De același autor
Când Donald Trump a preluat cel de‑al doilea mandat de președinte după ceremonia de învestitură de la Capitoliu, pe birou îl așteptau 100 de ordine executive de semnat în prima zi, după cum a promis în campania electorală. Într-o demonstrație de populism în maniera cunoscută, Trump a intenționat chiar să monteze un birou în Rotonda Capitoliului, unde să se desfășoare ceremonia semnării acestor documente pentru a demonstra transparență totală. Una este să semnezi acte de importanță națională și internațională în Rotondă, în văzul tuturor, și cu totul alt impact îl are gestul dacă o faci închis în Biroul Oval. Nu știm dacă este „cea mai bună primă zi din istoria Americii”, așa cum s-a lăudat însuși Trump la mitingul de duminica trecută, dar cu siguranță este o premieră în istoria Statelor Unite.
Precedentul președinte care a semnat cele mai multe ordine executive și inițiatorul de fapt al „primelor 100 de zile” de mandat, Franklin D. Roosevelt, a adoptat mai puțin de 100 de astfel de decrete prezidențiale și în 100 de zile, nu din prima zi. Dar cum zicea însuși Trump, și-a dorit să fie „dictator” doar în prima zi. Dar ce urmărește președintele cu aceste acte?
Imigrația
Președintele are puteri extinse în domeniul imigrației și ceea ce poate face Donald Trump încă din prima zi este să închidă granița cu Mexicul pentru imigranți. Apoi, președintele este așteptat să semneze o Declarație de urgență națională care să confere puteri sporite unora dintre agențiile federale din domeniu. Una dintre măsuri va fi să pună capăt politicii de „prindere și eliberare” a imigranților fără documente, adică eliberarea lor în comunități locale până când cazul lor va fi judecat de un tribunal. În schimb, noua administrație dorește să reia o politică mai veche a precedentei administrații Trump – rămâneți în Mexic – prin care solicitanților de azil li se cere să rămână de cealaltă parte a graniței până când un tribunal se pronunță asupra cererilor acestora.
Ceea ce îi va fi mai greu președintelui să facă este să înceapă imediat deportarea a milioane de imigranți fără documente, dar nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu există suficient personal care să ducă la bun sfârșit o astfel de sarcină uriașă și nici logistica necesară. În plus, vor exista efecte serioase pentru anumite domenii economice cum ar fi construcțiile, industria ospitalității și agricultura, care se bazează în mare măsură pe imigranți, nu toți cu acte în regulă.
O altă măsură pe care Trump și-ar dori-o, dar care va întâmpina dificultăți, este încetarea acordării automate a cetățeniei americane pentru copiii născuți pe teritoriul american din părinți imigranți ilegali sau din părinți aflați pentru o scurtă perioadă de timp pe teritoriul SUA. Problema este că dreptul copiilor născuți pe teritoriul american la cetățenie este înscris în Constituție (amendamentul 14) și nu poate fi răsturnat printr-un ordin executiv fără ca tribunalele să se opună. Cert este că imigrația ilegală a fost principala temă de campanie a lui Trump și singura preocupare a alegătorilor acestuia, preocupare care s-a situat peste cea privind economia și, prin urmare, președintele se simte obligat să facă ceva în acest sens.
Comerțul
Trump a promis că încă din prima zi va semna un ordin executiv care va impune taxe vamale de 25% pentru toate produsele care provin din Canada și din Mexic. Nimeni nu știe exact care vor fi consecințele unei astfel de măsuri, dar economiștii apreciază că măsura nu va lovi greu doar economiile celor două țări, ci și economia Statelor Unite. Pentru o țară precum Canada, pentru care SUA sunt principalul partener comercial, lovitura ar fi una din care nu se știe dacă își va putea reveni fără ajutor. În fața acestei amenințări, revista The Economist a propus aderarea Canadei la Uniunea Europeană, ceea ce, pentru canadieni, ar putea fi o soluție, dar pentru Statele Unite ar fi un dezastru strategic.
Comerțul american cu Mexicul îl depășește ca valoare pe cel cu China și un val de taxe de 25% ar duce la scăderea drastică a volumului schimburilor. Totodată, o asemenea valoare a taxelor vamale ar determina o creștere masivă a prețurilor bunurilor în Statele Unite, ceea ce ar alimenta inflația pe care Trump a promis că o va reduce.
Același lucru se poate spune și despre taxele vamale pe care Trump vrea să le impună Europei și Chinei. În privința Europei, tarifele vamale ar începe de la 10%, iar în privința Chinei, dacă președintele american se va ține de cuvânt, acestea se vor ridica la 60% din valoarea importurilor, un nivel prohibitiv.
Întrebarea este dacă economia americană și, în consecință, administrația își pot permite să declanșeze războaie comerciale spre toate azimuturile, având în vedere că America s-a bucurat vreme de decenii de prețuri mici la bunurile de import, care acum ar putea deveni prohibitive. O reducere atât de drastică a comerțului internațional prin închiderea practic a unuia dintre cei mai importanți piloni ai săi va perturba cu siguranță atât piața americană, cât și piețele internaționale, cu o perspectivă foarte reală de recesiune globală.
Politica externă
Deși Trump a promis că va face pace în Ucraina încă din prima zi, acum recunoaște că este o sarcină pentru primele 100 de zile pentru că, după cum a recunoscut el însuși, „situația este mult mai complicată”. Președintele american speră ca în acest interval să reușească să stabilească o întâlnire cu Vladimir Putin – pe care predecesorul său a evitat-o –, cu care să discute condițiile unui armistițiu care să se poată transforma ulterior într-o pace durabilă. În schimbul acesteia, Trump speră să îl convingă pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să facă concesii teritoriale, un lucru pe care ucrainenii l-au respins până acum. Pentru a-i convinge, Trump ar putea face uz de arma încetării ajutorului militar și financiar, căruia a promis în campanie să-i pună capăt. De partea cealaltă, rușii nu dau semne că cedează de la pretențiile lor maximale (demilitarizarea și „denazificarea” Ucrainei) de a șterge Ucraina de pe hartă. Pentru a-i satisface pe ruși, Ucraina ar trebui să facă concesii consistente, inclusiv să renunțe la aderarea la NATO, singura garanție reală pe care ar avea-o că o nouă agresiune nu se va mai produce.
Și, apropo de sfere de influență, președinția Trump va fi una care va gestiona o lume nouă, în care este pe cale să se împlinească visul Rusiei de a se reveni la sfere de influență. Tendința izolaționistă a lui Trump și posibila sa retragere, cel puțin parțială, din regiuni precum Europa și Orientul Mijlociu, precum și refuzul de a mai juca rolul atât de urât, dar necesar, de jandarm mondial va consemna revenirea la o ordine mondială a rivalităților între marile puteri militare și economice. În această logică, Rusia și China vor fi adversari ai Americii, dar și Uniunea Europeană, care din partener va deveni rival economic. Fiecare dintre aceste mari puteri va avea propria sferă de influență, care va fi mai mult sau mai puțin respectată de celelalte mari puteri. Va fi o ordine mult mai puțin sigură decât ordinea liberală prezidată de Statele Unite și de aliații săi, cu o Americă întoarsă către sine, tot ceea ce putem spera este să nu ne prindă istoria în sfera greșită. //
