Dilema politicienilor: haos sau bunăstare

Deși politicienii ezită, sau evită, să-și unească forțele pentru a construi un guvern solid, realist, competent și pus pe treabă, România a intrat în criză de timp. Ceasul ticăie aproape alarmant: se apropie ziua în care guvernul interimar își încheie mandatul, suntem așteptați la finalul lunii cu măsurile de reducere a deficitului de către Comisia Europeană și, dacă trecem și de verdictul reuniunii miniștrilor de Finanțe ai Uniunii Europene, stăm cu sabia lui Damocles asupra ratingului, agitată săptămâna trecută de agenția de evaluare Fitch.

 Blocajul liniilor roșii

 Politicienii proeuropeni par incapabili să negocieze o strategie de evitare a unei crize economice brutale, refuză cu încăpățânare să calibreze soluții de compromis și se retrag strategic în spatele unor „linii roșii”, care însă nu sunt nici suficient și nici inteligent argumentate. Ultima linie roșie, trasată de Partidul Social Democrat (PSD), este respingerea opțiunii de a vinde pachete de acțiuni ale statului la companiile de stat profitabile. Argumentul împotriva acestei măsuri, care a fost utilizată intens de guvernele Italiei, Japoniei, Estoniei, Franței, Suediei sau Turciei în vremuri de criză, este aproape ridicol. De ce se opune PSD unei măsuri care ar putea reduce datoria, poate asigura bani pentru finanțarea deficitului, poate îmbunătăți eficiența economică a companiilor respective și poate asigura performanța corporativă a acestora? În primul rând, pentru că „nu este necesar”, cu argumentul că aceste companii sunt profitabile. Acest argument copilăresc descrie incapacitatea acestor politicieni să înțeleagă riscurile imense ale momentului, cum ar fi pierderea banilor europeni și aruncarea ratingului suveran la gunoi, cu consecințe greu de estimat asupra economiei, leului și bunăstării populației.

În al doilea rând, politicienii social-democrați susțin că aceste companii ar fi instrumente „legitime” prin care statul ar putea interveni pentru a atenua vreun impact social. Un alt argument opac, fără substanță, spulberat tocmai de impactul bugetar uriaș provocat de scumpirea energiei, când statul a trebuit să impună un plafon al tarifelor, iar companiile acestea au primit miliarde de lei din buget, pentru a acoperi pierderile. Deci companiile-fanion ale statului au beneficiat de ajutorul dat de guvern cu banii din taxele, impozitele colectate de la contribuabili și din împrumuturile statului. Argu­mentul că aceste companii sunt „instrumente legitime prin care statul poate să intervină” ascunde, de fapt, posibilitatea politicienilor de a-și plasa oamenii în consilii de administrație, de a direcționa discret cheltuielile companiilor către anumite firme, favorizate politic. Un spațiu de manevră la care, iată, politicienii nu sunt dispuși să renunțe, chiar dacă dau foc la economie.

În esență, a devenit clar că un compromis asupra unui program de guvernare serios, dispus să-și asume măsuri nepopulare, dar esențiale pentru menținerea economiei pe linia de plutire este un obiectiv dificil de atins.

 Eșecul populismului

 Un lucru este clar: în ultimul an, populismul a prevalat asupra logicii economice, iar consecințele au spulberat banii țării, au îndatorat masiv țara și au creat condițiile unei crize economice devastatoare, dacă politicienii nu se vor dezmetici.

Rundele de alegeri din ultima jumătate de an au demonstrat că societatea și-a pierdut încrederea în politicile economice și sociale. Un eșec al populismului care, iată, nu a mascat privilegiile exorbitante ale castelor profesionale. Paradoxal, nu-i așa, dacă ne gândim la susținuta creștere a veniturilor din salarii și pensii asigurată de politicile ultimilor ani. Explicația nervozității sociale nu stă ascunsă doar în succesul relativ al știrilor și promisiunilor false cu care partidele extremiste au inundat spațiul virtual. Și acestea au contat, însă revelațiile salariilor uriașe acordate unor șefi din companiile publice, în mare parte falimentate de incompetența acestor lideri distribuiți politic, șmecheria numeroaselor sporuri acordate angajaților „la stat”, pensionările premature, în plină capacitate creatoare, ale membrilor unor caste privilegiate și, mai ales, mărimea ofensatoare a unor pensii cu regim special, precum cele ale magistraților, au alimentat neîncrederea și nemulțumirea populației.

Noul guvern va trebui să regândească strategia economică a țării după câțiva ani în care modelul de creștere economică bazat pe consum a dus la expansiunea importurilor, a stânjenit exporturile și a adâncit deficitul de venituri fiscale. Creșterea salariului minim, necorelată cu productivitatea, în paralel cu majorarea constantă a salariilor bugetarilor, a inhibat investițiile, în special ale firmelor mici și mijlocii, și a dezechilibrat finanțele țării. Impredictibilitatea legislației fiscale a zăpăcit investitorii din străinătate, care fie și-au anulat proiectele, fie și-au redus investițiile și au ales să-și achite datoriile externe create de diviziile lor românești, de teama unei crize brutale.

 Deficitul, datoria și gunoiul

 România se confruntă acum cu trei probleme care trebuie urgent rezolvate.

Prima problemă este aceea că veniturile reduse ale bugetului de stat sunt incapabile să susțină factura cheltuielilor. Bilanțul fiscal al primelor patru luni este alarmant: statul a cheltuit cu 28% mai mult decât a încasat din taxe și impozite. Cele 55,9 miliarde de lei cheltuite în plus au fost finanțate prin împrumuturi. Există voci care susțin că e o problemă de cheltuieli excesive și că ar putea fi tăiate masiv și cu succes fiscal. Însă diavolul se ascunde în detalii și tăierile de cheltuieli sunt respinse atât de o parte din politicieni, cât și de sindicatele deja enervate.

Creșterea exponențială a datoriei publice este a doua problemă pe agenda noului guvern. Datoria este o problemă presantă, iar cheia rezolvării ei stă în credibilitatea politicii fiscale a României, avertiza și guvernatorul Mugur Isărescu. O credibilitate spulberată în tranșeele campaniilor electorale, care au mărit costurile la care se împrumută România, după aproape un deceniu de încredere din partea piețelor financiare. Datoria publică a urcat de la 48,5% din PIB în 2021, când economia a făcut față provocărilor pandemiei de COVID, la 54,8% din PIB la finalul anului trecut, potrivit estimărilor agenției Fitch.

Fără reforme clare, complexe, atente la încasări și cheltuieli, convingătoare pentru investitori, fie vom amplifica datoria, într-un ritm grecesc, fie vom intra în incapacitate de plată, caz în care FMI va dicta reforme severe și va impune austeritate. Iată de ce posibilitatea de a lista din acțiunile pe care statul le are la companiile sale profitabile poate fi o soluție pentru menținerea datoriei pe o traiectorie confortabilă. Nu este însă suficient, va trebui ca guvernul viitor să construiască o strategie pe termen lung de consolidare a veniturilor, de recalibrare a cheltuielilor și de impulsionare a economiei. 

A treia problemă este spectrul aruncării ratingului la coșul de gunoi al investitorilor, extrem de actuală, reamintită de altfel săptămâna trecută de agenția Fitch printr-un avertisment sever. „După ani de derapaje fiscale și credibilitate erodată a politicii fiscale, următorul guvern se va confrunta cu provocarea complexă de a întreprinde un proces amplu de consolidare fiscală, pe mai mulți ani, în contextul unor perspective modeste de creștere și al unei fragmentări politice interne”, au avertizat analiștii Fitch Ratings.

 Risipirea haosului fiscal

 În esență, politicienii trebuie să înțeleagă că, în acest moment, în finanțele țării s-a instalat un haos fiscal, care trebuie corectat de urgență. Întreaga societate trebuie să înțeleagă că, dacă nu vor fi aplicate măsuri de corecție, care ar putea include și eventuale majorări de taxe sau reduceri de venituri salariale, de tipul sporurilor multiple, de exemplu, riscăm nu doar intrarea țării în incapacitate de plată, ci și aruncarea în sărăcie a unei mari părți a populației.

În plus, trebuie să restabilim încrederea investitorilor în economia noastră, esențială pentru evitarea unei crize majore. În acest context, nu doar politicienii proeuropeni trebuie să se dezmeticească și să alcătuiască un guvern competent, serios și pus pe treabă. Chiar și opoziția care-și spune suveranistă trebuie să înțeleagă că, în cazul alunecării în prăpastia unei crize, în care dispar banii europeni, fug investitorii străini și ni se aruncă ratingul la gunoi, nu există soluții magice de redresare a economiei și de asigurare a prosperității populației. Să nu se joace cu iluzia alegerilor anticipate, pentru că, dacă s-ar ajunge acolo, în șase luni partidele extremiste ar sucomba, sufocate de furia oamenilor aruncați în sărăcie. Ca atare, politicienii trebuie să dea dovadă de patriotism adevărat, de realism și de respect față de un electorat care nu vrea și nu poate trăi în sărăcie.

Liniile roșii trebuie să fie evaluate astfel încât guvernul să corecteze haosul fiscal, să ia măsuri inteligent calibrate, care să asigure coerență, claritate și să impulsioneze creșterea economiei. Soluția evitării unei crize stă în abilitatea noului guvern de a reduce deficitul fiscal și de a stimula creșterea economică, fără ezitări care paralizează reformele amânate.

Ca atare, pentru a asigura bunăstare cetățenilor săi și pentru a evita alunecarea într-o criză de proporții catastrofale, România are nevoie de o strategie clară de susținere a creșterii economice, a investițiilor locale și străine, de atragere a banilor europeni și de impulsionare a producției interne.