Confiscarea Avocatului Poporului

Suntem, din nou, la mâna unei majorităţi parlamentare iresponsabile. Care ignoră rolul major pe care Avocatul Poporului îl are, de jure, în privinţa calităţii procesului legislativ şi a echilibrului puterilor în stat. Şi dă întâietate rolului de facto pe care îl joacă, de avocat personal al lui Victor Ponta şi al PSD.

În vara lui 2012, când vârfurile noii puteri USL ticluiau lovitura de stat, majoritatea par­lamentară s-a mobilizat şi, în şase ore – du­pă ce, în aceeaşi zi, dăduse de pământ cu conducerea celor două Ca­mere ale parlamentului –, a bifat toată procedura de revocare a Avocatului Po­po­rului. Motivul invocat ofi­cial pentru revocarea lui Gheorghe Iancu a fost pro­nunţarea sa asupra unor pro­bleme, fără să fi fost se­sizat. Asta, deşi Constituţia îi permite Avocatului Po­po­rului să îşi exercite atribuţiile şi din oficiu. Neoficial, motivul revocării a fost în­les­nirea loviturii de stat pe care capii nou instalatei puteri o ticluiau. Se aşteptau ca Avocatul Poporului – o instituţie care poa­te sesiza CCR pe neconstituţionalitatea unor acte sau, din contră, poate închide ochii la derapaje neconstituţionale – să joace un rol-cheie în favoarea suspendării pre­şe­dintelui Traian Băsescu. Şi l-a jucat. Eşe­cul USL în demiterea lui Traian Băsescu nu a fost cauzat de nou-numitul Avocat al Poporului, Valer Dorneanu.

La sfârşit de 2014 şi început de 2015, ac­tualul Avocat al Poporului, Victor Ciorbea, este acuzat la unison, de societatea civilă şi de opoziţie, că, anul trecut, nu a atacat nicio ordonanţă urgenţă a guvernului con­testată de opoziţie şi de societatea civilă, de­şi CCR invalidase, ulterior, câteva. De fapt, de la numirea în funcţie, în aprilie 2014, d-l Ciorbea a dovedit o docilitate vecină cu slugărnicia faţă de Victor Ponta şi, im­plicit, de PSD. Să ne amin­tim...

La scurt timp după nu­mire, a refuzat să atace la CCR OUG 12/2014, re­fe­ri­toare la alegerile parţiale – deşi modificările la lege fu­seseră aduse în primăvară, deci cu mai puţin de un an înaintea alegerilor – pentru că PSD, ale cărui drepturi le apără de fapt, se pregătea pentru două tururi de scrutin şi nu trebuia încurcat în planuri.

Aceeaşi atitudine a manifestat-o în iulie, când Guvernul Ponta măcelărea, prin or­donanţă de urgenţă, Legea educaţiei, adu­cându-i, preelectoral, prevederi cu pro­nun­ţat iz populist, ce vizau, printre altele, intrarea fără bacalaureat la facultate, or­ga­nizarea de doctorate la fără frecvenţă ori posibilitatea ca şefii de administraţii locale şi judeţene să poată face parte din con­si­liile de administraţie ale şcolilor pe care le fi­nanţau.

Tot jocurile PSD şi ale lui Victor Ponta le-a fă­cut şi în toamnă. Când, întâi a tăcut în fa­­ţa OUG 55/2014, care dădea undă verde tra­seismulului politic, apoi, după un scan­dal public, s-a mulţumit să spună că se­si­zarea CCR pe această speţă „excedează“ com­petenţa instituţiei pe care o conduce. Vic­tor Ponta se pregătea de prezidenţiale şi mi­za pe sprijinul cât mai multor aleşi lo­cali...

În decembrie, când Guvernul Ponta dădea o ordonanţă de urgenţă cu dedicaţie pen­tru doctorul dovedit plagiar Victor Ponta, modificând, din nou, Legea educaţiei – pentru ca aceasta să le confere titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la el –, Avocatul Poporului tăcea din nou.

Era suficient să atace invocatul caracter de urgenţă al acestor ordonanţe. Niciuna dintre ele nu ar fi trecut „testul“ ar­ti­co­lului 115 din Constituţie, care spune că guvernul poate adopta ordonanţe de ur­gen­ţă „numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora“. Or, unde e situaţia extraordinară în aceste cazuri? În afară de cea de a satisface interesul lui Victor Pon­ta şi, in extenso, al PSD?

În ciuda acestor derapaje vădite, solici­ta­rea de începere a demersurilor de re­vo­ca­re din funcţia de Avocat al Poporului a lui Vic­tor Ciorbea, adresate de voci ale opo­zi­ţiei birourilor permanente ale celor două Ca­mere ale parlamentului, e tot fără ecou. Chiar şi după publicarea Raportului MCV pe 2014, în care, alături de parlament, în bă­taia criticilor a ajuns şi Avocatul Po­po­rul­ui. Acuzat că, atunci când situaţia a im­pus-o, nu a atacat la CCR diverse or­do­nan­ţe de urgenţă, iar, atunci când a fă­cut-o şi guvernul a pierdut în faţa CCR, şi-a exprimat regretul faţă de această si­tuaţie.

Cu alte cuvinte, suntem la mâna unei ma­jorităţi parlamentare iresponsabile – în ca­re, la fel ca în 2012, tot PSD are (încă) ul­ti­mul cuvând de spus –, care a confiscat prac­tic Avocatul Poporului. Ignorând rolul major pe care acesta îl are, de jure, în pri­vinţa calităţii procesului legislativ şi a echi­librului puterilor în stat şi faptul că, prin lipsa de reacţie a acestuia la încălcări ale legii fundamentale, creează lacune ce nu pot fi suplinite de alte instituţii şi dând întâietate rolului de facto pe care îl joacă, de avocat personal al d-lui Ponta şi al PSD. Punând, astfel, din nou – aşa cum a făcut-o în vara lui 2012, cum a făcut-o în „mar­ţea neagră“, cum o face ori de câte ori emite legi cu dedicaţie – mai presus de lege, de Constituţie, de stat de drept in­te­rese personale şi de clan politic.