De același autor
Nici pentru că v-aţi zbătut singur să le spuneţi puternicilor lumii ceea ce ştiau, dar nu doreau să audă. Nici pentru celelate secvenţe istorice. Nu o să spunem că aţi fost un „supererou”, precum o fac susţinătorii pătimaşi şi nici un „trădător”, cum o spun adversarii. O să spunem doar că nimeni nu ar fi putut face mai mult pentru poporul român. Nici un om. În ţara unde nu s-a făcut aşa ceva în ultimii zeci de ani asta contează. Pentru noi, pentru care nu a făcut nimeni niciodată ceva dezinteresat, contează enorm. Noi ştim că istoria fusese deja scrisă şi nu aveaţi cum s-o opriţi din drum. Nu s-a oprit decât după 50 de ani, după ce şi-a consumat ultimele victime.
Dar despre asta se tot vorbeşte şi se va tot vorbi. Vor fi discuţii interminabile şi fiecare moment va fi disecat, analizat şi disputat până la infinit. Se va vorbi despre rolul istoric, importanţa pentru ţară, despre greşeli şi realizări, despre patriotism, despre monarhie şi republică. Vor fi depuse omagii sau se vor lansa atacuri. Veţi fi regretat sincer de unii, ipocrit de alţii şi detestat definitiv de ceilalţi. Unii vor deplânge un trecut care nu se mai poate întoarce, alţii un prezent care nu le confirmă aşteptările, iar unii vor spune că nu mai există viitor. Probabil consideră că au toţi dreptate în felul lor. Doar că toţi şi-au făcut o imagine greşită şi au avut aşteptări exagerate de la cineva care, până la toată urma, a fost doar un om. La fel ca şi noi ceilalţi. Ei îl aşteptau pe suprazeul infailibil, care să îi salveze. Încă o fac.
Acum însă nu ne interesează toate astea. Va fi timp de ele. Avem în faţă eternitatea pentru a contempla toate şansele noastre ratate, pentru a înţelege că nimeni nu ne poate salva de noi înşine. Nici măcar Regele. Dar nu despre noi şi despre ce ni se cuvine, ce trebuie să ni se dea, cu ce trebuie să rămânem, ar trebui să fie vorba. Avem întotdeauna fix ce merităm. Dar astăzi nu ar trebui să vorbim despre noi.
Şi nici despre moartea „ultimului rege al românilor”. Nu va fi ultimul. Monarhia, indiferent cât de contestată este astăzi şi cât ni se pare că a murit, va rămâne o opţiune. Doar pentru că va exista în continuare. Nimeni nu poate şti ce ne rezervă viitorul şi poate vom ajunge să ne-o dorim. De ce să o îngropăm dacă nu e moartă? Pentru că dă bine în text şi pentru că ne plac apocalipsele autoinduse?
Poate că exact de asta aveam nevoie ca să ne trezim. De exemplul unei vieţi fără reproş care ne-a fost dedicată nouă. Am fost martori că aţi reuşit, în ciuda tutoror celor pe care le-aţi înfruntat, şi am înţeles că nu este imposibil. Că merităm conducători mai buni decât Dej, Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu sau Băsescu. Poate că exact asta trebuie să cerem de la cei care vor să ne conducă. Standardele sunt înalte, dar acum că am văzut că se poate asta vrem. Vrem ca cei care ne conduc astăzi să vă semene. Aceasta este moştenirea pe care ne-aţi lăsat-o şi vă mulţumim pentru ea.
Nu ne-o mai poate lua nimeni.
