De același autor
Actuala operaţiune militară israeliană numită Protective Edge, începută la 8 iulie a.c., este a treia misiune întreprinsă în ultimii şase ani de forţele israeliene, în Fâşia Gaza, împotriva Hamas. O interesantă – deşi vădit subiectivă, în favoarea părţii palestiniene – prezentare cronologică a conflictelor recente legate de Fâşia Gaza poate fi găsită pe site-ul Aljazeera. Conform acestei surse deschise, după retragerea israeliană din Gaza, în 2005 (decizie a premierului Sharon, care a condus inclusiv la relocarea a 8.500 colonişti), conflictul dintre Israel şi radicalii palestinieni a continuat să producă victime de ambele părţi. Începând cu 2007, Hamas deţine practic întreaga putere în Gaza. În 2008, la 27 decembrie, Israelul a lansat operaţiunea Cast Lead, constând iniţial din atacuri aeriene urmate, începând din 3 ianuarie 2009, de un asalt terestru. Forţele israeliene au adoptat, la 18 ianuarie 2009, un armistiţiu unilateral. Conform estimărilor publicate de Aljazeera, criza din 2008-2009 s-a soldat cu moartea a 13 israelieni (dintre care 10 militari) şi a unui număr de 1.391 palestinieni. În noiembrie 2012, după ce o lovitură aeriană de mare precizie întreprinsă de aviaţia de luptă israeliană l-a ucis pe Ahmed Jabari, cel mai important şef militar din Fâşia Gaza al organizaţiei Hamas, radicalii palestinieni au replicat lansând rachete contra oraşelor israeliene. Drept răspuns, Israelul a lansat o operaţiune militară cu durata de opt zile, numită Pillar of Defense. Şase israelieni (dintre care patru civili) şi 171 palestinieni au fost ucişi atunci. Palestinienii au lansat în acele zile în jur de 1.500 de rachete, iar israelienii au replicat cu 1.500 de lovituri aeriene, şapte atacuri ale forţelor navale şi câteva sute de obuze. La începutul lui iulie a.c., ritmul în care Hamas lansează rachete contra localităţilor din Israel a crescut masiv şi brusc, ceea ce a dus la operaţiunea Protective Edge. După câteva zile de atacuri aeriene, Israelul – care a mobilizat în jur de 40.000 de rezervişti – a declanşat şi o puternică ofensivă terestră împotriva Hamas, încercând să distrugă cât mai multe tuneluri, centre de comandă şi observare, rachete, depozite de muniţii, precum şi zonele şi dotările folosite de Hamas, în Fâşia Gaza, pentru a lansa atacuri contra teritoriului şi cetăţenilor Israelului.
Misiune costisitoare pentru israelieni
Până la 29 iulie a.c., unităţile militare israeliene care participă în mod direct la luptele din Fâşia Gaza au pierdut, în total, un număr de 53 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri ucişi în luptă, precum şi un număr semnificativ de răniţi, relatează BBC, Reuters, CCN şi Jerusalem Post. Cifra în cauză este de de peste două ori şi jumătate mai mare decât totalul pierderilor israeliene din cele două misiuni anterioare. 10 dintre cei ucişi – deci aproximativ 20 % din totalul pierderilor umane irecuperabile – au căzut în luptă într-o singură zi, respectiv luni, 28 iulie a.c. (zi care se profilează astfel drept fiind cea mai costisitoare, în forţă vie, pentru israelieni, în timpul actualei crize). Printre militarii israelieni ucişi în luptele contra radicalilor palestinieni din Gaza se află oameni din unităţi dintre cele mai diverse, unele dintre ele recunoscute ca fiind de elită: Brigada 7 Blindată, Brigada Golani, Brigada Givati, Brigada de Paraşutişti, Brigada Nahal, Corpul de Geniu, Corpul de Blindate, Brigada de Nord. Un număr notabil de militari ucişi în Gaza aparţin şcolii militare (sau bazei de pregătire a ofiţerilor) Bahad-1, care a trimis în Gaza cel puţin un batalion cu efective complete. Informaţiile de presă existente până acum par să indice că israelienii rotesc în mod regulat trupele din primul eşalon (sau că schimbă relativ frecvent direcţia prioritară a efortului lor ofensiv), pentru a permite astfel refacerea rapidă a potenţialului de luptă a unităţilor ce participă la operaţiunea Protective Edge. O astfel de interpretare are la bază informaţţuile din surse deschise israeliene, care afirmă că unii dintre primii căzuţi în luptă făceau parte din unităţile Brigăzii Nahal; apoi majoritatea celor ucişi au fost din cadrul Brigăzii Golani, iar spre sfârşitul lui iulie numărul morţilor din Brigada Nahal a crescut din nou.
Pierderi foarte grele în rândul organizaţiilor radicale şi teroriste palestiniene
Pierderile militanţilor palestinieni sunt de asemenea importante. Aşa de exemplu, doar la 24/25 iulie a.c au fost ucişi sau răniţi cel puţin 40 de radicali palestinieni. Printre cei ucişi în acestă zi se află mai mulţi şefi locali importanţi ai Hamas şi ai Jihadului Islamic. La aceştia se adaugă Salah Abu Hasnin, membru în consiliul militar suprem al Jihadului Islamic (şi purtător de cuvânt principal al acestei organizaţii), ucis într-un atac lansat în dimineaţa zilei de 25 iulie de forţele militare israeliene şi de agenţi ai Shin Bet împotriva locuinţei sale din Rafah, relatează Jerusalem Post. În repetate ocazii, loviturile israeliene au drept ţintă persoane sau structuri de comandă ale Hamas şi ale Jihadului Islamic, în mod evident în încercarea de a lipsi aceste organizaţii radical-teroriste de capacitatea de coordonare militară şi politică a acţiunilor. Unul din cele mai semnificative momente de acest tip este atacul aerian israelian întreprins, în dimineaţa zilei de 29 iulie, împotriva locuinţei lui Ismail Hanyeh, principalul lider din Gaza al Hamas. Fiul lui Hanieh, transmite Reuters, a confirmat atacul printr-o postare pe Facebook, precizând însă că „locuinţa era goală”. Surse oficiale palestiniene, citate de presa internaţională, au afirmat şi ele că atacul israelian „a provocat pagube, dar nu şi victime”.
Victime şi pagube colaterale
Până la 29 iulie 2014, afirmă WAFA, agenţia oficială de presă şi de informaţii palestiniană, au fost ucişi ca urmare a luptelor din Gaza 1.231 de palestinieni, iar alţi aproximativ 6.720 au fiost răniţi. Sursele palestiniene, ca şi presa cu accente pro-palestiniene afirmă că majoritatea acestora sunt civili. Conform WAFA, 115 palestinieni au fost ucişi şi în jur de 220 au fost răniţi doar în 29 iulie, a douăzeci şi treia zi de la începutul operaţiunilor militare israeliene în Gaza. Sursele oficiale palestiniene descriu forţele israeliene ca folosind în atacuri puternice şi repetate artilerie grea convenţională, unităţi dotate cu lansatoare de rachete, tancuri (multe dintre blindatele israeliene grele au ca armament principal un tun de calibru 120 mm), precum şi avioane de luptă F-16.
La 30 iulie, corespondenţi ai Reuters din Gaza şi Ierusalim relatau că „asaltul israelian s-a intensificat după moartea a 10 militari ca urmare a atacurilor lansate de palestinieni, luni, dincolo de frontiera comună”. În aceeaşi zi, UNRWA relata – transmite tot Reuters – că în jur de 200.000 de palestinieni din Gaza şi-au părăsit deja locuinţele şi s-au refugiat în clădiri în care funcţionează şcoli şi spitale ale ONU. Cu acceaşi ocazie, Chris Gunness, purtător de cuvânt al UNRWA, recunoştea că organizaţia sa „a găsit rachete depozitate într-o şcoală” şi a declarat: „condamnăm gruparea sau grupările care au pus în primejdie civili prin amplasarea acestor muniţii în şcoala noastră”. Sublinmiam aici faptul că, în repetate ocazii, oficialităţi israeliene civile şi militare au afirmat – şi au fîăcut publice şi probe clare, inclusiv înregistrări video, care le confirmă spusele – că radicalii palestinieni lansează atacuri din apropierea unor obiective civile, precum şi că Hamas foloseşte în mod obişnuit civili drept „scuturi umane”. În mod constant, oficialităţile palestiniene din Gaza dezmint aceste informaţii.
Un reputat militar britanic evaluează conflictul
Colonelul britanic în retragere Richard Kemp, intervievat la 24 iulie a.c. de către presa israeliană, declara că, deşi mulţi comentatori susţin că forţele militare israeliene „fac rău” civililor, „în realitate multe armate privesc către Israel ca să înveţe cum să reducă pierderile în spaţii urbane”, relatează Jerusalem Post. Kemp, care a îndeplinit funcţii de comandă în Irlanda de Nord şi în Afganistan (unde a comandat, o vreme, forţele britanice), afirmă şi că „Hamas... constituie un advresar formidabil”. El mai afirmă şi că, în multe ocazii, relatări de presă scrise departe de zona de conflict „sunt masiv distorsionate şi nu înţeleg realitatea”. Kemp mai declară şi că „pentru Hamas, tactica scuturilor umane aduce oricum câştiguri. Ei câştigă dacă , folosind civili ca scut uman, pot opri forţele israeliene să atace o ţintă... La fel, Hamas câştigă şi dacă forţele militare israeliene atacă ţinta şi există victime în rândul civililor, pentru că victime civile înseamnă o victorie propagadistică” pentru Hamas.
Război şi pe mare
Împreună cu forţele terestre, la operaţiunea masivă contra Hamas participă şi forţele navale israeliene. Nave rapide purtătoare de rachete şi de artilerie cu cadenţă mare de tragere „au oferit sprijin nemijlocit” unităţilor care au intrat în Gaza, lovind poziţii ale radicalilor palestinieni, relatează Jerusalem Post. Aceeaşi sursă deschisă precizează că şi unităţi speciale ale marinei israeliene sunt implicate în operaţii. Aşa de exemplu, commandoul de elită Shayetet 13 „a pătruns adânc în Gaza pentru a distruge zone de lansare a rachetelor şi pentru a întreprinde raiduri împotriva celulelor teroriste”. Amintim aici şi faptul că, în conformitate cu relatările presei israeliene, unul dintre comandanţii militari Hamas ucişi de raidurile israeliene la
Posibil atac aerian israelian în Sudan: rachete pentru Hamas, distruse la Khartoum
Unul din cele mai puţin comentate episoade ale actualei confruntări dintre Israel şi radicalii palestinieni din Gaza s-a petrecut, relatează surse deschise israeliene, precum şi un ziar de limbă arabă ce apare în Marea Britanie, la 21 iulie. În ziua respectivă, aviaţia de luptă israeliană ar fi bombardat, susţin surse din Khartoum citate de Jerusalem Post, un depozit de arme în care erau stocate rachete cu rază lungă de acţiune, care urmau să fie trimise militanţilor din Hamas. Autorităţile militare sudaneze au negat atacul, afirmând că explozia puternică din zona arsenalului ar fi fost provocată de un incendiu izbucnit în zonă încă de la sfârşitul săptămânii precedente. Presa israeliană subliniază însă faptul că, doar cu câteva ore înainte de presupusul atac, guvernul israelian „a acuzat guvernul sudanez că depozitează rachete cu rază lungă de acţiune pentru Hamas”, precum şi că, „aproximativ cu două săptămâni înainte” de presupusul atac, „preşedintele sudanez s-a întânit cu şeful Hamas, Khaled Meshaal, în Qatar”.
Florin Diaconu este conf. univ. dr. la FSPUB şi senior researcher în cadrul IDR
