De același autor
Nici nu vreau să mă gândesc că mâine seară nu vom avea un prim ministru numit, o schiţă de echipă guvernamentală şi un proiect de buget de depus în Parlament. Refuz să cred în teoria prin care actorii politici importanţi din România vor juca sadica “horă a bucuriei” lângă un corp anemic, aşa cum încă se arată a fi economia românească. Înclin să cred că încă mai există decenţă, responsabilitate şi inteligenţă în planul politic, acolo unde zgomotul provocat de mişcări neaşteptate ne costă foarte mult, atât economic cât şi social.
Nu aş vedea motive pertinente de bucurie exagerată pentru câştigătorii alegerilor de azi, indiferent cine ar fi aceştia. Vor conduce guvernul în 3 ani dificili. Perioada 2013-2015 va fi grea din punctul de vedere al menţinelor echilibrelor macroeconomice şi sociale. Efectul de contagiune determinat de revenirea recesiunii în zona euro, menţinerea la un nivel de alarmă a incertitudinilor pe pieţele financiare dar şi problemele interne legate de deficitele ridicate de asigurări sociale, plata despăgubirilor de orice tip scadente în 2013, lipsa spaţiului fiscal pentru stimularea sectorului privat şi revenirea graduală a dinamicii pozitive a ocupării sunt semnale de alarmă demne de luat în seamă. Dacă mai punem aici necesitatea continuării ajustării fiscale cu transfer pe partea ei calitativă – plan de raţionalizare severă a cheltuielilor publice, restructurarea companiilor de stat şi accelerarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate avem un tablou, chiar dacă incomplet, a ceea ce îi aşteaptă pe viitorii guvernanţi.
În prezent, România se află într-o zonă de stabilitate macroeconomică rezonabilă. Indicatorii de semnal ne arată că stăm mai bine decât multe ţări din “clusterul” nostru şi chiar din Zona Euro. România este securizată, respectand toate tintele convenite cu FMI si CE, consolidand bufferul din Trezorerie la 4 luni de acoperire a cheltuielilor curente.
Increderea investitorilor interni si externi se vede in reducerea randamentelor la emisiunile interne si externe de obligatiuni. România îşi va respecta ţinta principală a acordului preventiv – reducerea deficitului bugetar efectiv de la 4,1% din PIB în 2011 la 2,2% din PIB în 2013. Deficitul bugetar structural se va reduce aproape la jumatate de la 3,2% din PIB in 2011 la 1,8% din PIB estimat pentru 2012. Ca urmare a eforturilor de ajustare făcute de toate guvernele post criză, nevoia de finantare bruta a României va scădea de la 12,3% din PIB în 2012 la 11,4% din PIB în 2013. Ungaria va avea în 2013 o nevoie de finantare brută de 20,5% din PIB iar Polonia 9,9% din PIB (Raportul IMF Romania Selected Papers, http://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2012/cr12291.pdf, pagina 25).
Riscul de default (intrare in incapacitate de plata) al României a scăzut de la 26,2% în trimestrul 3 2011 la 20,5% în trim3 2012 (analiza Credit Market Analysis, parte a S&P, CMA Global Sovereign Credit Risk Report www.cmavision.com). Calculul dupa metodologia CMA arata ca in prezent riscul de default a scazut la 14%. Romania este mai putin riscanta decat Portugalia, Spania, Italia, Irlanda, Slovenia şi Ungaria. Prima de risc pe care o practică asigurătorii pentru titlurile emise de statul român (CDS) a ajuns în jurul a 200 puncte de bază, respectiv 2,15% comparativ cu 337,5 puncte de bază, adică 3,37% în Q1 2012, ceea ce reprezintă o reducere cu peste o treime în această perioadă.
Nu în ultimul rând, în prezent, soldul buffer-ului din Trezorerie este de 4,8 mld. euro acoperind perioada minim prevăzută pentru finanţarea deficitului bugetar şi a datoriei. În plus România mai dispune de un buffer suplimentar – este vorba despre linia de credit de 3,2 mld. euro, sumă la care se poate apela doar în condiţii de turbulenţe majore pe pieţele internaţionale de capital.
Aceasta este fotografia actuală. În condiţiile în care criza politică va apărea şi se va manifesta o perioadă mare de timp – incertitudinea politică ca factor de influenţă temporar, tranzitoriu asupra economiei se va transforma în factor permanent, recurent şi va începe să genereze costuri. Un scenariu în care am putea regăsi: imposibilitatea de rostogolire a datoriei pe termen scurt ca urmare a creşterii ratei dobânzii pe pieţele externe; ratarea procesului de ajustare fiscală prin neândeplinirea ţintelor convenite cu creditorii internaţionali, creşterea CDS urilor şi a riscului de ţară, mărirea costului refinanţării datoriei publice scadente şi a deficitului bugetar. Nu doar creditorii externi, dar şi băncile autohtone vor împrumuta Guvernul mult mai scump. Moneda naţională poate avea perioade de depreciere bruscă. Volatilitatea cursului de schimb va creşte, ceea ce poate genera pierderi pentru agenţii economici. Deprecierea monedei va mări la rândul său costul finanţării externe a datoriei publice; în plus contribuie automat la majorarea acesteia, în condiţiile în care 50% din aceasta este în valută. Deprecierea monedei poate mări ponderea creditelor neperformante dincolo de pragul psihologic de 20%, ceea ce se va repercuta asupra procesului de creditare şi va avea impact negativ asupra creşterii economice. Relansarea economiei româneşti va avea loc cu un decalaj semnificativ faţă de anticipările formate.
Nu aş dori să mai trăim în România încă un scenariu negru. Un nivel ridicat al zgomotului politic ar putea conduce pe termen scurt – anul viitor – la o creştere economică mai redusă, la o depreciere de peste 5% faţă de euro şi la o creştere a ratei de dobândă la care ne finanţăm. Costurile vor apărea imediat. Plus 0,05% din PIB în 2013 din cauza deprecierii potenţiale a cursului cu 5%, circa 0,3% din PIB impact asupra gradului de îndatorare determinat de o creştere economică mai mică cu 1 punct procentual faţă de estimarea din proiecţia de buget şi 0,25% din PIB costuri suplimentare apărute prin eventuala mărire (cu 2 puncte procentuale) a dobânzilor legate de nevoia de finanţare brută a României în 2013 – aproximativ 16 mld euro.
Deci s-ar putea ajunge la costuri agregate de circa 0,60% din PIB în 2013. Adică 864 milioane euro costuri provocate de criza politică, pentru 2013, adică 2,4 milioane euro pe zi.
Fiecare dintre noi va plăti din buzunar, în medie, în 2013 circa 40 euro pentru eventualele decizii iraţionale ale decidenţilor politici.
Cer raţionalitate în fundamentarea şi implementarea deciziei politice. Cer decenţă şi responsabilitate Preşedintelui Traian Băsescu, premierului Victor Ponta, copreşedintelui USL Crin Antonescu şi preşedintelui ARD Vasile Blaga. Cer prea mult?
Şi o recomandare de lectură pentru a vedea canalul de transmisie al zgomotului politic/al informaţiilor negative asupra anticipărilor agenţilor economici şi mai departe asupra economiei. este vorba despre cercetarea lui Blanchard, Huillier şi Lorenzoni (2009) – News, noise and fluctuations: an empirical exploration, disponibilă la NBER Working Papers, http://www.nber.org/papers/w15015.pdf?new_window=1
.jpeg)
