De același autor
Dintre toate categoriile de forțe armate ale României, Forțele Navale, sunt în prezent cele mai afectate de întârzierea programelor de înzestrare.
Dintre cele trei programe majore demarate și licitate - achiziția corvetelor multifuncționale, modernizarea fregatelor Tip 22 (cuplată de fapt cu programul de corvete, ca operațiune de compensare) și achiziția instalațiilor mobile de rachete antinavă - unele sunt fie blocate în litigii (cazul corvetelor și pe cale de consecință și al fregatelor), fie sunt anulate și trebuie reluate în curând (cazul instalațiilor mobile).
Problema achiziției corvetelor este binecunoscută – chiar dacă oferta depusă de asocierea Naval Group-Șantierul Naval Constanța a fost desemnată câștigătoare de către Ministerul Apărării, decizie ulterior confirmată de instanță – semnarea contractului este ținută pe loc de încă vreo trei procese aflate încă pe rolul curților de justiție din România, unul dintre acestea primind termen pentru ianuarie 2021 (!), în condițiile în care procedura competitivă pentru aceste nave a fost lansată în 2018.
Nevoia de rachete de croazieră anti-navă
Achiziția instalațiilor mobile de lansare sau a sistemelor de coastă, cum au ajuns ele să fie denumite în spațiul public, este intrinsec legată de achiziția corvetelor și modernizarea fregatelor Tip 22, din cauză că rachetele de croazieră anti-navă ce vor înarma aceste nave de luptă, ar trebui să doteze sistemele de coastă. Instalațiile mobile de la lansare nu sunt altceva decât rachete antinavă instalate pe camioane, împreună cu echipamentul aferent operării acestora. Soluția asigură, teoretic, o logistică eficientă, costuri scăzute de operare și utilizarea eficientă a aceluiați sistem de arme de pe mai multe platforme.
Cineva s-ar putea întreba, pe bună dreptate, dacă navele de luptă românești vor fi echipate cu rachete anti-navă, de ce ar trebui să achiziționăm și sisteme cu baza la sol. Răspunsul la această dilemă este relativ simplu. În primul rând pentru protecția apropiată a țărmului și a zonei lagunare împotriva unui asalt amfibiu inamic și protejarea infrastructurii critice (porturi, șantiere navale, terminale petroliere, etc.) împotriva atacurilor navelor inamice. Forțele Navale Române au nave puține și demodate, iar un sistem de rachete anti-navă cu baza la sol poate compensa, pe termen scurt, pentru acesta dezavantaje. Concomitent, se introduce un element de neprevăzut pentru un potențial inamic, care, după ce ar elimina navele militare românești, ar trebui să ia în considerare și niște sisteme anti-navă mobile cu baza la sol. Astfel, misiunea inamicului devine ceva mai grea. În plus, una dintre măsurile necesare descurajării unei potențiale agresiuni ruse în Marea Neagră, este dezvoltarea propriei rețele de sisteme anti-acces și interdicție (A2/AD). Acest lucru presupune echiparea cu sisteme anti-aeriene cu rază lungă de acțiune (sisteme Patriot), instalații mobile de lansare pentru rachete anti-navă, sisteme sofisticate de supraveghere maritime și mine marine.
Programul de achiziție pentru instalațiile mobile de lansare antinavă a debutat în octombrie 2018, la aproximativ 8 luni distanță după lansarea procedurii competitive privind achiziția corvetelor multirol. Sistemele antinavă urmau să fie achiziționate printr-o procedură de dialog competitiv. Inițial era vizată achiziția a trei sisteme, rachetele aferente și sistemele auxiliare necesare operării acestora. Costul programului era estimat la 137 milioane de euro, deși parlamentul aprobase inițial în 2017, o valoare de 200 milioane de euro. Decizia de a lansa o procedură de achiziție competitivă pentru aceste sisteme a fost una riscantă. Pe de o parte exista riscul tehnic ca racheta selectată să fie diferită de cea care ar fi echipat navele de luptă, pe de altă parte exista riscul economic și logistic ca producătorul rachetelor anti-navă care urmau să echipeze navele să impună, aflându-se într-o poziție dominantă, tipul de instalații mobile de lansare ce trebuia achiziționat. În plus, cantitatea vizată de statul român era una relativ mică, doar 3 sisteme și circa 24 de rachete, destule pentru două salve.
În octombrie 2018 ar fi trebuit anunțat și câștigătorul programului pentru corvete, însă acest anunț a fost făcut de-abia în august 2019. Până la anunțul oficial însă, câștigătorul programului fusese intuit prin intermediul scurgerii către presă a ierarhiei ofertelor depuse. Pe primul loc se afla corveta Gowind 2500 propusă de asocierea Naval Group și SNC, echipată cu armament MBDA de origine franceză (rachete antinavă MM 40 Exocet Block 3 și rachete antiaeriene VL MICA), iar pe locul al doilea corveta Sigma 10514, propusă de Damen, echipată cu armament american. Impactul acestei informații a însemnat că practic MBDA pleca cu prima șansă în cursa pentru sistemele de apărarea de coastă.
Conform MApN în cadrul procedurii de achiziție din 2018 s-au calificat patru producători, dintre care doar unul a depus o ofertă în cadrul etapei a doua a achiziției – este vorba de MBDA. În acest punct însă procedura se blochează și pozițiile MApN și ale potențialului furnizor, diverg. Autoritățile române au invocat faptul că MBDA „nu a răspuns solicitărilor de clarificări și nu a dorit să mai continue negocierile”, fapt ce a condus la anularea procedurii de achiziție. În replică, MBDA susține, prin vocea reprezentantului său în România, Didier Phillipe, că MApN a impus cerințe operaționale nerealiste, iar apoi nu a mai continuat negocierile. MBDA acuză astfel MApN și Guvernul României de organizarea unui proces de achiziție părtinitor. Având în vedere succesul repurtat de MBDA în cadrul programului de achiziție a corvetelor prin selectare modelului Gowind 2500, este greu de înțeles cum de negocierile în cadrul programului pentru instalațiile mobile de lansare au eșuat.
În ultimă instanță, pentru a realiza programul pentru sistemele de apărare de coastă și probabil, pentru a demara, în viitorul apropiat, măcar un program important pentru Forțele Navale, MApN a hotărât achiziționarea sistemelor de apărăre de coastă prin atribuire directă, prin intermediul unui contract interguvernamental (G2G). România ar urma să cumpere de la guvernul SUA rachete NSM în valoarea de circa 200 de milioane de dolari. Contractul vizează achiziția a patru sisteme de lansare cu câte patru rachete fiecare, 33 de rachete (echivalentul a două salve plus o rachetă pentru teste) la care se adaugă vehiculele de comandă și control, reînarmare și întreținere. Acest lucru înseamnă, în acest moment, că România va opera două tipuri de rachete antinavă, unul care va echipa corvetele și fregatele, iar altul care va sistemele de apărare de coastă. Deși aparent problematică din punct de vedere logistic și financiar, pentru că sunt două tipuri de rachete relativ costisitoare, opțiunea este des întâlnită în cadrul NATO (în cazuri precum Germania, Turcia).
Reacția francezilor de la MBDA
Confruntată cu perspectiva pierderii contractului, MBDA a început să critice opțiunea guvernului român pentru rachetele NSM. Pentru concernul european, în joc nu sunt numai sistemele de coastă, dar și soluția de înarmare a corvetelor și fregatelor, existând temerea că statul român ar putea cere re-echiparea acestora, cu rachete NSM. Astfel, MBDA ar pierde o comandă potențială de cel puțin 120 de rachete anti-navă Exocet din partea României. Așa că, prin vocea dlui Phillipe, MBDA s-a grăbit să arate publicului român care ar fi dezavantajele achiziționării sistemului NSM din Statele Unite. Astfel, sistemul nu ar fi operațional în cadrul US Navy și nici testat în luptă, cum este racheta Exocet, rachetele NSM fiind rachete autodirijate în infraroșu nu ar fi eficiente în condiții meteo nefavorabile, iar contractului îi lipsește offsetul.
Într-adevăr rachetele NSM nu sunt operaționale în cadrul US Navy și nici testate în luptă. Dar acest aspect evidențiat de MBDA reprezintă o jumătate de adevăr. US Navy a testat și selectat NSM pentru echiparea navelor sale de luptă ușoare, adică cele două clase de nave tip LCS (Littoral Combat Ship) și viitoarele fregate din programul FFG(X). În prezent nava USS Gabrielle Giffords este echipată cu rachete NSM. O variantă a rachetei NSM, Joint Strike Missile, ar urma să echipeze avioanele F-35A ale US Air Force și F-35C ale US Navy. Însă, rachetă NSM este în serviciul operațional al marinei regale norvegiene, iar Polonia operează sisteme de apărarea de coastă echipate cu acest tip de rachetă. Deci, NSM este o rachetă aflată în serviciul activ al unor state membre NATO și în curând urmează să devină operațională și în cadrul marinei americane. Astfel, soluția NSM, asigură interoperabilitate cu partenerul strategic, dar și cu o parte din aliații NATO.
Racheta NSM nu este testată în luptă din cauză că este un tip de rachetă nou, proiectată de firma norvegiană Kongsberg pe la mijlocul anilor 2000 și în prezent rachete este produsă împreună cu compania americană Raytheon. Dintre toate rachetele care au concurat inițial pentru programul românesc de sisteme de apărare de coastă, NSM este singurul design de rachetă anti-navă nou, conceput și realizat „de la zero”, celelalte tipuri de rachete, fiind variante modernizate și îmbunătățite ale unor sisteme dezvoltate în anii 70-80. Lucrul acesta este valabil atât pentru racheta Exocet, cât și pentru rivala sa americană, Harpoon. La rigoare, actuala variantă a rachetei Exocet, MM40 Block 3c, este la rândul ei netestată în luptă (deși este o soluție modernă și sofisticată), doar prima variantă a acestei familii de rachete, MM 38, fiind folosită cu succes în luptă în timpul războiului din Insulele Falkland (1982) și în timpul războiului dintre Irak și Iran (1981-1988).
Afirmația că rachetele NSM nu ar fi eficiente în condiții meteo grele (all-weather) este contrazisă chiar de operatorii acestui sistem. Marina Regală Norvegiană operează în mod tradițional în Marea Barents și în Marea Nordului, zone cunoscute pentru condițiile meteo grele de-a lungul anului. De asemenea, Polonia, utilizează aceste rachete în Marea Baltică, care este cunoscută pentru fenomenele meteo complexe. Într-un răspuns pentru o publicație de specialitate locală, MApN a arătat că racheta NSM, folosește un sistem de dirijare sofisticat care se bazează pe un senzor infraroșu de ultimă generație, cuplat cu sisteme de navigație complexe inerțiale, GPS și cu referință terestră. Baza de date cu țintele aferentă sistemului NSM ajută aceste rachete să distingă mai bine între țintele militare și civile și să lovească navele inamice în locuri susceptibile să producă cele mai grave avarii.
Lipsa offsetului este într-adevăr un punct în minus al acestei achiziții. Dar având în vedere cantitate cerută de statul român, urgența achiziției și intervalul de timp de livrare, acesta este un compromis acceptabil. Oricum, prin procesul de achiziție statul român cere realizarea unei facilități de întreținere a acestor rachete pe lângă un furnizor local. Acest aspect nu exclude mai târziu dezvoltarea unui parteneriat industrial cu Raytheon și Kongsberg.
Avantajele sistemului NSM
Două avantaje ale sistemului NSM trebuie evidențiate. Asupra primului până și MApN nu a insistat foarte mult, dar este crucial pentru a înțelege ce aduce nou acest sistem de armament. Racheta este proiectată să fie greu detectabilă de radar, forma ei fiind optimizată în acest sens, iar materialele din care este realizată sunt radar absorbante. În general rachetele anti-navă sunt greu detectabilie pentru că zboară la înălțimi foarte mici, literalmente la înălțimea valurilor, pentru a evita sistemele de interceptare și a lovi nava la linia la linia de plutire, tehnică denumită „sea skimming”. NSM duce aceasta tehnică mai departe, fiind o rachetă stealth, care zboară la joasă altitudine și fiind echipată cu un senzor în infraroșu ce nu emite niciun fel de semnal electromagnetic care să fie detectat de adversar, făcând astfel intercepția dificilă. Acesta lucru reprezintă un avantaj important dacă ne gândim că Federația Rusă a desfășurat în Marea Neagră sisteme antinavă supersonice și care pe hârtie, au o rază mai lungă decât cele occidentale.
Al doilea avantaj al soluției NSM este potențiala utilizare de pe mai multe platforme. Racheta a fost testată cu succes de pușcașii marini americani folosind sistemul HIMARS, care ar urma să intre în dotarea Forțelor Terestre începând cu 2021. Practic numărul platformelor care urma să folosească acest tip de rachetă va crește exponențial. Apoi, racheta ar putea fi integrată pe avioanele F-16, întocmai ca predecesoarea sa, racheta Kongsberg Penguin.
Nervozitatea și frustrarea MBDA sunt de înțeles. Procedura de achiziție a durat destul de mult, iar o potențială comandă profitabilă este acum în pericol. Însă, este improbabil ca guvernul român să ceară înlocuirea rachetelor Exocet de pe corvete cu NSM, pentru că Naval Group a câștigat programul cu o navă echipată cu acest tip de rachete, iar acest lucru ar duce la refacerea întregului proces de achiziție. Chiar și fără sistemele de coastă, MBDA ar putea primi o comandă potențială de cel puțin 96 de rachete MM 40 Exocet Block 3 din partea României.
