisorile regimului. Deținuții politic din Iran sunt de ordinul miilor și se înmulțesc pe zi ce trece, astfel că nu au rămas mulți care să se ridice împotriva sistemului. Organizarea unei rezistențe de masă, care să răstoarne regimul, este, în aceste condiții, imposibilă. În ianuarie, represiunea autorităților a atins niveluri de cruzime de neimaginat, circa 20.000 până la 30.000 de oameni fiind uciși și 18.000 arestați. Numai săptămâna trecută, au fost uciși alți 1.000 de cetățeni.

Iranienii sunt pe bună dreptate speriați și se tem să iasă din case. Liderii opozanților sunt închiși, asasinați și, în cel mai bun caz, în exil, astfel că nu au rămas mulți cei care pot organiza o mișcare de protest care să răstoarne regimul. Îndemnul lui Trump nu ține seama de realitățile brutale de pe teren.