”Blitzurile și microfoanele ciuguleau din ei fără milă”

Luminita Marcu 02.11.2015

De același autor

Delirul mediatic care a început cu ”revoluția în direct” în 1989 continuă și azi: manipulare, minciună, deturnare, vinovații stabiliți la televizor, telenovelă ieftină, atac la sănătatea mintală a românilor

Măcar atît putem să facem sau măcar putem să încercăm: să protestăm împotriva ”blitzurilor și microfoanelor care ciugulesc fără milă” din suferința creată de tragedie, așa cum spune atît de sugestiv Adrian C, un om care a fost acolo, într-un mesaj recent preluat de Hotnews.

A spus și Răzvan Orășanu pe contributors. Repet și eu, poate mai vin și alții: e de necrezut, de neconceput, nemaivăzut nicăieri în lume și cu prilejul nici unui dezastru din istoria recentă. Ce se întîmplă la televiziuni și într-o bună parte a presei din România în acest moment e revoltător și nu face decît să adauge încă o tragedie la cea deja întîmplată. Iar dacă înmormîntarea cu un circ asemănător a lui Vadim a putu trece ca un vis urît, de data asta e prea de tot.

Așa încît, ca să nu stăm degeaba, să începem cu asta: să facem ceva (mai mult decît o petiție, deși e bună și asta, măcar e o formă de adunare a oamenilor) ca să oprim delirul.

Postul Antena 3 pe fluxul live. Reclame în care apar copii sub formă de îngeri (copii-actori, sper) în dreptul cărora scrie ”cancer cerebral”, ”cancer hepatic” și ”leucemie”, apoi acea prezentatoare căreia nu-i mai știu numele și nici nu vreau să-l caut care spune că trebuie să donăm pentru ei și astfel scăpăm de impozite, apoi urmează secunde bune în care se arată cum Intact Media Group face acest lucru, dă bani pentru copiii cu cancer. Se termină reclamele și se face legătura la Teledon Intact și de aici încolo e ca și cum ai intra într-un spital de nebuni, secția de agitați, lăsat nesupravegheat și cu pacienții nemedicalizați.

Fiul lui Adrian Păunescu înhață microfonul și spune că ”oamenii vor să doneze pielea de pe ei”, dar nu e o metaforă, căci cu cîteva secunde înainte Dan Negru citise un mesaj de la o doamnă de 79 de ani care zice că ”e bătrînă, nu mai are nevoie de piele și vrea s-o doneze”. Apoi o fetiță de 12 ani intră în direct și spune că vrea să doneze alocația ei și apoi vrea să fie chemată la Antene cu colindul, să fie și ea printre colindători. Părinții erau acasă? Sau poate chiar părinții au îndemnat-o și acum sărbătoresc succesul, va fi chemată în grupul de copii colindători anteniști, ce succes, ce triumf…

Un domn, L.Trif, care, ne spune prezentatoarea blondă, ”nu are un picior”, vrea să-și doneze pensia de handicapat”… Oameni cu suflet mare, la care se unește și un lanț de supermarketuri care donează 35.000 de euro. Și o familie, anonimă, care donează 100.000, în fața cărora cei trei ciocli de la Antene, toți îmbrăcați în negru, se înclină.

Urmează știrile. În primele minute e înregistrată o mamă, în hohote de plîns, la IML, venită să-și ridice copila de 24 de ani. Zice jurnalista: va fi înmormîntată în satul natal, în rochie de mireasă. Aici am închis, n-am mai putut.

Știu de cel puțin trei ani că în România nu mai există CNA decît ca să încaseze unii salarii (le-a dat Oprea și coloană oficială?). Dar, mă întreb, mai e cineva treaz în România? Mai există vreun psiholog dispus să iasă și să explice ce înseamnă și ce urmări va avea toată această nebunie, toată această mascaradă, toată această bătaie de joc în direct? Își poate cineva asuma riscul să spună sus și tare că prin tot acest circ cei care au murit acolo, absurd și stupid, sînt uciși încă o dată? Dacă fata de 24 de ani a fost așa cum mi-o imaginez eu, pe baza faptului că am cîțiva prieteni care mergeau în acel club, cred că i se strînge sufletul, acolo unde o fi acum, în fața spectacolului de un prost gust indescriptibil al îmbrăcării trupului ei în rochie de mireasă. Și a spectacolului mamei ei, plîngînd la televizor, în timp ce o femeie cu microfon îi ațîță plînsul.

Oamenii care mergeau în Colectiv erau altfel, pe unii dintre ei îi cunosc personal, pe mulți alții care ar fi putut fi acolo, de asemenea. Pe unii i-am avut studenți, pe alții, prieteni. Unul dintre cei răniți m-a ajutat cu mulți ani în urmă să-mi fac coperta primei cărți. Oamenii ăștia care se aflau în clubul Colectiv nu erau publicul de la Antena 3, dar, din păcate, ei nu se mai pot apăra acum de generozitatea vomitivă a unor Gâdea, Dan Negru și restul. Oamenii care sînt acum în spital nu cred că au trebuință de pielea doamnei de 79 de ani care zice că e bătrînă și nu mai are nevoie de ea. Pot să înțeleg că doamna de 79 de ani crede că face un lucru bun, dar e manipulată în cel mai pervers mod cu putință, așa cum e manipulată și copila de 12 ani care-și donează alocația. Și parcă nimeni nu-și dă seama. Și totul e de un grotesc exploziv, care trebuie cumva oprit, ca să nu dea pe dinafară în cine știe ce altă tragedie.

Și încă ceva, nu doar de Teledonul de la Antena 3 nu se mai pot apăra cei dispăruți în urmă cu două zile. Nu se mai pot apăra nici de vizitele lui Oprea și Bănicioiu, de grija extraordinar de ipocrită pe care o manifestă toți acești siniștri oameni politici care mișună prin ruinele dezastrului, fericiți probabil pînă la transă că nu se mai vorbește despre ei, despre mineriade, despre Iliescu, despre polițistul mort, despre Ponta și cum s-a arătat el într-o adunare internațională în care se lupta împotriva corupției etc etc etc.

Dacă cei afectați, familiile celor despăruți, sînt mult prea șocați, mult prea devitalizați ca să le arunce în față ce ar merita, măcar s-o facem noi, cei de pe margine, cei care sîntem departe de miezul dureros al lucrurilor. Să ne păstrăm măcar noi cumpătul și măsura. Iar domnii ăștia cu girofaruri să mai stea pe-acasă, prin bîrloguri, ascunși, măcar cîteva zile!

Înțeleg că oamenii simt nevoia să facă ceva și neștiind ce, aduc flori și aprind lumînări, dar totuși, măcar la Terapie intensivă cred că ar trebui limitat accesul, și al televiziunilor, și al florilor, și al lumînărilor. Adrian C, martorul pe care îl citez în titlu, povestește că acolo, la locul tragediei, salvările nu puteau trece de mașinile televiziunilor. E o nebunie!

Măcar atît să putem face pentru memoria celor dispăruți: să-i apărăm de binele cu forța făcut exact de cei pe care ei, cel puțin unii dintre ei, îi disprețuiau profund. Binele făcut în direct, într-un dezmăț de false îngrijorări, de spectacol ieftin, de cinism absolut, de cei de la Antene, aflați în plin Teledon. Cei care zi de zi își bat joc, public și nesancționați de nimeni, de tot ce înseamnă normalitate și decență. Cei care acum, în acest moment, storc telenovelistic declarații de la două asistente care au participat la operațiunile de salvare și care repetă aceleași și aceleași descrieri de groază. Voci de reportere îngrijorate, dar cum ați rezistat, omenește? Strigau, urlau?

E prea mult, e pur și simplu prea mult! Aceste televiziuni, acest tip de presă, această isterie care nu se mai termină, care bombardează oamenii fără ocupație, prostiți, cu ochii într-un televizor în care se agită liberi o șleathă de infractori și de bolnavi mintal, trebuie să-și găsească cumva antidotul. Pentru că nicăieri, absolut nicăieri în lumea cît de cît civilizată nu s-ar putea întîmpla așa ceva la televizor, zilnic, pe posturi naționale. Nicăieri.

Nici un dezastru natural sau creat de mîini criminale din ultimii 10 ani din orice țară din lume nu a avut ca efect o asemenea campanie media în care-și dau mîna criminali, hoți, mincinoși, penali, foști securiști și banii lor puturoși, copii și bătrîni manipulați, jurnaliști corupți pînă la celulă, prostie și ticăloșie, toți dornici să arate ce suflet mare au și, în trecere, să arunce piatra către cei trei acționari ai clubului, ca unici vinovați… Nici o altă televiziune din Europa, oricît ar fi de tabloidizată, nu face, pe marginea nici unei tragedii, ce fac în acest moment Antenele, și, într-o măsură mai mare sau mai mică, toate celelalte televiziuni din România. Modelul antenist, otevist, de canal și de Vadim, de Cenaclu Flacăra, de nuntă de maneliști și de telenovelă sudamericană cu buget redus a pus stăpînire pe întreaga țară și pe aproape toată presa. Nu există ziar, televiziune, on-line care să nu aibă măcar o bucățică de piele arsă, măcar o frază grotescă, inutilă, de descriere a vreunui membru ars sau vreo referire la disecția trupurilor, la fum, la miros etc. Pare că nu se mai poate altfel, pare că e în codul bunului jurnalist. Și NU ESTE!

Ei sînt cei care au întors România pe dos ca pe un ciorap murdar, cei care profită, profită, profită de orice dezastru, de orice rău la producerea căruia au ajutat și ajută din greu, prin minciună, ipocrizie, furt. Haideți să nu-i lăsăm, totuși, pe ciracii lui Voiculescu, să păteze și memoria tinerilor morți în clubul Colectiv, să facă audiență pe seama lor și pe seama unor familii paralizate de durere, incapabile de ripostă. Putem să facem măcar asta? Nici o lumînare aprinsă nu-i va aduce înapoi pe cei plecați, dar aici și acum am putea să ne solidarizăm și să oprim, prin proteste, prin presiune, prin atitudine, prin solidaritate, telenovela grotescă, unică, care se întîmplă în aceste momente la televizunile din România, dezmățul mediatic care a început cu ”revoluția în direct” din 1989 și continuă și acum, într-o ștafetă neîntreruptă a manipulării, profitului, corupției, disprețului.

Articol publicat de contributors.ro

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22