De același autor
In 1968 a fost facuta prima poza din spatiu a globului pamantesc. Din spatiu, globul pamantesc se vede in curcubeu albastru-verde. Imagine fascinanta. Nu trebuie sa o luam insa drept un datum care va continua sa fie asa independent de ce facem noi, jos, pe pamant.
La inceput a fost bacteria
Cat timp a luat crearea unui echilibru fragil si cate coincidente fericite au contribuit la aparitia si mentinerea vietii pe, pana la proba contrarie, singura planeta care o gazduieste! Nu suntem nici prea departe sa inghetam, nici prea aproape de soare sa ne prajim, avem un satelit natural de dimensiunile necesare pentru a ne asigura stabilitate printr-o forta gravitationala adecvata, o compozitie interna a planetei vitala, dar nu o vedem decat odata cu eruptiile vulcanilor, iar elementele chimice din atmosfera sunt in proportia ideala pentru noi. Nu a fost intotdeauna asa in privinta aerului din atmosfera pamantului.
Intr-o carte de popularizare a tehnicii si stiintei, A Short History of Nearly Everything (alta nu as fi inteles-o, cred, oricum), Bill Bryson expune, printre altele, in mod accesibil, teoria dominanta privind originea vietii pe pamant. Se pare ca acum mai bine de 3,5-4miliarde de ani o bacterie a avut ideea sau mai degraba instinctul de adaptare genial de a consuma hidrogenul aflat in belsug in apa si de a elibera oxigen. La momentul respectiv, atmosfera anaerobica era saturata de sulf si alte elemente chimice pe care noi nu le-am gasi astazi propice vietii si care nu permiteau luminii sa ajunga pe suprafata Terrei. In doua miliarde de ani asociatiie de bacterii reunite in stromatoliti au ridicat nivelul oxigenului din aer cu 20%, revolutionand existenta. Au aparut si alte forme de viata iubitoare de oxigen. Au disparut in schimb vietatile neadaptate mediului din ce in ce mai imbibat de oxigen.
Exista si alte teorii ale genezei vietii pe pamant. De pilda, panspermia pretinde ca viata nu a aparut si s-a dezvoltat organic pe pamant, ci ca a fost adusa din spatiu, de extraterestri sau de meteoriti. Oricat de putin ingurgitabila e ideea, datorita conotatiilor in general neplacute atasate bacteriilor, se pare ca la inceput a fost cianobacteria din Proterozoic care a inventat fotosinteza. Iar pentru 2 miliarde de ani singura forma de viata de pe pamant au fost bacteriile.
Responsabilitate personala si decizie politica
Oamenii de stiinta trag semnale de alarma. De ce nu le asculta politicienii? Simplu: opinia publica nu ii preseaza, problema nu este o chestiune care sa intre in platformele electorale si sa aduca voturi. Opinia publica din majoritatea tarilor nu intrevede pentru moment modul in care fenomene greu perceptibile le pot afecta viata. Cand o vor face, politicienii vor trebui sa ia deciziile intelepte in privinta emisiilor de gaze. Asta, daca sunt tari democratice in care vointa cetatenilor conteaza.
Ar mai fi o cauza a inactiunii. Iminenta pericolului sau perceperea lui ca atare nu e singura problema a autismului politic, mediatic si al opiniei publice vis-à-vis de degradarea mediului. Lipsa dovezilor irefutabile a legaturii dintre calamitati naturale si efectul pe care il are poluarea submineaza atentia internationala. Natura a avut mereu hachitele sale si cicluri de frig si cald, se gandesc multi. E normal sa fie variatiuni de temperatura, acum un milion de ani era mai frig ca acum o suta de mii de ani, argumenteaza altii. Oamenii au fost mereu tentati sa spuna ca nu au mai vazut in viata lor asemenea incendii ale padurilor sau inundatii, dar statisticile vor arata totdeauna obiectiv ca acestea au loc periodic, spun altii. De ce sa ne alarmam deci acum? De ce ne alarmam, daca nu ne alarmam nici ca ceea ce intra zi de zi in organismele noastre sunt din ce in ce mai mult produsele globalizate modificate genetic. Rosii tratate cu insecticide si crescute ca Fat-Frumos intr-o zi cat altele in sapte isi croiesc tot mai lesne drum catre noi. Sunt mai ieftine, iar efectele asupra sanatatii noastre nu au fost "dovedite" fara ambiguitate ca fiind daunatoare. Ce sa mai spunem atunci de aerul respirat clipa de clipa?
Trebuie sa admitem totusi, fara sa suscitam isterii, ca avem, datorita tehnologiei, un potential fara precedent de a afecta lumea in care traim. Oamenii de stiinta ne reamintesc ca in ultimii 100 de ani temperatura a variat cu 0,5 grade, in timp ce pana la sfarsitul deceniului ar putea fi mai cald cu 6 grade, in medie, daca o sa tot aruncam dioxid de carbon in atmosfera. Anul 2005 a fost cel mai cald pentru emisfera nordica din 1880, de cand exista statistici sistematice, potrivit unui studiu publicat de Universitatea Cambridge. Ghetarii se topesc, temperatura oceanelor creste. Din 1860, marea a crescut cu o jumatate de metru. Calota polara s-a redus cu peste 1 milion de km2 de gheata in ultimii 10 ani. Altii spun ca fenomene ca El Niño si alte uragane au existat intotdeauna. Nu trebuie sa ne lasam prada deznadejdii unei viziuni apocaliptice iminente, dar nu putem fi nici iresponsabili sau pretinde ca nimic nu se intampla.
Planeta mea, problema noastra (sau invers?)
In relatiile internationale totul se gandeste in termeni de interes national, cateodata regional si foarte rar global (cate tratate si acorduri au fost semnate si respectate de toate tarile lumii?). Umanitatea are mai mult o valenta filosofica simbolica decat practica. Totusi, unul dintre putinele subiecte care ne poate impinge spre a gandi si actiona solidar, in virtutea umanitatii de deasupra noastra si a imperativului moral din fiecare dintre noi, este mediul inconjurator. Daca argumentele invocate nu functioneaza, macar instinctul utilitarist ar trebui sa ne reaminteasca deloc subtil ca mediul ne conditioneaza existenta.
Premisele nu sunt insa bune acum. Ecologia pare sa nu prinda radacini solide in tarile in curs de dezvoltare. Nu e de mirare ca partide ecologiste au fiintat in Romania postcomunista doar ca sa se ocupe o nisa de identitate politica cu potentiale posibilitati de afiliere internationala, dar se stinge din lipsa de apetit national. De fapt, nici in America preocuparile ecologiste nu sunt asa de pregnante, asa cum atesta refuzul general al superputerii mondiale sa fie "prinsa" in tratate internationale. In tari cu o etica a responsabilitatii si o populatie satisfacuta de un nivel de viata ridicat, partidele ecologiste joaca roluri importante. In Germania, in Peninsula Scandinava si alte tari europene, "verzii" au influenta. Dar nu si in SUA, cel mai mare poluator al lumii, care ofera un exemplu negativ de reticenta a unei tari dezvoltate si nu adopta la nivel federal masuri de protectie a mediului, sabotand Protocolul de la Kyoto, al carui obiectiv este de a reduce emisiile de gaze ale tarilor industrializate cu 5% sub nivelul anului 1990, pana in 2012.
Grija pentru o viata curata pare sa fie, in genere, dar nu totdeauna, cum ne aminteste SUA, proportionala cu nivelul de bunastare. Nici Japonia sau Australia nu par inclinate sa faca pasi ecologici care le-ar afecta economia si ar avantaja competitia si rivalitatea cu tarile in curs de dezvoltare precum China sau India, care sunt exceptate pentru moment de prevederile Protocolului de la Kyoto. Numai ca pentru ajunge la un nivel de dezvoltare ridicat e nevoie de dezvoltare. Iar aceasta a venit, de regula, cu pretul sporirii productiei si rentabilitatii prin nesocotirea ecologiei. De aceea, multe tari in curs de dezvoltare acuza ca e o ipocrizie sa le ceri sa isi infraneze avantul economic prin costisitoare tehnologii de control si limitare a poluarii, cand problema a fost creata de tarile dezvoltate, nu de ele. China si India sunt foarte putin probabil incercate de tentatia de a gandi ecologic cand reactioneaza si isi planifica politic si tactic ascensiunea. Astfel, solidaritatea internationala pentru o problema care ne afecteaza in egala masura este subminata de calcule strategice si geopolitice.
Uniunea Europena ne-a impus criterii clare in privinta filtrelor care sa controleze poluarea. Copsa Mica, langa care mi-am petrecut cu fratele meu vacante de neuitat, s-a inchis. Nimeni nu regreta negrul de fum, multi regreta locurile de munca. Tarile arabe sau cele din Asia, Africa sau America Latina pot fi greu convinse ca trebuie sa fie respectuoase fata de mediu, dupa ce tarile puternic industrializate au atins acest statut tocmai poluand, dupa care si-au putut permite luxul ecologiei. Si atunci, sa nu ne miram ca nici in Romania ecologismul nu pare sa fie o preocupare nationala, cand avem probleme de vietuire decenta, iar atentia pentru mediu vine pe calea conditionarilor si presiunilor exogene.
Iluzia sacului fara fund
Filosofii si inteleptii presocratici erau preocupati de univers, de cauza primara si de originea tuturor lucrurilor, de lumea de dincolo mai curand, decat de om si de lumea in care traim. Platon ne spune ca Tales din Milet obisnuia sa cerceteze cu insistenta stelele cautand raspunsuri la intrebari transcendente, deseori uitand ca paseste pe pamant. O data, absorbit de indeletnicirea sa inalta, a cazut intr-o groapa, atragandu-si ironia unei slujitoare trace care i-ar fi spus ca a vrut sa vada asa de mult ce e pe cer incat nu a bagat de seama ce e in fata picioarelor sale.
Inca ne descoperim istoria genetica, inca descoperim pe pamant si in apa vietati de care nu aveam habar, dar postam sateliti in spatiu si visam sa colonizam alte planete. Ar trebui prima data sa avem grija de planeta care ne-a fost livrata fara cost. Dar pe care trebuie sa o mentinem cu pretul autocontrolului si respectului naturii. Sa realizam mai intai ca vietuirea este un serviciu contra cost. Creditorul este mama natura, care, oricat de generoasa pentru o banca nonprofit, nu poate sa furnizeze la nesfarsit un produs perisabil, daca beneficiarii nu isi achita pretul ecologic. Din pacate, acesta este singurul limbaj pe care il intelegem: logica mercantila, in care totul are un pret. Trebuie sa platim pentru filtre antipoluare in fabrici si masini. Trebuie sa controlam emisiile de gaze. Si trebuie sa o facem toti, daca vrem sa ne pastram planeta verde.
Daca nu, paleontologi ai unei noi lumi ne vor descoperi asemenea fosilelor de dinozauri extinsi acum 65 de milioane de ani sau alte fiinte care au dominat lumea inainte, dar nu au avut abilitatea sa se adapteze sau nu au facut fata schimbarilor climatice naturale. Primii oameni se crede ca au aparut acum 7 milioane de ani. La urma urmei, 99,99% dintre speciile care au existat vreodata pe pamant au disparut ca urmare a unor cauze prea putin cunoscute, dar se pare incluzand schimbari ale nivelului marilor, incalziri sau raciri ale atmosferei, epidemii, eruptii vulcanice, ciocniri cu meteoriti sau comete, eruptii solare. Recent, si datorita exterminarii lor de catre oameni. In istoria Terrei nu am fi printre primii, deci, care am pieri de pe suprafata pamantului. Am putea fi singurii care ne-am produs singuri aneantizarea, facand exact opusul a ceea ce facea bacteria cea simpla.
Totusi, nu suntem sortiti neaparat unui deznodamant de tragedie greaca. Se imagineaza tehnologii alternative de generare a energiei. Benzina va putea fi probabil inlocuita de apa sau simplul ulei de gatit reciclat pe post de carburant nepoluant. Producatorii de petrol vor fi afectati, cei de masini deopotriva, iar proprietarii de benzinarii vor fi debusolati. Toti vor trebui sa se adapteze insa. Totusi Cernobilul ne aminteste ca centralele nucleare ce se construiesc pentru economiile perpetuu flamande de energie nu sunt o solutie fara riscuri. Pentru oricare din aceste optiuni de turnura este nevoie insa de decizii politice. Si, in primul rand, de vointa politica. Dar si de reactie civica.
Destin: instinct de bacterie sau "rationalitate" umana
Romanii credeau in puterea ocrotitoare a naturii ( vis conservatrix naturae). Si noi ne aveam ca fratii cu codrul. Dar acum trebuie sa constientizam ca e randul nostru sa ne folosim forta pentru a ocroti natura. Ca nu trebuie sa asteptam doar de la natura, ci sa ii si dam.
Pentru moment, se pare ca ceea ce acum miliarde de ani un organism primitiv a inceput si alte milioane de ani au fost necesari pentru a implini, o forma de viata sofisticata si care se considera rationala este pe cale sa incheie. In mod ironic, o bacterie mai simpla si mai ignoranta decat amoeba unicelulara a creat conditiile vietii pe pamant prin eliberarea de oxigen, un om capabil sa zboare pe Luna poate crea conditiile incetarii vietii prin eliberarea de prea mult dioxid de carbon in atmosfera. Si asta tocmai pentru ca suntem o civilizatie sofisticata.
Atata timp cat lucrurile erau simple, problema supravietuirii omului nu se punea cu atata acuitate. Omul primitiv a supravietuit unor predatori aparent mai inzestrati natural si epocilor glaciare. Increderea in inzestrarile noastre si in inventivitatea umana care va gasi finalmente o solutie ca sa putem polua in voie si sa nu fim afectati trebuie sa fie zguduita de realitatea ca de decenii se cauta leac cancerului, SIDA, iar acum gripei aviare si nu am gasit remedii. Tehnologia si inteligenta umana au limite, chiar daca telefonul nostru mobil va putea peste doi ani sa fie si televizor, si computer, si karaoke, si sa intre si lejer in buzunarul blugilor.
