De același autor
Anuntul recent facut de MRU relativ la crearea unei noi organizatii publice precum si prezenta sa publica tot mai intensa, au generat, asa cum era de asteptat, o serie de reactii. In buna masura aceste reactii nu au un continut analitic substantial. Sunt pur si simplu expresii ale unor sentimente. In cazul unora, de speranta si entuziasm. In cazul altora, de panica instinctiva. Dincolo de toate acestea insa se poate observa ca, in mod implicit, in majoritatea discutiilor si luarilor de pozitie, se contureaza trei neintelegeri majore, trei erori importante cu privire la MRU si pozitionarea sa pe scena vietii publice romanesti. Cele trei erori, separat sau combinate, submizeaza intelegerea corecta a situatiei curente, dar mai ales a ceea ce va urma in perioada urmatoare.
Sa le luam pe rand si sa le clarificam. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Dezbaterea publica trebuie sa continue fara balastul indus de aceste erori de perceptie si interpretare.
MRU nu e un jucator conjunctural
Cred ca este destul de clar pentru orice observator informat si atent ca MRU este intrat in acest joc pozitionandu-se pe termen lung. Miza actualelor miscari ale lui MRU nu trebuie citita in spectrul saptamanilor sau lunilor. MRU nu a intrat in arena nici pentru luna iunie, nici pentru noiembrie si nici macar pentru orizontul unui ciclu electoral sau doua. MRU e aici pentru cursa lunga.
Altfel spus, povestea din ultimele sase luni este, pe scara mare a lucrurilor, un capitol doar, un episod de etapa dintr-o serie de episoade ce se vor derula in anii si deceniile ce vin. In plus, este destul de clar ca actualele miscari ale lui MRU sunt expresia publica a unor decizii si investitii strategice facute cu ani in urma, nu o improvizatie de moment.
In lumina a tot ceea ce stim, pare destul de probabil ca orizontul de timp in care actioneaza MRU este altul decat al tipului de politician obisnuit, prins intr-o continua improvizatie, cu ochii la ceas. MRU pare sa aiba toate sansele sa devina prin vocatie, prin training si prin decizie strategica un om politic de generatie. Place sau nu, MRU va fi in peisaj si il va marca pentru urmatoarele cateva decenii.
Mai clar si direct: Multi dintre cei care topaie azi in prim-planul vietii publice vor fi morti si ingropati de mult cand MRU inca nu isi va fi spus ultimul cuvant in politica romneasca si europeana. Unii, pe cale naturala, fizic. (Sa ne amintim doar varsta d-lui Voiculescu. Sau speranta de viata a lui Ion Iliescu. Natura isi spune cuvantul). Altii, metaforic: vor fi radiati definitiv de pe scena publica la sfarsitul actualei guvernari care –daca lucrurile continua asa cum au inceput- va compromite total o intreaga cohorta politica si clientela ei. Altii… In fine, sa nu intram in amanunte aici.
In plus, demografic si cultural, Romania se schimba. Segmentul electoral afin lui MRU, grupurile sociale si profesionale relevante tipului sau de discurs si de politica, se vor consolida in anii ce vin, indiferent de guvernare. E un fenomen sociologic natural. Nu vor fi majoritare dar vor fi tot mai puternice si tot mai influente… Structura insasi a statului se schimba in intreaga lume in directie favorabila profilului politic reprezentat in Romania de MRU.
Pe scurt: Ideea este ca MRU, prin insasi natura locului pe care a ajuns sa il ocupe in sistemul politic romanesc (fie prin accident, fie deliberat), este pozitionat sa joace pe spatii largi, ca timpul este de partea sa si ca el pare sa fi inteles foarte bine asta. Prin urmare nu are niciun motiv sa se precipite doar petnru ca in actualul context agitat, lumea este agitata si cere actiune spontana si instinctiva. Asadar, a incerca sa citesti actiunile sale curente din perspectiva ingusta a agitatiei si confuziei momentului, e o eroare. Se pare ca dupa ce a facut discret si temeinc ani de zile toti pasii premergatori necesari in culise, MRU se pozitioneaza acum in spatiul public pentru o cursa de lunga durata, nu pentru un sprint.
“Initiativa Civica” nu se vrea partid politic
“Initiativa Civica” anuntata de MRU nu este si nu se vrea partid politic. Daca realizam implicatiile ideii expuse la punctul 1, intelegem ca este destul de probabil ca strategia de constructie a lui MRU nu vizeaza un joc pe spatii mici si cu miza mica. Tipul de abordare politica a lui MRU presupune construirea unei platforme institutionale, a unei baze de capital social si politic, a unei retele sociale si a unei infrastructuri intelectuale pe termen lung. Este destul de clar acum ca o buna parte din acesta baza de operare a fost deja creata pe tacute in toti acesti ani. Ceea ce vedem acum pare mai degraba aparitia treptata la suprafata a varfului icebergului.
In lumina a tot ceea ce stim despre MRU si in lumina discutiei de mai sus, este mult mai probabil ca organizatia anuntata de el sa fie gandita ca parte dintr-un portofoliu de instrumente institutionale. Este unul din cele cateva pe care orice om politic de calibru si de ambitii nationale si europene trebuie sa le aiba. MRU este un om politic de secol 21 si este greu de crezut ca nu stie ca tipul de joc pe care urmareste sa il faca presupune institutionalizare si existenta unui portofoliu formal si informal in acest sens. In alt scenariu, probabil ca acest vehicul ar fi aparut in alt moment si discutia publica i-ar fi dat alte conotatii. Dar mai devreme sau mai tarziu, acest tip de baza operationala ar fi aparut in portofoliul coordinat de MRU.
Vehicolul partinic este evident si el parte a peisajului. Dar ca observatori ai evolutiilor, nu trebuie sa incurcam lucrurile. Fiecare instrument cu rostul sau, la timpul sau.
Pe scurt, a citi in aparitia unui ONG coordonat de MRU, aparitia iminenta a unui nou partid politic este naiv. Inseamna a citi datele cu ochelari de cal, blocat in viziunea pe termen scurt si o lipsa acuta de imaginatie politica si institutionala.
Relatia lui MRU cu PDL este mult mai simpla decat pare
Daca luam in serios punctele 1 si 2 si regandim lucrurile la rece, realizam ca relatia lui MRU cu PDL este mult mai simpla decat pare. Toate speculatiile curente sunt cumva tardive. De fapt, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune ca aceasta relatie a fost clarificata si decisa deja.
Cand? In clipa in care factiunea anti-reformista a basculat catre adversar, subminand propriul guvern si devoaland astfel public pentru prima oara, fara putinta de tagada, subteranele trocului transpartinic care a tinut acest partid ani de zile intr-o stare de blocaj si retardare institutionala si strategica. In acea clipa, vechiul PDL a murit. Nimeni si nimic nu mai poate readuce lucrurile la vechea matca.
Oricat ar striga adeptii status qvo-ului, oricat de mult ar dori sa se ramana la vechea formula, nu se mai poate. Pur si simplu sistemul nu va mai putea functiona in acel fel. MRU si intiativele sale nu bulverseaza nimic. Cu sau fara MRU in peisaj, PDL are aceesi problema. Vechiul PDL a fost bulversat deja de o incapacitate dubla: Nu a putut nici sa mentina status qvo-ul – adica sa mentina echilibrul intre cele patru factiuni (reformisti radicali, reformisti pragmatici, reformisti oportunisti si anti-reformisti). Nu a putut nici sa se auto-reformeze si sa se transforme intr-un vehicul politic modern.
Faptul ca si Traian Basescu si Emil Boc au o vina -nu mica- in aceasta privinta este o alta discutie. Aceasta e deja o tema ce depaseste parametrii acestui articol.
Articolul a vrut sa spuna doar atat: trei neintelegeri majore, trei erori importante cu privire la MRU si pozitionarea sa pe scena vietii publice romanesti submineaza intelegerea corecta atat a situatiei curente, cat mai ales a ceea ce va urma in perioada urmatoare. Este preferabil ca dezbaterea publica sa continue fara distorsiunile induse de aceste erori de perceptie si interpretare.
Cat despre PDL, cu cat actualii lideri inteleg mai bine ca problema lor nu este MRU, cu atat mai bine. Cu sau fara MRU in peisaj, PDL are aceeasi problema. Cu MRU in peisaj, are insa si o solutie.
