De același autor
Întrebarea momentului este cine va prelua șefia PSD după ce Ponta va fi evacuat scena în mod oficial. O întrebare care poate fi reformulată și astfel: are Liviu Dragnea vreo șansă să-i strice jocul lui Gabriel Oprea?
Chiar dacă în ultimul editorial scriam că nu m-ar mira dacă Dragnea ar „ceda bocetelor colegilor care îl imploră să fie salvați de la pieire și va încerca să își pună propriul Pinocchio la cârma partidului...“, răspunsul cel mai probabil este: nu și nici măcar nu va încerca.
Deși renunțase recent la orice funcție oficială în partid, după ce Ponta a fost pus sub acuzare Dragnea a început în forță campania de preluare a șefiei PSD. A declarat că este fan al „instituției demisiei“ – o recomandare străvezie pentru Ponta de a-i urma gestul făcut după aflarea sentinței și de a demisiona.
Au urmat vizita intempestivă la spitalul din Turcia, dar mai ales afirmația făcută la întoarcere că, dacă Ponta nu va reveni duminică seara în țară, se va duce din nou la el. După care a dat o replică la amenințarea lui Gabriel Oprea că va lăsa PSD în ofsaid dacă va mai încerca să modifice Codul Penal: PSD nu poate fi șantajat.
Sâmbătă, Dragnea (reinventat sub titulatura de „coordonator politic al PSD“) a glăsuit din nou: partidul său vrea să continue guvernarea, dar nu în orice condiţii, iar dacă UNPR va vota pentru numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de Informaţii Externe, „atunci probabil că se va intra într-o altă etapă de colaborare“.
Contrar imaginii combative pe care o proiectează, Dragnea se luptă cu o sabie de carton. Pentru că nu își face iluzii că va deveni șeful partidului. Tactica sa este un banal joc de glezne, cu scopul de a-și mai păstra o brumă de credibilitate în ochii baronimii pesediste care a crezut până de curând că el este „Salvatorul“.
De ce s-ar mulțumi cu așa de puțin, în condițiile în care pare să fi rămas singurul capabil să strunească gigantica mașinărie de aspirat voturi și bani publici? Pentru că, dintre cei trei mari jucători care s-ar putea lupta pentru preluarea conducerii PSD, Oprea, Iliescu și Dragnea, ultimul are cele mai mari șanse nu doar să eșueze, ci să-și rupă definitiv și gâtul.
Riscul este maxim dacă își ignoră instinctul de conservare și se va implica serios în confruntare. Dragnea știe mai bine decât oricine câte mii de schelete are în colecția sa de dulapuri. Și că majoritatea sunt mai letale decât dosarul „Referendumul“, în care a primit o condamnare cu suspendare.
Iar docilitatea cu care și-a acceptat sentința și mai ales viteza cu care a demisionat din Guvern și din funcția de președinte executiv al PSD, acum o lună, sunt semne elocvente că nu subestimează seriozitatea avertismentului primit.
Altfel nu s-ar explica de ce și Dragnea s-a dezumflat la fel de spectaculos precum Crin Antonescu, într-un timp la fel de scurt. Din cei doi mari stâlpi ai USL de acum trei ani au mai rămas doar niște forme incerte. Două păpuși gonflabile stridente, reduse la esență cu ajutorul unui ac.
În ciuda aparențelor, însă, Dragnea nu este la fel de primitiv precum tovarășii săi de la conducerea județelor roșii din sud. Și nici la fel de prost. Modul în care s-au terminat toate războaiele pe care le-a dus de la eșecul referendumului din 2012 încoace este prea evident ca să nu vadă în el o predicție și asupra șanselor de a reuși să preia conducerea PSD. Eșec pe toată linia.
O scurtă recapitulare: Dragnea a ratat încercarea de a-și crea o armată proprie de super-baroni, o dată cu acel proiect al regionalizării care ar fi trebuit să suprapună un nou strat de mafioți locali peste cel deja existent. A ratat și organizarea referendumului pentru adoptarea unei noi Constituții care ar fi urmat să dea puteri sporite Parlamentului – adică unei majorități politice impuse exact de acei baroni locali ajunși acum pe mâna DNA.
A ratat și postul de vicepremier, într-o competiție în care tot Oprea a câștigat și a rămas singurul vicepremier. Iar în final a ratat și încercarea de a scăpa de o condamnare în dosarul „Referendumul“, deși din noiembrie încoace a făcut tot ce ține de el ca, public, să arate că a înțeles mesajul necesității reformării clasei politice. Și când părea mai pregătit ca oricând să curețe PSD-ul de corupți și să-l modernizeze, justiția și-a spus cuvântul, iar el a trebuit să renunțe la funcțiile din guvern și partid.
Două detalii referitoare de teoria lui Dragnea că PSD nu este șantajabil. În decembrie 2014, când a pierdut postul de vicepremier, Dragnea a înghițit noua organigramă doar după ce, coincidență!, pe blogul lui Robert Turcescu a apărut o dezvăluire senzațională:
„Potrivit actelor de la DNA, anchetatorii susţin că omul de afaceri Ioan Niculae ar fi apelat la vicepremierul Liviu Dragnea astfel încât să intervină pe lângă procurorul-şef DIICOT Alina Bica pentru a soluţiona favorabil un dosar al său, mai exact să încerce să tergiverseze soluţionarea acestui dosar până când urma să se aprobe legea prescripţiei.
Mai mult, anchetatorii susţin că, în schimbul acestui serviciu, Bica ar fi primit 3,5 milioane de euro pe care Niculae i le-ar fi oferit totodată cu promisiunea că va interveni pe lângă Dragnea astfel încât să o sprijine pe Alina Bica să ajungă de la şefia DIICOT direct la conducerea Parchetului General.“
Al doilea amănunt: replica lui Dragnea la amenințarea liderului UNPR privind modificările la Codul Penal este un pic mai nuanțată decât a ales să o prezinte presa. „Nu este uşor să-i ceri unui partid ca PSD sau să aibă impresia PSD că e un partid care poate fi şantajat.“
Asta a fost, cuvânt cu cuvânt, declarația lui Dragnea. Iar ea nu spune că PSD nu este șantajabil, ci doar că nu trebuie să dai impresia PSD că este șantajat. Mai pe scurt: Oprea, fă-o și tu mai discret!
Cât de șantajabil este PSD și cât de bine răspunde acest partid la șantaj ne-a arătat în ultimii ani, cu supramăsură, chiar Liviu Dragnea. Ce-a fost și ce-a ajuns! Un urs de circ, cu o ditamai averea lăsată intactă (deocamdată?) și cu un ditamai belciugul în nas, care dansează după cum îi cântă „interesul național“!
Și dansează bine. Despre Ponta nu spune nimic rău, doar îl imploră o dată la două zile să se întoarcă mai repede acasă – „partidul are nevoie de tine“. Iar despre Gabriel Oprea, nici atât! După ce sâmbătă a bombănit ceva cu „altă etapă de colaborare“, luni și-a înghițit din nou limba și a recunoscut că vor accepta și trădarea UNPR de la votul pentru numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la șefia SIE. Totul în numele speranței din ce în ce mai slabe că vor reuși să rămână la guvernare.
„Eu am înțeles că în ceea ce privește voturile pentru guvernare suntem în coaliție, iar în celelalte chestiuni fiecare poate să voteze cum dorește. Suntem în situația aceasta, PSD-ul nu are niciun fel de altă variantă. Nu place nimănui această situație, dar sper că o s-o depășim. O să discutăm după ce se întoarce Victor Ponta și o să reglăm lucrurile. Eu am încredere în Gabriel Oprea. Gabriel Oprea ne-a dat asigurări că rămâne în continuare partener corect la guvernare.“
Asigurările date atât de Dragnea, cât și de Ponta că nu există nici o fractură în relația lor cu Oprea în privința guvernării nu fac nici cât o ceapă degerată. Pentru că votul de marți ar putea să marcheze oficial începutul sfârșitului pentru PSD. Iar Dragnea și toți ceilalți care mimează sau mai cred sincer în viitorul partidului urmaș al PCR nu vor avea altceva de făcut decât să vândă fierul vechi și să se asigure ca schijele rezultate în urma imploziei să nu mai producă vreodată victime și pagube.
Scenariul cel mai plauzibil? Dacă noua majoritate PNL + UNPR + alții va reuși marți o nouă victorie împotriva PSD + PLR + PC, prin impunerea lui Ungureanu în fruntea SIE, divorțul PSD de UNPR va fi inevitabil, iar scandalul intern din PSD va fi devastator. Mârâielile baronilor împotriva lui Oprea se vor transforma rapid în urlete de furie, iar atacurile aripii Iliescu (Șerban Nicolae) împotriva pesediștilor care îl sprijină pe liderul UNPR (Valeriu Zgonea) se vor revărsa și în spațiul public.
Ar putea fi un moment perfect ca Oprea să declare ofuscat că se simte dezlegat de partenerii săi ingrați din PSD. Un moment perfect și pentru pesediștii care îl susțin să i se alăture cu un pluton consistent de parlamentari. Un moment perfect și pentru Dragnea să amplifice haosul din PSD, în numele intereselor baronimii.
Mâine ar putea fi marțea neagră a PSD-ului. Coincidență sau nu, Ungureanu ar putea fi nu doar cel ce a adus PSD-ul la putere, în 2012, dar și cel care acum îl bagă în opoziție. Și poate chiar cel ce dă startul destructurării sale.
