Scenariile Brexit-ului depind de miza afacerilor comerciale

Nimic spectaculos nu s-a întâmplat în pia­ţa financiară globală după oficializarea des­prinderii Marii Britanii de Uniunea Eu­ro­peană. Calmul relativ al pieţelor este fi­resc, deoarece despre Bre­xit se discută de luni bune, scenariile au curs gârlă, iar lira sterlină, vulnerabilă în faţa presiunilor negative, se devalorizase brutal în zi­ua anunţării rezultatului re­ferendumului britanic. În­tre timp, însă, economiile Marii Britanii şi cele ale Uni­unii Europene au func­ţionat în actualul regim, aşezate pe o tendinţă de consolidare.

Marea problemă a momentului actual este însă ce fel de despărţire se va negocia. Va fi un divorţ cu împărţirea bunurilor co­mu­ne sau va fi o ieşire din club, adică un gest individual, fără a mai păstra vreo legătură cu membrii acestuia?

Vulnerabilităţile britanice

Brexit-ul a fost o decizie politică, asumată cu entuziasm temperat de politicienii bri­tanici, dar procesul de desprindere, care urmează să fie negociat în următoarele luni, va ţine cont de sensibilităţile eco­no­miei britanice.

Pentru Marea Britanie, Uniunea Euro­pea­nă este cel mai mare partener comercial. Exporturile anuale ale Regatului Unit către UE depăşesc 230 de miliarde de lire sterline (270 de miliarde de euro), cam 44% din total, iar eventualele bariere co­merciale, concretizate în tarife vamale, îşi vor lăsa o amprentă negativă asupra eco­nomiei britanice. Analiştii economici tra­tează cu prudenţă subiectul, dată fiind nou­tatea şi complexitatea proiectului de dez­lipire de un bloc economic prin care, în 43 de ani, s-au ţesut legături puternice. Toţi sunt însă de acord că economia Marii Britanii va fi vulnerabilă şi va avea de pier­dut mult din această despărţire, blocul comunitar fiind mai puternic. Divorţul eu­ropean nu se va produce fără ca Marea Bri­ta­nie să-şi plătească datoriile, a avertizat preşedintele Consiliului European, Do­nald Tusk, iar acestea sunt substanţiale şi greu de evaluat dintr-o privire.

Sensibilitatea economiei britanice faţă de efectele Brexit-ului se va manifesta prin cel puţin patru canale, spun economiştii de la BNP Paribas: incertitudine şi în­cre­dere, pieţele financiare, investiţiile străine directe şi fluxurile de capital şi schim­bu­rile comerciale. Mai există însă un efect ne­gativ, care are forţa de a submina eco­nomia: scăderea veniturilor cetăţenilor bri­tanici, fie prin canalul scumpirilor măr­fu­ri­lor din import, fie prin cel al inflaţiei, ne­plăceri acompaniate de devalorizarea li­rei sterline, care se va afla sub o presiune negativă pe tot traseul negocierilor pentru Brexit.

Vulnerabilitatea cea mai puternică a Marii Britanii rămâne chestiunea schimburilor comerciale, asta deoarece în jur de ju­mă­tate din comerţul extern al regatului Unit se derulează cu UE. În eventualitatea in­troducerii tarifelor vamale, costurile măr­furilor şi serviciilor vor urca, afectând con­sumatorii şi afacerile din Marea Bri­ta­nie, cu efecte greu de evaluat asupra creş­terii economice viitoare.

Marea Britanie ar putea ex­perimenta o re­ducere a in­vestiţiilor străi­ne directe, ceea ce ar avea ca efect o stagnare a pro­duc­tivităţii, avertizează ana­liştii. Un stu­diu a arătat că apar­te­nen­ţa la UE a adău­gat 2,25% la PIB Marii Bri­tanii numai prin canalul in­vestiţiilor străi­ne directe.

Scenariul norvegian, cel pesimist şi modelul elveţian

În esenţă, sunt două scenarii de des­prindere. Unul e de tip „norvegian“, în care Marea Britanie este membră a spa­ţiu­lui economic european, iar fluxurile sale comerciale cu Uniunea nu sunt parazitate de tarife vamale. Acest scenariu post-Bre­xit presupune semnarea unui acord cu UE, în care Marea Britanie ar continua să contribuie la bugetul Uniunii, fără a mai primi fonduri de la aceasta şi fără a mai avea dreptul de vot. Ar fi un scenariu care s-ar înscrie în logica economică, oferind protecţie şi continuitate afacerilor bri­ta­nice, dar care este riscant din perspectivă politică, deoarece ar arunca definitiv re­torica pro-Brexit în derizoriu.

Şi asta nu numai deoarece Regatul Unit ar li­vra bani fără să mai primească vreun şfanţ, ci pentru că, la fel ca în cazul Nor­vegiei, ar fi obligată să adopte sau să men­ţină anumite politici şi reglementări eu­ropene.

Transferurile fiscale între Marea Britanie şi UE lasă în final un gol de venituri echivalent cu 0,53% din venitul naţional brut al Regatului Unit, arată calculele eco­nomistului Swati Dhingra. Dar exemplul Noervegiei arată că, în ansamblu, această ţară îşi asigură confortul schimburilor co­merciale fără tarife vamale, plătind, pe lo­cuitor, cam 83% din cât virează acum Ma­rea Britanie către UE. Ca atare, costurile fiscale ale unui eventual acord de tip nor­ve­gian a­r fi mai mici cu numai 17%, o eco­no­mie de 0,09% din venitul naţional brut.

Al doilea scenariu este unul pesimist pen­tru economia britanică, deoarece, în ab­senţa unui acord de tip norvegian, schim­bu­rile comerciale cu statele UE se vor desfăşura în limitele impuse de Or­ga­ni­zaţia Mondială a Comerţului (OMC), care are performanţe mai slabe privind re­du­cerea tarifelor vamale. Schimburile comer­ciale cu produse industriale guvernate de acordurile OMC presupun un tarif vamal mediu de 5%, ceea ce ar afecta imediat ex­porturile Marii Britanii către UE. Fermierii britanici ar putea fi descurajaţi de tarifele de export.

Ar mai exista o cale de înţelegere co­mercială cu UE - modelul elveţian. Elveţia nu este membră a spaţiului economic european şi are multe acorduri bilaterale cu UE prin care a obţinut accesul la piaţa europeană. La rândul ei, Elveţia a acceptat reglementări europene, cum ar fi acordul privind libera circulaţie a forţei de muncă, şi, mai ales, livrează bugetului UE sume consistente. Dar, în schimbul acestor fa­vo­ruri, Elveţia nu are drept de vot şi nu are un acord privind serviciile, ci doar unul care reglează comerţul cu mărfuri. Marea Britanie este însă un mare exportator de servicii către UE.

Presiune pe lira sterlină

Deocamdată, Brexit-ul nu semnalizează un potenţial de risc major asupra eco­nomiei europene, deoarece şi-a consumat efectul de şoc în primele luni după anun­ţarea intenţiei de divorţ. Desigur, fiecare împotmolire în negocieri va fi penalizată de piaţa financiară, iar lira sterlină va fi sub stare de asediu. Aşa se explică şi sem­nalele sosite dinspre Banca Angliei, care la­să să se înţeleagă că nu va modifica do­bânda sa de politică monetară pe toată du­rata negocierilor, pentru a asigura un te­ren stabil monedei sale.

O presiune suplimentară asupra lirei ster­line vine dinspre Scoţia, care este domi­na­tă, deocamdată, de sentimente proeu­ro­pene. Parlamentul scoţian a votat, marţi, 29 martie, în favoarea organizării unui re­ferendum de independenţă, ştire care a co­borât lira sterlină în raport cu dolarul ame­rican şi euro. Decizia scoţienilor va fi prezentată Parlamentului britanic, însă premierul Theresa May a avertizat că gu­vernul Regatului Unit nu va aproba vreun referendum de desprindere în interiorul intervalului de negociere pentru Brexit.

Doi ani complicaţi

Cât de complicat va fi Brexit-ul? O firmă britanică de avocatură a lansat un răspuns provocator: vor fi 339 de puncte de ne­go­ciere, dar evaluarea stă sub semnul im­previzibilului. Un punct sensibil cum ar fi condiţionarea comerţului liber de libera cir­culaţie a persoanelor, deşi pare a fi o do­rinţă esenţială a UE, nu are vreun su­port în practica internaţională şi nici în cea europeană, susţin avocaţii de la Alle­novery. Şi totuşi, acordul de liber schimb cu Elveţia arată contrariul.

Un punct forte al euroscepticilor britanici a fost ideea că Brexit-ul ar duce la aban­donarea unor reglementări europene şi ar scădea birocraţia. Totuşi, în eventualitatea semnării unor acorduri de liber schimb de tip norvegian sau elveţian, Marea Britanie s-ar găsi în situaţia de a-şi acomoda legis­laţia cu cerinţele europene, deci ar adopta reglementări valabile în UE, fără a mai participa la procesul de elaborare sau de votare a acestora. În plus, chiar şi acum, când este încă membră a UE, Marea Bri­ta­nie nu se poate plânge de braţul dur al re­glementărilor, de vreme ce are una dintre cele mai flexibile pieţe a muncii din lume.

Un alt studiu, care a dat muniţie de război euroscepticilor, arăta că ar exista 56 de re­glementări impuse de legislaţia europeană în care costurile depăşesc beneficiile. Dar multe dintre aceste reglementări sunt iz­vorâte din practica internaţională, la care UE s-a adaptat în bloc, deci ele au şanse mici de a fi anulate. De pildă, cele mai cos­tisitoare dintre reglementări sunt Stra­te­gia Energiei regenerabile şi directiva care reglementează timpul de muncă. Este greu de crezut că Regatul Unit ar beneficia din abandonarea strategiei energetice sau că firmele britanice nu ar mai remunera 20 de zile de concediu pe an, aşa cum im­pun directivele europene. O mare parte din risipa şi din birocraţia britanică este provocată de probleme interne şi nu au vreo legătură cu UE, sugerează analiştii.

În esenţă, atuul din mâna europenilor este comerţul liber, iar punctul sensibil va fi chestiunea liberei circulaţii a forţei de muncă. Brexit-ul va fi o confruntare între Marea Britanie şi UE, în care prioritatea clubului european pare să fie centrată pe crearea unor principii directoare privind Brexit, care să includă chestiunea drep­tu­ri­lor cetățenilor și a liberei circulaţii şi tran­şarea obligaţiilor restante. Regatul Unit pare a prefera „negocieri paralele“, idee susţinută de altfel şi de vizitele prinţului Charles în câteva ţări europene, şi un eventual acord de liber schimb. Ori­cum, liniile directoare ale negocierii Bre­xit-ului de către statele membre vor fi adoptate la Consiliul European din 29 apri­lie. Rămâne de văzut dacă statele UE vor reuşi să vorbească cu o singură voce sau vor încerca să-şi negocieze separat vii­toarele relaţii cu Marea Britanie.