Filiera franceza

Gabriela Adamesteanu 02.09.2002

De același autor

Peisaj cotidian in Paris

Daca le vezi/ii vezi asezate/asezati pe jos - mai ales in metroul parizian, de preferinta in statii aglomerate gen Gare du Nord, Chatelet, Place d'Italie etc., dar si pe strada (de pilda tanarul care miercuri, 7 august, sprijinea un zid, tolanit de-a latul trotuarului uneia dintre strazile ce dau in Avenue Bosquet, nu departe, asadar, de Ambasada Romaniei), poti fi sigur ca sunt venite/veniti din Romania.
Daca in metrou iti vine sa iti astupi urechile ca sa nu mai auzi scartaitul chinuit al viorii sau tobele asurzitoare ale unui trio galagios care, cu scalambaieli ridicole si o pronuntie oribila, ii anunta pe spectatorii din metrou, indiferenti sau dispretuitori, ca vor asculta "o formatie din Macedonia", in timp ce schimba intre ei comenzi golanesti in romaneste, poti fi sigur ca au venit, nu demult, din Romania. (Un marketing elementar le-a dictat si lor sa isi "vanda" penibilul produs muzical departajandu-se de tara de unde vin, compromisa de cersetorii si hotii ei.)
Daca totusi te indoiesti de acest lucru, n-ai decat sa te apropii de femeile care zac pe jos sau chiar atipesc cersind, cu un copil mic in brate, de copiii handicapati cu paharul pentru cules moneda alaturi sau de barbatii aflati in aceeasi postura si sa-i intrebi firesc: "Unde dormi la noapte? De unde esti? Cum ai ajuns aici? Ai venit de mult? Etc.".
Vei avea confirmarea ca au venit din Romania pentru ca iti vor raspunde pe loc, cu un zambet jumatate provocator, jumatate umil. Dar vor raspunde direct, deschis, mai mult ca sigur plictisiti/plictisite de stat la picioarele celor care vin-pleaca, scufundati zilnic in fluxul unei limbi incomprehensibile. Sunt, deci, mai degraba bucurosi sa vorbeasca romaneste si deloc intimidati de situatia lor, probabil ilegala, asa ca iti vor raspunde imediat: au venit mai de mult, de un an, doi, impreuna cu mai multi, stau la caravana, castiga mai bine decat in Romania, unde stiti dumneavoastra cum e, unii sunt de la Arad, altii de la Pitesti, au copii, majoritatea celor intalniti de mine mi-au spus ca sunt tigani, tanarul de la Avenue Bosquet mi-a spus ca e roman (s-a grabit sa imi spuna ca vrea permis de munca, are unde, la un patron de bistro, dar nimeni nu mai accepta romani din cauza hotilor, avea un zambet incert care parea ca neaga ce spunea).
Sunt, deci, in felul lor la curent ca in presa franceza se discuta in termeni de etnicitate antagonica si stiu ca sederea lor in Franta (ca si, de altfel, a tuturor celor care migreaza din motive economice, dar cer azil politic) depinde direct de imaginea persecutiilor la care ar fi supusi in tara de origine. Nu vreau sa neg lipsa de simpatie cu care sunt de regula priviti tiganii in Romania de catre populatia majoritara, dar tabloul din presa franceza al acestor persecutii este, nu de putine ori, exagerat, senzationalist, inexact.

Vitrina cu delincventa marunta

E vizibil, cu ochiul liber, ca la ora actuala in Franta sunt mai multi cersetori, hoti de buzunare, copii prostituati etc. veniti din Romania decat acum sase luni.*
Dar putem oare afirma explicit ca aceasta invazie si campania** din presa franceza pe aceasta tema ar fi urmarile liberei circulatii a romanilor in spatiul Schengen, produsa dupa 1 ianuarie 2002? "Nu doar" sau "Nu chiar" sau chiar "Nu", par sa spuna oficialii romani.
Oficialii romani recunosc ca o parte a acestor grupuri ilegale de cetateni romani carora le-a expirat dreptul de sedere in spatiul Schengen (90 de zile) sau care, de la bun inceput, au iesit din tara fara sa fie respectate formele legale sunt recent sositi in Franta. O parte insa au ajuns aici de circa doi ani si asa au aparut bidonville-uri - cel mai cunoscut este cel de la Choisy-le-Roi, in Val-de-Marne, unde sunt doua grupuri de rromi imigrati, unul in curs de integrare, altul recent si foarte deranjant, inclusiv prin mirosurile care (dupa spusele unui martor ocular) "te indoaie". Mai exista astfel de caravane la Grenoble, Nimes, Nice, Lyon etc. Potrivit corespondentei TVR la Paris, Marcela Feraru, chiar ministrul de Interne francez, Sarkozy, ar fi declarat, in conferinta de presa tinuta cu ocazia vizitei omologului sau roman, Ioan Rus, ca afluxul de cersetori romani, ca si retelele care practica traficul de persoane, nu ar fi legate de ridicarea vizei pentru romani in spatiul Schengen.
Oficialii romani par sa creada insa (si chiar sustin, cu jumatate de gura) ca problema cersetorilor si a traficantilor de prostituate minore si persoane cu handicap, majoritatea rromi din Romania, bine cunoscuta si tolerata de administratia franceza de multa vreme, este utilizata acum pentru a exaspera opinia publica si pentru a face sa treaca mai usor legea, mult mai dura, aflata in curs de promovare de noul ministru de Interne, ambitiosul Sarkozy. Cadrul legislativ francez viitor (discutiile asupra lui vor fi reluate curand, in toamna) are in vedere si scurtarea perioadei in care cei ce solicita azil politic pot beneficia de o sedere legala - la ora aceasta ei pot sta 90 de zile -, cu toate ca Romania nu mai este pe listele de tari "de azil".
Atacata deja, mai ales de puternica presa de stanga, de adversarii politici si de asociatiile de drepturile omului, legea noului guvern Raffarin are ca scop declarat sa stopeze delincventa (inclusiv cea a minorilor, nepedepsiti pana acum cu inchisoarea) si imigratia etc., raspunzand astfel temerilor legate de insecuritate, care au alimentat la ultimele alegeri votul masiv pentru Le Pen.
Actele de delincventa ale cetatenilor romani sunt "de vitrina": furtul de buzunar, prostitutia, spartul automatelor si, fireste, cersitul. In aceasta privinta ambele oficialitati sunt de acord. Oficialii romani adauga cu glas scazut ca alte grupuri etnice (magrebienii, de pilda) sunt in schimb mult mai violenti si trezesc mai multe temeri in privinta sentimentului de insecuritate al populatiei din Franta, numai ca ei nu pot fi pusi in discutie in aceiasi termeni, astfel ca delincventii "nostri" s-ar afla acum in postura de tapi ispasitori. Ba chiar, ei ar fi anume lasati sa treneze prin metrouri si colturi de strada pentru a crea o stare de exasperare.
Fireste, poti recunoaste in astfel de interpretari reflexul diplomatului roman incremenit in proiectul "Razboiului Rece" cu Occidentul rauvoitor, numai ca, analizand situatia din toate punctele de vedere, vei vedea ca se ridica totusi cate un semn de intrebare:
De ce, de pilda, nu au fost repatriati cetatenii romani fara acte in regula, desi numarul lor este intr-o evidenta crestere? De ce nu s-au luat nici un fel de masuri inca de acum un an, cand situatia era in mare parte aceeasi? Voi recurge la doua exemple personale.
Ma aflam la sfarsitul lui decembrie 2001 la Colegiul de traducatori din Arles, cand o colega, afland ca sunt din Romania, mi-a spus: "Sa nu te superi, dar la Paris este o mare problema cu copiii din tara ta, pusi sa fure in metrouri, din buzunare, sau sa se prostitueze, majoritatea tigani".
Eram in ianuarie in Paris si am vazut o scena caracteristica. O femeie tanara statea pe scara la statia Pont Saint Michel, ghemuita in fustele ei colorate, cand a aparut paza metroului, trei tineri imbracati in uniforma si cu sigla caracteristica RATP. "Scoala-te!" i-au strigat si ea s-a ridicat cat a putut de incet. Furioasa ca trebuise in final sa-si paraseasca locul de cersit, le-a strigat: "Aurolacilor! Aurolacilor!". Eram singura care intelegeam insulta, cu atat mai comica, cu cat cei trei erau corect imbracati si pusi la punct. Pe urma s-a intors spre mine (statusem de vorba cu ea inainte) si m-a asigurat ca peste o ora ea va fi inapoi la locul ei, ca ea le stie prea bine ora cand ei isi fac rondul: ca n-ar fi deci din partea lor decat o mica sicana de rutina.
Desi cadrul legislativ francez este permisiv, neingaduind luarea unor masuri contra minorilor care practica cersetoria ori prostitutia, administratia franceza are competenta sa intervina in cazul celor fara acte in regula si sa-i repatrieze, in conformitate cu un acord de readmisie semnat in 1994 intre Romania si Franta. Cifrele de repatriere sunt in aceasta privinta concludente: daca in 2001 au fost repatriati 1.146 de cetateni romani, in 2002, acum doua saptamani, cand si presa franceza, si metroul faceau clar dovada unei situatii de criza, fusesera returnati din Franta in Romania doar 275 de cetateni. Respingand tentatia scenariilor, se poate presupune ca 2002, an electoral, a adus cu el o toleranta crescuta, poate si in conformitate cu principiile unui guvern de stanga, cum a fost guvernul Jospin. E de asteptat ca noul guvern de dreapta sa faca o demonstratie de eficacitate, incepand din toamna, marind numarul celor expediati de unde au venit.

Ce face Ambasada Romana

Am intalnit in ultima luna, cand am avut ocazia sa traversez Parisul, la interval de doua saptamani, multi romani (inclusiv din emigratie) indignati sau jenati de aceasta situatie care le creeaza dezavantaje directe de imagine. De regula ei se intreaba ce face Ambasada Romana, pusa automat pe post de prim vinovat.
Miercuri, 7 august, am avut o lunga convorbire la Ambasada Romaniei cu Anca Opris, chargé d'affaire, care tinea locul ambasadorului Oliviu Gherman, plecat in concediu.
Ambasada Romana accepta ca este vorba de o problema reala, ca exista multi cetateni romani in conditii de ilegalitate, dar tine sa repete ca ea nu are cum sa intervina pe teritoriul francez. Ea sustine ca actualele vizite reciproce ale ministrilor de Interne Rus si Sarkozy se fac la initiativa premierului roman Nastase, alertat de ea, de diplomatii romani de la Paris.
La 29 august va avea loc deplasarea in Romania a ministrului de Interne francez Sarkozy. Printre subiectele in discutie vor fi monitorizarea frontierei de Est (Romania nu este doar tara de origine, ci si tara de tranzit pentru emigratia ilegala) si o serie de declaratii comune, inclusiv cu privire la masurile luate in privinta minorilor romani care se ocupa cu cersitul si prostitutia.
Ambasada Romaniei infirmase deja informatia transmisa de Cristoph Chatelet in Le Monde din 3 august a.c. conform careia autoritatile franceze ar fi facut demersuri discrete la Bruxelles pentru ca romanilor sa li se retraga dreptul de a circula liberi in spatiul Schengen.
Recent, incepand din 29 iulie, fusese numit in functie un ofiter de legatura intre Romania si Franta pe tema emigratiei ilegale, colonelul Dumitru Zabou. Deocamdata, efectele acestei numiri nu erau vizibile. Ambasadorul era plecat in concediu, la fel si directorul si directorul adjunct al Centrului Cultural (daca sunai cumva la acea usa, o voce artagoasa, recomandandu-se drept femeie de serviciu, te punea imediat la punct). Tot in concediu era si atasatul cultural si responsabilul cu probleme politice, care avea in vedere monitorizarea presei franceze: din toamna va exista o atasata de presa, pana acum postul pare sa nu fi existat.
Nu stiu care este regula concediilor diplomatice, dar, intr-un moment cand Romania se afla sub tirul presei franceze si in plina tensiune diplomatica, mi s-a parut nefiresc ca majoritatea personalului ambasadei se afla in vacanta. Pentru ca, daca ambasada nu poate interveni pe teritoriul francez in cazul cetatenilor romani ilegali, fara o sesizare primita de la autoritatile locale, in schimb ea ar fi obligata sa fie la curent cu ce se scrie despre Romania si sa aiba atat strategia, cat si lobby-ul necesare pentru a face sa ajunga la publicul francez o informatie corecta. Ceea ce este departe de a se petrece.

Un antimodel de presa

In ultima saptamana a lui iulie 2002, de pilda, in cel mai apreciat saptamanal francez, Le nouvel Observateur, a aparut un articol, Cosmarul tigan, nu doar plin de inexactitati si clisee, ci si cu interpretare distorsionata a faptelor, care poate conduce usor la o escaladare a conflictelor etnice. Am avut impresia ca articolul nu fusese monitorizat de ambasada, cu toate ca, din cauza caracterului sau "scandalos", el imi fusese semnalat de mai multi colaboratori ai revistei. Voi exemplifica prin cateva citate.
"(Romania) o tara care tolereaza in capitala sa prezenta a patru statui ale generalului Antonescu... O tara in care spitalele publice foarte des refuza sa ingrijeasca rromi. O tara in care in mod regulat sunt organizate pogromuri antitigani. Doar acum un an, doi tigani au fost arsi de vii in casa lor incendiata de nationalisti."
Am incercat sa verific stirea despre cele patru statui ale lui Antonescu. Un telefon de la Ambasada Romaniei la Ministerul Culturii n-a lamurit din pacate nimic. Din surse jurnalistice independente am aflat ca in toata tara au existat doar busturi ale lui Antonescu (e totusi o diferenta intre busturi si statui), unele dintre ele fiind azi daramate. Iata enumerarea lor:
1. Un bust la Piatra Neamt, demolat la 28 martie 2002.
2. Un bust la Slobozia, demolat la 15 aprilie 2002.
3. Un bust la Letcani (jud. Iasi) demolat, nu am reusit sa aflu data.
4. Un bust la Calarasi, pe proprietatea Fundatiei Maresal Antonescu (revista 22 a avut conflicte cu aceasta fundatie din 1990).
5. Un bust la Sarmas, pe proprietatea BOR.
6. Un bust la Jilava, pe un teren privat.
7. Un bust la Biserica Sf. Constantin si Elena, pe proprietatea BOR, ridicat de generalul Chelaru, si la a carui sfintire a asistat C.V. Tudor.
Daca informatiile acestea sunt corecte (si cei platiti cu bani grei pentru imaginea Romaniei s-ar cuveni sa stie), suntem totusi departe de capitala cu cele patru statui ale lui Antonescu.
Tot autoritatile romane ar trebui sa verifice daca rromii nu sunt primiti in spitalele publice (eu, personal, nu stiu de asa ceva) ori daca sunt organizate in mod regulat pogromuri. Pentru ca presa se face din presa si fiecare articol intra, natural, intr-o baza de date pe care doar scrupulosii o mai verifica. Dincolo de aceste informatii punctuale, articolul respectiv, semnat de Elsa Vigoureux, pune cap la cap cateva biografii de rromi veniti toti din Romania, care in Franta au sansa de a trai intr-un regim democratic, sansa mereu pusa in pericol de contactul cu romanii, prezentati in unica postura de hoti si jefuitori ai tiganilor. Head-line-ul articolului o spune explicit, chiar daca rezuma inexact continutul articolului.
Titlul articolului: Cosmarul tigan.
Head-line: "Instalati de secole la periferia Parisului, ei platesc din greu amestecul cu exilatii romani constransi la cersetorie si prostitutie pentru mafiile din Est".
Evident, cel care a pus head-line-ul nu a citit articolul in care nu este vorba despre rromi stabiliti in Franta de secole, ci de cei veniti de cel mult cativa ani. Iata si felul unic al autoarei de a vorbi despre romani (moldovenii sau rusii intra ca grup etnic in aceeasi categorie: 100% infractori): "Niste tipi au dat peste noi noaptea tarziu. Au sarit pe noi, ne-au buzunarit. åstia nu erau tigani. Ei nu vorbeau limba noastra, vorbeau romaneste."
"Tiganilor li s-a facut frica. Cel mai rau era ambasadorul. «El ne-a explicat ca vom fi repatriati daca vom fi prinsi cersind»."
"Ris-Orangis (Essone) a facut experienta aceasta cand, in februarie, au debarcat 100, apoi 200, apoi 300 de persoane pe un teren de langa oras. Moldoveni si romani care se inghesuiau, scotocind prin pubele ca sa manance. Si pe terenul plin de excremente si invadat de sobolani domnea legea celui mai tare... In patru luni orasul Ris-Orangis a cunoscut o crestere a delincventei cu 300%. Pana la expulzare... Cand politia a gasit zeci de televizoare si de cuptoare cu microunde. Au fost arestati doi romani..." E ciudata inversunarea etnica a autoarei. Ea il citeaza pe primarul P.S., care spune: "Tiganii nu au nimic de-a face cu asta" si pe urma personajul sau preferat, rromul Costel, care repeta: "Trebuie sa te feresti de moldoveni, de rusi, de romani. Cand da mafia peste tine, nu mai scapi".
Citate de acest gen acuzand global toate etniile, doar pentru a pleda in favoarea rromilor care nu trebuie expulzati din Franta, se mai pot da destule. Articolul al carui efect negativ e usor de dedus se incheie in acelasi stil:
"Noi, tiganii, suntem mereu tapii ispasitori. Traficul de femei, handicapatii... Cu asta se ocupa romanii. Voi, francezii, nu faceti diferenta. Si ei o stiu prea bine".
Neprofesionalismul are mereu acelasi ton. Articolul Elsei Vigoureux este la fel cu articolele romanesti care ii echivaleaza pe rromi cu delincventii, numai ca in sens invers: pe locul tiganilor sunt asezati romanii.

Ce fac Ministerul de Interne si Ministerul de Externe

Daca nu pot interveni pe teritoriul francez, nu inseamna ca autoritatile romane nu au o mare parte de vina pentru situatia creata. In loc sa elaboreze legi stupide pentru imaginea Romaniei, mai bine s-ar concentra pe zona cea mai "banoasa" pentru spagari: controlul frontierelor. "- Aveti asigurare, nu?!" Nu era de fapt o intrebare. Functionara de la Tarom care mi-a facut check-in-ul la plecare nu avea nici o intentie sa imi verifice invitatia la seminarul PRB (care ma scutea de plata celor 100 de euro pe zi, teoretic obligatorii pentru cine iese din tara) ori asigurarea medicala.
Poate ca am beneficiat de un statut special.
Dar iata ca, la intoarcere, chiar langa mine sta un barbat mic de statura, negricios, care, fara sa il intreb nimic, imi spune in soapta:
"Mi-au zis ca nu mai am voie in spatiul Schengen."
"Cine?"
"Francezii. M-au silit sa ma intorc cu primul avion. Am pierdut o gramada de bani."
"Si romanii?"
Rade: "Romanii mi-au dat drumul. Am mai fost o data luna asta si n-a fost mimic. Am mai fost de atatea ori anul asta."
L-am vazut pe Otopeni cand am ajuns acasa. Nu s-a dus ca ceilalti spre controlul pasapoartelor. S-a oprit inainte, de vorba cu un barbat cu figura uscativa si privire dura de mafiot care, evident, il astepta. Au sopocait indelung. Era din ce in ce mai destins si mi-a facut un semn bine cunoscut, ca asteapta sa dea spaga.
Eram tentata sa fac o fotografie, numai ca ne aflam teoretic in spatiul de granita, unde fiecare gest este urmarit. Mi-am dat seama ca cei 170.000 de cetateni romani care fusesera pana atunci opriti la frontiera pentru ca nu indeplinisera "exigentele" legale erau ghinionistii si nedescurcaretii.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22