De același autor
Partidele din coaliția de guvernare par dispuse să se apuce de treabă pentru a finaliza schița celui de-al doilea Pachet de reformă, absolut necesar pentru protejarea relativei stabilități fiscale a României. Însă pentru a ieși din impasul haosului fiscal nu e nevoie doar de tăieri de cheltuieli și de măriri de impozite și taxe. România trebuie să-și consolideze economia și poate face asta absorbind banii europeni, listând companiile statului la bursă și atrăgând investiții străine directe. Este lecția oferită de Polonia, o țară plasată acum în liga campionilor economici europeni.
Evident, România are nevoie de corecții drastice ale măsurilor luate de-a lungul anilor, care au favorizat diverse categorii profesionale și au finanțat cheltuieli locale ineficiente. Acum a venit nota de plată. Cândva, în 1969, Peter Drucker, considerat „fondatorul managementului modern”, spunea că politicienii secolului al XX-lea au fost „hipnotizați de guverne” și „nu au văzut limitele capacităților acestora”. Însă Drucker avertiza că idila între politicieni și guverne se apropia de sfârșit atunci când proasta gestionare a întreprinderilor de stat devenea din ce în ce mai evidentă. Ca atare, în acest moment, în care economia încetinește, inflația redevine problematică, iar bugetul nu are bani pentru toate cheltuielile și trebuie să-i caute în piețele financiare, politicienii nu mai pot visa la un guvern cu mâna largă. Ar fi distructiv pentru economie și pentru nivelul de trai.
Economia românească a ajuns practic la un impas, pe care dacă nu-l depășește inteligent și eficient, riscă să i se aplice o adevărată terapie de șoc, nu un val de scumpiri vremelnice ale mărfurilor și serviciilor, cum e acum. Tensiunea publică este în creștere și oamenii simpli, direct afectați de scumpiri sau de înghețarea salariilor și a pensiilor, arată cu degetul către castele privilegiate, o adevărată clientelă politică a unor partide. Și această problemă trebuie rezolvată cu calm, dar decisiv.
Dar adevărata reformă, cea care va face diferența între recesiune și creștere economică, între sărăcie și bunăstare, este ascunsă în reforma companiilor statului. Nu doar pentru că s-ar recalibra câștigurile salariale nemeritate, plătite din bugetul de stat, deci finanțate din impozitele și taxele contribuabililor și din împrumuturi. Ci și pentru că listarea unor pachete minoritare de acțiuni pe piața bursieră ar aduce bani la buget și ar asigura performanța economică viitoare a acestor companii. Până acum, companiile statului și administrațiile locale au fost susținute de valuri de subvenții, de alocări preferențiale de bani pentru proiecte, de multe ori inutile, fără a livra performanță economică.
Ne reamintim stupoarea produsă de decizia boardului companiei Transgaz, care, în vara asta, și-a acordat bonusuri în valoare de 2 milioane de lei. Mai mult, Ion Sterian și-a prelungit mandatul de șef, consolidându-l cu un contract care-i asigură compensații uriașe în caz de reziliere. Da, uriașe, deoarece Sterian are un venit salarial de 31.000 de euro pe lună și a beneficiat, în 2023, conform unei declarații de avere, de prime în valoare de 1.440 de milioane de lei.
Cum a fost posibil ca aceste prime uriașe să fie votate chiar de cei care urmează să beneficieze de bani, în condițiile în care statul controlează încă 58,8% din capitalul companiei, este deci acționar majoritar? Ei bine, legislația care guvernează companiile listate la bursă este problema. În Franța, de pildă, bonusurile de performanță sunt aprobate de adunarea generală a acționarilor, iar acționarii, pentru a accepta însăși existența unor prime, trebuie să vadă exact care a fost performanța companiei și să evalueze impactul cheltuielii asupra activității viitoare. Consiliul de administrație propune, cel mult, dimensiunea primelor, iar acționarii decid. Deci nu este suficient ca vreun ministru să ceară reprezentanților săi în boardurile companiilor statului să reducă salarii sau beneficii, că vine altul și le dă înapoi, sau se duc în instanțe „victimele” și primesc despăgubiri. Trebuie modificată legislația, pentru a se corecta risipa și abuzurile.
Atragerea banilor europeni este esențială, însă nu rezolvă problema economică. Guvernul trebuie să atragă investiții străine directe, exact ce face acum Donald Trump. Președintele Trump își propune să facă America mare și cu ajutorul investițiilor străine directe. Încă înainte de a deveni președinte declara pentru Bloomberg că politica de tarife nu va aduce doar bani în buget, ci va impulsiona investițiile străine directe, deci și economia SUA. „Cu cât tariful este mai mare, cu atât este mai probabil ca firma să vină în Statele Unite și să construiască o fabrică în Statele Unite, astfel încât să nu fie nevoită să plătească tariful.” La o lună după preluarea fotoliului de la Casa Albă, Trump saluta investițiile străine directe din „țările partenere” și investițiile pasive din toate țările, examinându-le critic pe cele din China și din alte țări neprietene. În martie 2025, Administrația Trump a creat un Accelerator de Investiții pentru a „facilita și accelera investițiile de peste 1 miliard de dolari în Statele Unite”. Iată o lecție pe care suveraniștii din Parlament trebuie să o înțeleagă: dacă pentru Statele Unite investițiile străine directe sunt atât de importante, atunci de ce România ar trebui să le alunge?
