Cine-i candidatul: Antonescu sau Ponta?

Dacă acceptăm că acum se tranşează, de fapt, soarta viitorului candidat, întrebarea logică este când se va rupe USL? Când îi vor scoate pesediştii pe liberali afară de la guvernare?

A fost o săptămână marcată de tensiuni în creştere între liderul PSD, Victor Ponta, şi liderul PNL, Crin Antonescu, generate de proiectul minier Roşia Montană. Tensiunea socială a crescut şi ea: în cea de-a 15-a zi de proteste, în Capitală au ieşit, duminică, 15 septembrie, peste 10.000 de oameni, fiind con­si­de­ra­tă cea mai importantă ma­nifestaţie din ultimii ani. Pentru numeroşi cetăţeni, Roşia Montană este doar un pretext pentru a-şi ex­pri­ma nemulţumirea faţă de po­liticieni în bloc. Frus­trări acumulate în ani de guvernări corupte şi ineficiente erup în aceste zile într-o miş­care de contestare a întregului sistem: par­tide, capitalism, corporatism etc. Pentru po­liticieni, Roşia Montană a devenit cu totul altceva: piatra de încercare a actualei guvernări.

Greu de crezut că USL va supravieţui aces­tei crize. Ponta şi PSD se declară sus­ţi­nă­tori ai proiectului, în timp ce Antonescu şi PNL se proclamă adversari. Aceste po­zi­ţii devin tot mai clare în ciuda jocului du­blu practicat de ambele tabere, în spe­ran­ţa zăpăcirii protestatarilor. Iniţial, Ponta nu şi-a asumat integral proiectul, afir­mând că-l susţine în calitate de premier, dar că va vota împotrivă ca deputat. An­tonescu a taxat drept ridicolă poziţia co­legului său de alianţă, deşi se află, la rân­du-i, într-o situaţie cel puţin la fel de bi­zară: contestă proiectul minier, dar mi­niş­trii săi l-au votat în guvern şi-l susţin cu în­verşunare în mai toate dezbaterile pu­blice. Ca să nu mai amintim o altă poziţie, cel puţin la fel de ridicolă ca dedublarea premier-deputat: Antonescu s-a procla­mat liderul opoziţiei, deşi împarte puterea cu PSD de mai bine de un an. Pe scurt, şi unii, şi alţii au trecut linia roşie în ceea ce pare a fi ceva mai mult decât un simplu joc de imagine.

Se joacă, de fapt, viitorul candidat la pre­zi­denţiale din 2014. Că s-a ajuns în acest punct o admite destul de clar însuşi Crin Antonescu, singurul candidat oficial al USL: „Tot PSD-ul trebuie să înţeleagă un lucru, şi anume că primul ministru, pesedist, şi PSD-ul duc o viaţă bună cu aliatul lor PNL şi Antonescu, nu pen­tru că ne-ar tremura chi­loţeii, că nu o să mă mai susţină la prezidenţiale, ci pentru că acest guvern trebuie să reu­şească şi pentru că trebuie să-şi respecte cuvântul faţă de români. Dacă pot în­ţe­lege asta, va fi bine, dacă nu, nu mă vor susţine la prezidenţiale, multă sănătate şi mulţumim pentru colaborare!“ (An­te­na 3, vineri 13, septembrie).

Există însă vreun pericol ca PSD să susţină alt candidat? În urmă cu două săptămâni, site-ul pesurse.ro publica informaţia că baronii PSD îl presează pe Victor Ponta să candideze la alegerile din 2014, dar că aces­ta le-ar fi spus că nu e interesat. „Ba­ro­nii au avertizat conducerea PSD că ei nu se vor mobiliza pentru a-l susţine pe Crin Antonescu în campania pentru ale­gerile prezidenţiale în 2014 şi au atras atenţia la faptul că PNL, odată ce va avea preşedintele României, va dori să aibă în scurt timp şi funcţia de premier. Victor Ponta a mulţumit pentru pro­pu­nere, dar a amintit că candidatul USL la prezidenţiale, conform Protocolului USL, este liderul PNL şi că nu este interesat de această funcţie“, se arată în articolul publicat pe site-ul pesurse.ro.

Victor Ponta însuşi pare să investească ma­siv în imaginea viitorului candidat. Începe să-şi asume ceva mai curajos proiectul, se deplasează la Roşia Montană, jucând des­tul de artificial rolul de salvator al mi­ne­rilor închişi de cinci zile în subteran. Ti­tlu­rile din presă, apărute în timpul inun­da­ţiilor, îl prezintă ca pe un politician aflat în plină campanie electorală: Ponta ins­pectează zonele sinistrate, vorbeşte cu oamenii şi se interesează dacă au primit ajutoare (Mediafax, 13 septembrie).

Apoi, presa vorbeşte tot mai insistent de o vizită oficială pe care premierul Victor Ponta s-ar pregăti să o facă în această toamnă în Statele Unite. O vizită oficială la Washington ar avea - în imaginarul po­litic românesc cel puţin - semnificaţia unei binecuvântări în perspectiva unei even­tu­ale candidaturi la funcţia supremă în stat. Crin Antonescu a exploatat şi el mi­tul „can­didatului agreat“ în această vară, când s-a deplasat în Statele Unite, într-o vizită des­pre care nu se ştiu prea multe detalii.

PSD ar fi avut alternativa Sorin Oprescu, însă şansele acestuia s-au diminuat dra­ma­tic în urma scandalului generat de moar­tea unui copil de patru ani sfâşiat de mai­danezi într-un parc din Bucureşti. Au ieşit la suprafaţă prea multe nereguli pentru ca primarul Capitalei să mai poată spera la o candidatură. Reacţia tardivă, incoerentă şi laşă a primarului Oprescu şi poza lui Ionuţ îi vor urmări mult timp de acum încolo ca­riera politică.

Dacă acceptăm că acum se tranşează, de fapt, soarta viitorului candidat, întrebarea logică este când se va rupe USL? Când îi vor scoate pesediştii pe liberali afară de la guvernare? Comisia specială, înfiinţată pen­tru a dezbate în parlament proiectul Ro­şia Montană, amână puţin răspunsul la aceas­tă întrebare, dar lui Victor Ponta nu-i ră­mâne prea mult timp la dispoziţie. Vor ur­ma dezbateri în parlament, unde e de aş­teptat ca falia căscată între PSD şi PNL pe tema Roşia Montană să se adâncească.

Apoi, e de aşteptat ca Victor Ponta să pro­fite de imaginea relativ bună de care încă se bucură, comparativ cu Antonescu, aflat în cădere liberă. Un sondaj realizat de So­ciopol indică un PSD aflat încă pe val, cu 40% susţinere publică, în timp ce liberalii sunt la jumătate, cu 19%, iar PDL cu 15%. Aceste cifre nu vor rămâne însa aşa: pro­testele din stradă, conflictele de la vârful puterii, facturile la energie vor eroda ra­pid încrederea publicului în USL, astfel că Victor Ponta se vede obligat să acţioneze cât mai repede.

Ar mai fi un scenariu de luat în calcul: to­tul e o butaforie atent orchestrată de USL pentru a se asigura că Antonescu va ajun­ge la Cotroceni, pentru a nu lăsa nici cea mai mică şansă celui de-al treilea ad­ver­sar, care o fi el. Numai că PNL, odată scos de la guvernare, îl va sacrifica rapid pe An­tonescu şi atunci tot scenariul de mai sus pică. //