De același autor
Schița bugetului de stat pentru 2025 a răspuns unei situații inconfortabile, deoarece s-a confruntat cu două obiective contradictorii: pe de o parte, reducerea deficitului, implicit a cheltuielilor și, pe de altă parte, nevoia de a impulsiona creșterea economică. Proiectul de buget estimează că reducerea deficitului se va obține atât prin scăderea sau înghețarea unor cheltuieli, cât și prin efectul pozitiv al unei creșteri a economiei cu 2,5%, ritm mai mult decât dublu față de cel înregistrat în 2024.
Raportul Consiliului Fiscal avertizează însă asupra riscurilor care ar putea afecta creșterea economică în acest an, într-un context global imprevizibil. Într-adevăr, economia globală și cea europeană continuă să opereze sub asaltul unor noi crize, care se suprapun celor existente. Cu ochii la amprenta europeană asupra economiei românești, ignorăm efectul indirect, dar negativ, al întăririi dolarului și al dobânzilor mari din piața americană, care a înăsprit condițiile financiare globale și a pus sub presiune monedele piețelor emergente. Un impuls negativ de actualitate poate apărea și din majorarea taxelor vamale de către Statele Unite, care poate afecta economia europeană. Dacă în chestiunea taxelor vamale Uniunea Europeană are spațiu de negociere, fiind deja destul de dependentă de importurile de gaz lichefiat american, România va simți însă presiunea pe care continua întărire a dolarului o va exercita asupra piețelor emergente, care vor trebui să plătească mai scump împrumuturile pe care le vor găsi mai greu.
Contextul economic global este important, deoarece reducerea deficitului, stoparea amplificării datoriei publice și menținerea stabilității leului depind de atingerea obiectivului de creștere a economiei cu 2,5% în acest an. Fără creștere economică nu avem cum să reducem deficitul, nu putem menține ratingul de țară și aruncăm moneda națională în groapa cu lei a devalorizării. Deși statul a înghețat creșterea pensiilor și a salariilor, oarecum incorect și ilegal, și a anunțat reduceri de personal, bugetul lui 2025 nu este unul de austeritate, deoarece unele cheltuieli cresc. Bugetul Ministerului Energiei, de exemplu, care este obligat să achite factura sumelor restante din schema de compensare a prețurilor la energie și să restituie banii încasați din supraimpozitarea producătorilor de energie, care a fost declarată neconstituțională.
Însă consolidarea bugetară va fi un obstacol pentru creșterea economiei, deoarece o reducere a deficitului fiscal presupune și o restrângere a stimulentelor, pe lângă înghețarea veniturilor din salarii și pensii, iar politica monetară va trebui să acționeze stimulativ, prin reducerea dobânzilor pentru a impulsiona creditarea afacerilor. O va face oare, după modelul Băncii Centrale Europene, în contextul unei inflații încăpățânat de mari? Rămâne de văzut dacă o încetinire a consumului va opri creșterea prețurilor și tarifelor.
În ultimii ani, creșterea economiei românești a fost articulată pe o strategie economică bazată pe impulsionarea consumului, care a fost realizată cu ajutorul majorărilor susținute de salarii și pensii. În bugetul acestui an, acest impuls a dispărut, ca atare consumul riscă să se comprime și astfel să influențeze negativ creșterea economiei.
În acest context, în care bugetul abandonează impulsul creșterii veniturilor, economia are nevoie de un sprijin pe care statul nu îl poate livra. Creșterea a încetinit în ultimele trimestre, iar ultimele date statistice sugerează că recuperarea ar putea dura ceva timp. Un eventual război comercial global și incertitudinea care domină economia europeană nu vor face decât să slăbească perspectivele de creștere, punând povara direct pe capacitatea internă de a susține economia. Supapa de siguranță o reprezintă atât banii europeni, care trebuie consumați integral, deoarece în viitor se vor împuțina dramatic, cât și investițiile străine directe, care au fost deja inhibate de amenințările de naționalizare ale unui candidat extremist la președinția României.
În esență, schița de buget pentru 2025 este un exercițiu contabil de recalibrare a deficitului, însă fără o viziune economică stimulativă. Mărirea unor taxe, de pildă a impozitului pe dividende, este inoportună într-un moment în care am avea nevoie de listări în piața bursieră tocmai pentru a reduce povara deficitului și riscul amplificării datoriei. În ansamblu, bugetul 2025 nu este reformist. Este însă un exercițiu supus unui examen dur al realității economice, care poate anunța schimbări radicale în fiscalitate în 2026 și reforme profunde ale administrației publice. //