De același autor
Adalbert Klein realizeaza o fotografie clara a caderii Romaniei in abis si explica in mod concis cauzele profunde ale defragmentarii statului. Ele, cauzele raului, se intind in sistemul feudal comunist perpetuat dupa 89. N-ar mai fi de adaugat mare lucru, in afara de cateva tuse. Romania regreseaza accelerat in toate planurile: politic, economic, institutional, cultural. Klein vorbeste despre un proces ratat de convergenta la UE. Mai adecvata pare utilizarea termenului de sinucidere planificata, prin decuplarea brutala de pe orbita occidentala.
Repetati de cateva ori pentru a intelege: de ce, de ce, de ce? De ce Romania nu pare sa mai gaseasca vointa si resurse interne in a tine pasul modernizarii? Ce ne mana cu atata forta inapoi? Ce energii morbide ne sufoca devenirea? A rezuma totul la blestemul trecutului inseamna a fugi ingroziti de oglinda prezentului. Priviti-o cu mai mult curaj! Ce vedeti in ea?
Nu cumva imaginea unei tari luata in prizonierat de incompetenta, mediocritate si coruptie? Cititi cu voce tare si detasare numele candidatilor propusi de toate partidele. Nu aveti sentimentul, daca e sa nu va mintiti o clipa, ca nu mai puteti face distinctie intre buni si rai? Nu vi se pare ca dispretul fata de alegatori n-a fost niciodata mai mare? Rotiti oglinda in jur. De ce mai asteptati ca o tara care produce retele intregi de coruptie (vamesi, nasi, politisti, bancheri, oameni de afaceri, judecatori) sa nasca altfel de conducatori?
Priviti-va apoi voi insiva in oglinda! Nu aveti sentimentul ca ati obosit luptand cu morile de vant, ca normalitatea voastra a devenit suspecta intr-un uragan de nebunie? Cati dintre voi n-au trait cosmarul ca totul se va fi terminat dupa 9 decembrie? Veti spune, poate, ca e prea multa emotie si prea putina ratiune in evaluarea prezentului. Recititi cu rabdare inventarul rece si foarte concret al vestilor proaste realizat de Klein. Dupa care va puteti intreba daca merita sa mai visati la miracole.
Stiu ca mai sunt cativa, foarte putini, dispusi sa nu faca nici un pas inapoi. Ce-i motiveaza pe ei sa refuze inregimentarea in corul sinistru al distrugerii? Singurul motiv de speranta este un mic adevar invatat din legile naturii, perfect valabil in societate. Oricarei forte i se opune o contraforta, reactia este urmata de contrareactie, uciderea unui adversar puternic inseamna nastarea altuia in loc. Speranta ca, intr-o buna zi, caderea in abis va fi oprita de trezirea din cosmar. Suficient pentru a merge, totusi, inainte.